Menu
Franța

Aix-en-Provence într-o zi de vară caniculară

După drumeția epuizantă prin Parcul Național Calanques, încheiată cu baia reconfortantă în apele reci ale Mediteranei, am pornit la drum către ținuturile pârjolite de soare ale Provenței. Nici vorbă de câmpuri de lavandă sau lanuri de floarea soarelui. Peisajul dezolant parcă ne pregătea pentru norul de fum greu provenit de la un alt incendiu de vegetație. Am fi făcut cale întoarsă spre mare, dacă nu am fi avut convingerea că destinația finală va fi pe măsura așteptărilor. Și, într-adevăr, la un moment dat mașina noastră a virat pe un drumeag lăturalnic, mărginit de superbe bastide provensale care dominau peisajul rural, pentru ca mai apoi să se afunde în mijlocul unei păduri. Două – trei minute mai târziu aplicația GPS ne indica faptul că am ajuns la unitatea de cazare. La vederea micului conac, inima mi-a venit la loc. Da, asta așteptam! Farmec cât cuprinde!

Proprietara ne-a întâmpinat cu limonadă rece, ne-a condus către cameră în timp ce ne prezenta regulile casei și, la final, am aflat că fiul ei este logodit cu o româncă și că întreaga familie abia așteaptă să descopere țara noastră. S-a creat un sentiment de apropiere și doamna nu a mai contenit să ne prezinte opțiunile pentru petrecerea timpului. Am luat de bune toate recomandările și mai jos aflați pe unde am colindat.  

  • Aix

Primul contact cu Aix-en-Provence l-am avut pe înserat, în căutarea unui loc unde să ne potolim foamea. La recomandarea gazdei, ne-am oprit la Chez Nous (La Noi), în Place des Cardeurs. Ne-am simțit fix ca la francezi când prin fața ochilor ne defilau platourile cu Camembert copt, cotletele de berbecuț aburinde ori alte bucate demne de ospățuri regești. Nu mai zic de tresăritul ce ne clintea violent trupurile când la mesele alăturate se mai deschidea câte o sticlă de vin! Ne-am fi pus pe plâns, doar-doar înduplecam chelnerii să ne aducă mai repede și nouă astfel de minuni culinare! Ce pot confirma este că a meritat așteptarea! Am putea spune că Aix, fostă capitală a regiunii Provence în vremurile medievale și o adevărată Mecca a artei și literaturii universale, pe noi ne-a cucerit la prima îmbucătură!

A doua zi, dis-de-dimineață, Aix ni s-a dezvăluit ca un adevărat muzeu în aer liber, desfășurat în jurul celebrului Cours Mirabeau. Multe orașe franceze se laudă cu câte un bulevard renumit, mărginit de platani și de alți arbori falnici. Cours Mirabeau este cel care definește Aix-en-Provence. Plimbarea de la sensul giratoriu Fontaine de la Rotonde și până la statuia Roi Réné este ca o radiografie a istoriei orașului. Am admirat fațadele numeroaselor conace din secolele XVII și XVIII, am privit lung în vitrinele magazinelor înșirate la parterul clădirilor și am analizat cu oarece invidie trăsăturile relaxate ale localnicilor, pe când sorbeau din porțelanuri fine cafelele tari, la câte o terasă aglomerată. Caruselul acela de imagini ne-a făcut să intuim înțelesul rafinamentului franțuzesc.

Dacă tot am pomenit de statuia regelui Réné, se pare că în perioada lui de domnie, cuprinsă între anii 1409 și 1480, orașul și-a dezvoltat latura artistică și independentă. Aix a devenit atât de independent încât, după moartea regelui, a refuzat să urmeze domnia guvernului francez timp de aproape 200 de ani. Abia în 1643, când Ludovic al XIV-lea a venit la putere, avocați, magistrați și aristocrați au început construcția clădirilor acelora somptuoase și a luat naștere bulevardul ce facilita sosirea trăsurilor trase de cai.

Ne-am avântat mai apoi pe străduțele înguste ale centrului istoric, încercând să descoperim comorile ce se ascundeau la fiecare cotitură. Între acestea, fântânile ne-au atras cu prisosință atenția. Abia mai apoi am aflat că Aix se mândrește cu peste o mie de astfel de construcții decorative, fiecare cu povestea proprie. Spre exemplu, fântâna din Place de l’Hôtel de Ville (Piața Primăriei) este un omagiu închinat romanilor care au adus apa la Aix. Construită în 1756 în stil clasic, aceasta se înfățișează ca un bazin din piatră dură cu patru laturi îngropate și plăci de marmură gravate în latină, care susține o coloană romană. În vârful acesteia stă în echilibru un glob înconjurat de o creangă de laur aurie.

Vaporii fini de apă ce se răspândesc în jur întețesc senzația de arșiță. Soarele e tot mai sus și tot mai încăpățânat să ne restricționeze traseul. Pornim așadar în căutarea zonelor mai umbrite. Când dăm de Piața de fructe și legume, simțim că am ajuns unde trebuie pentru a echilibra deficitul de electroliți. Cârnați condimentați, fructe proaspete și zemoase, limonade hidratante, toate ne strigă disperate de pe tejghele și noi nu putem pleca mai departe fără să le degustăm.

Aix-en-Provence este conceput pentru a seduce vizitatorii cu străzile sale întortocheate, cu atmosfera boemă, dar și cu edificiile impresionante.

În periplul nostru prin încântătorul oraș, ne-a captat atenția Catedrala Aix. Închinată Sfântului Mântuitor, catedrala ar fi fost construită pe locul unui templu antic dedicat lui Apollo. Mărturie stau un fragment dintr-un zid roman și coloanele baptisteriului.

În ciuda disconfortului termic, ne-am făcut curaj să pornim la deal, spre atelierul de pictură al lui Cezanne. Niciun artist nu este atât de asociat cu un loc ca postimpresionistul Paul Cezanne cu Aix-en-Provence. Aici s-a născut și a murit, aici și-a petrecut cea mai mare parte a timpului și a pus bazele creației sale artistice. Citisem că fosta sa reședință din deal a rămas fix așa cum a părăsit-o, chiar și haina și umbrela lui atârnând la îndemână. De parcă tocmai a ieșit să ia aer în grădină. Noi am văzut doar grădina, neîngrijită și fără urmă de artist. Pentru vizitarea muzeului nu mai erau bilete disponibile. Ne-am întors spre centru toropiți de căldura excesivă și cu regretul că nu ne-am rezumat la plimbarea pe traseul marcat, care te duce pe lângă locurile ce au definit existența acestuia, de la locul nașterii până la mormânt.

Am mai avea multe de vizitat prin oraș, dar asfaltul încins ne grăbește pașii spre locuri verzi și umbrite!

  • Château La Coste

Dacă pe un fundal caracterizat prin coline împădurite pui laolaltă arhitectura remarcabilă, arta și vinul, cu siguranță vei deține cheia succesului. Asta au făcut și cei de la Château La Coste când s-au gândit să realizeze, printre podgoriile domeniului, peste 36 de instalații de artă contemporană. Proprietatea cuprinde reședințe private, câteva restaurante, un salon de evenimente, centru de degustări și magazin de prezentare a licorilor bahice produse.

Franța

Surprinzător, de data aceasta nu arta vinificației a fost cea care ne-a ademenit până aici, ci piesele acelea realizate de artiști contemporani, mai mult sau mai puțin cunoscuți, între care Yoko Ono sau Bob Dylan. Timp de două ore am parcurs întregul traseu, descoperind fiecare lucrare în parte. Unele dintre ele ne-au stârnit curiozitatea, altele amuzamentul, iar altele ne-au ridicat câte un mare semn de întrebare: ce-a vrut să spună autorul?

Vă spun sincer, nu am găsit răspunsul nici pe fundul paharelor de vin golite cu nesaț, la finalul vizitei. Oricum ar fi, zic să vă organizați astfel încât să mâncați cel puțin o dată aici. Noi tare am salivat la platourile cu mâncare pe care le-am zărit pe mesele celorlalți vizitatori. Ne aștepta totuși o altă experiență culinară desăvârșită!

  • Domaine Gaogaïa

De cele mai multe ori, când călătorim, alegem unități de cazare care să completeze experiența. Așa am ales și Domeniul Gaogaïa, cu conacul său fermecător. Însă piesa de rezistență a fost restaurantul Gaodina, despre care citisem că duce gastronomia la nivel de artă. De altfel, asta cred că stă în cultura oricărui francez autentic. Și iată că, întorși din pelerinajul nostru, am găsit curtea domeniului plină de astfel de francezi autentici. Noroc că făcusem rezervare pentru cină, căci rămâneam cu nostalgia unei iubiri neîmpărtășite! Ne-am strecurat prin mulțime, ne-am așezat încrezători la masa ce ne aștepta umilă și le-am dat șansa papilelor gustative să trăiască o pasiune nebună! Mai ales la desert! Bon Appétit!

Detalii logistice

Așa cum povesteam deja aici, am călătorit către Marsilia cu Ryaniar și prima noapte am petrecut-o lângă Cassis. Ulterior, ne-am mutat la Domaine Gaogaïa, unde ne-am bucurat de farmecul autentic provensal și de o cină absolut delicioasă. Deplasările le-am făcut cu ajutorul mașinii închiriate direct din aeroport, cu rezervare prealabilă.

În cazul în care doriți să vizitați muzeul dedicat lui Paul Cezanne, vă recomand să rezervați biletele în avans. Noi ne-am dus degeaba la fața locului, întrucât nu am mai găsit disponibilitate în următoarele ore.

La Château La Coste este necesară achitarea unei taxe de acces de 15 euro/persoană pentru parcurgerea traseului descris. Altfel, puteți intra gratuit în zona satului, unde se regăsesc restaurantele, centrul de degustare a vinului și magazinele aferente.

Din punct de vedere culinar, nu ar trebui ratat un tartar. Iar la desert, trebuie să alegeți varianta pofticioșilor: Café gourmand. Noi le-am degustat pe ambele la Le Singe Vert.

Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!