Cumulul de senzații acumuate în prima zi pe Valea Nilului l-am echilibrat cu seara încheiată în tihnă, la o pensiune dintr-un sat nubian de lângă Aswan, savurând delicioase bucate locale în timp ce în depărtare răsunau tamburine și glasurile melodioase al nubienilor. Dimineață, când alarma telefonului a început să sune insistent, ne-am dat grăbit jos din pat, dornici să aflăm ce surprize ne va rezerva ziua de astăzi. Este abia a doua zi în Egipt și trezitul înainte de răsărit devine o rutină.
- Satul nubienilor
Cafeaua – jabana – o bem într-o altă gospodărie de nubieni. Aici, asistăm la ritualul de dimineață, ce are loc în apropierea unei cuști cu crocodili. O bătrână, înconjurată de nepoții abia treziți din somn, fierbe mocnit, într-un vas de lut așezat pe o tavă cu cărbuni, un amestec de cafea verde, ghimbir și alte ingrediente pe care mai mult le intuiesc după miros, decât să le identific. Sameh ne zice că ne va da o stare de bine și mă întreb intrigată “oare ce înseamnă asta?”.
Ritualul presupune să bei fie una, fie un număr par de ceșcuțe, iar când nu mai dorești să întorci ceșcuța pe tavă. Licoarea caldă și picantă alungă și ultima senzație de somn și curând adrenalina crește, când bătrâna ne aduce un pui de crocodil, care o ia la fugă printre tăvi. Mi-e puțin milă de bietul animal cu botul legat cu un elastic de bani, dar înțeleg că această conviețuire în preajma crocodililor face parte din tradiția nubienilor. Tartil (în nubiană: a cânta), una dintre fetițe, prinde puiul de crocodil și îl liniștește. Este cea mai mare dintre copii și singura care cunoaște limba nubiană, o limbă nescrisă și necitită, care se transmite verbal din generație în generație.
- Obeliscul Neterminat
După ceașca de cafea – recunosc, m-am oprit la una singură – am pornit spre primul obiectiv din itinerariu, Obeliscul Neterminat, considerat cel mai mare obelisc pe care egiptenii antici l-au sculptat. Obeliscul, comandat aparent de către regina Hatshepsut și care se dorea cel mai mare din lume, atingând aproape 42 de metri, a fost abandonat, cel mai probabil din cauza unei fisuri descoperite în structura acestuia. Este interesant de văzut modul în care egiptenii tăiau și șlefuiau asemenea blocuri de granit, iar obeliscul neterminat oferă o astfel de posibilitate, cel puțin la nivel intuitiv.
- Marele baraj
Am pornit mai apoi către o minune inginerească de dată recentă, respectiv marele baraj construit în anii ’60 cu ajutorul sovieticilor. Sameh ne-a dus pe un drum mai puțin circulat și ne-a oprit la un punct de observație chiar în lateralul barajului. Am fi fost curioși să pătrundem în interior, ținând cont și de formarea noastră în domeniul industriei energetice, dar fiind un obiectiv strategic, lucrurile nu sunt atât de simple.
Turul clasic include o oprire la Monumentul prieteniei arabo-sovietice, dar noi ne-am continuat drumul fără să îl vizităm, grăbiți să descoperim minunile civilizației antice egiptene.
- Templul Philae
Ajungem într-un mic port unde Sameh ni-l prezintă pe unul dintre prietenii săi, un nubian zvelt și bine îmbrăcat, care se dovedește a fi șeful barcagiilor. Acesta face un semn către o ambarcațiune mai bine întreținută (avantajul întâlnirii persoanei potrivite la locul potrivit) și ne îndeamnă să ne urcăm. Începem să plutim alene către insula pe care a fost strămutat, piatră cu piatră, Templul Philae, dedicat zeiței Isis, după ce locația inițială a acestuia a fost acoperită de apele lacului Nasser.
UNESCO a salvat templul de sub apele lacului, unde a stat scufundat mai bine de șapte decenii. La reconstituire, poziția originală a sanctuarului, în linie dreaptă cu poarta de acces principală, nu a fost păstrată. Cu toate acestea, faptul că în prezent ne putem minuna în fața coloanelor și gravurilor ce spun povești de atâtea mii de ani, compensează micile erori. Templul ne-a plăcut foarte mult, poate și datorită amplasării lui deasupra apelor, care amintea de templele grecești pe care le vizitasem în trecut. Ne-a dat senzația aceea pe care ți-o dă, de obicei, Grecia – de vacanță!
Același sentiment l-am regăsit o zi mai târziu pe o insulă din apropierea Templului Philae, la o pensiune nubiană al cărei proprietar era chiar șeful barcagiilor. A fost cea mai plăcută experiență culinară din Egipt, iar priveliștea ne-a transpus într-un soi de transă. Am fi zăbovit ore în șir tolăniți pe perne, privind în zare și sorbind din ceaiul dulce de hibiscus, contemplând la măreția civilizației pierdute a Egiptului!
- Grădina Botanică
În drumul spre următorul obiectiv Sameh oprește în centrul orașului, de unde ne ia la pachet câte o porție de Koshary, un fel de paste amestecate cu orez, năut și sosuri. Porția generoasă de carbohidrați am savurat-o într-o felucă, în timp ce pluteam pe apele Nilului. Liniștea momentului se prelingea cumva în interiorul nostru și Egiptul începea să ne placă!
Siesta am făcut-o la Insula Grădinii Botanice, un loc liniștit ce oferă cele mai frumoase priveliști asupra insulelor ce răsar răzleț din apele Nilului. Grădina în sine nu este dintre cele mai bine întreținute, dar plimbarea este una cu adevărat agreabilă.
- Biserica creştină coptă
După câteva opriri scurte la diverse ateliere, precum cel de papirus sau de esențe orientale, unde am învățat unele lucruri interesante, chiar dacă nu am fost încadrați în categoria turiștilor clasici și nu am cumpărat suveniruri, am oprit la Catedrala Coptă Sf. Mihail. Dincolo de aspectul de moschee cu minarete și de paza de la intrare, am fost surprinși să descoperim o biserică oarecum improvizată, dar care amintea de casă.
Despre creștinii copți nu știam prea multe înainte de a ajunge în Egipt, dar atât Sameh, cât și ghidul ce avea să ne însoțească prin Luxor, ne-au familiarizat cu această ramură a creștinismului ce dăinuie încă din anii 42 – 62 după Hristos. Se spune că apostolul Ioan Marcu, care a şi scris una din Evanghelii, este fondatorul biserici copte. Latura tristă a poveștii e dată de discriminările la care sunt supuși copții, datorită faptului că trăiesc într-o societate dominată de musulmani.
- The Old Cataract Hotel
După-amiaza ne-am cazat la hotelul unde Agatha Christie a scris unul dintre romanele sale celebre, “Moarte pe Nil”. Nu am citit cartea, dar hotelul, considerat cel mai bun din Egipt, ne-a transpus într-o atmosferă romanțată, cu aspectul său colonial și cu priveliștea superbă asupra insulei Elephantine.
Aș fi vrut să spun că am încheiat ziua pe marginea piscinei, savurând un fresh de mango și privind lung la felucile care pluteau pe apele Nilului, transformat la apus într-o mare de aur, dar ziua abia urma să înceapă. În câteva ore aveam să plecăm într-o nouă aventură, dar despre asta în altă poveste!
Detalii logistice
Circuitul pe Valea Nilului l-am organizat cu sprijinul unei agenții locale, Egypt Sansimon Travel and Tourism, pe care o recomand cu încredere. Pachetul negociat cu ei a inclus transportul, ghidajul și mesele de prânz. Fără ei, experiența prin Egipt ar fi fost cu siguranță mai săracă în informații și emoții.
Cazarea am rezervat-o singuri, iar prima noapte de la Aswan am petrecut-o la Kato Dool Nubian House, o pensiune colorată, situată într-un sat la care se ajungea traversând vechiul baraj peste Nil. Camera avea condiții cărora cu greu le-aș atribui trei stele, dar personalul foarte prietenos și cina absolut delicioasă, servită pe malul Nilului, mă fac să dau totuși o notă mare locului.
Hotelul The Old Cataract Hotel despre care vă povesteam mai sus este astăzi administrat de grupul Accor și poartă denumirea Sofitel Legend Old Cataract Aswan Hotel. Fermecător prin istorie, poziție și servicii, hotelul este alegerea ideală dacă vreți să vă simțiți ca în perioada colonială. Mai trebuie să adaug că a găzduit o mulțime de personalități ale lumii?
Pentru accesul la barajul din Aswan am plătit 100 de lire egiptene, biletul de intrare la Obeliscul Neterminat a fost 80 de lire, iar cel la Templul Philae a fost 180 de lire. Altfel, peste tot trebuie să fiți pregătiți cu bani mărunți, căci toți așteaptă bacșiș! Chiar și atunci când îți aruncă o simplă privire, egipteanul din fața ta se așteaptă să primească bacșiș. În final, acesta ar fi principalul aspect care nu ne-a plăcut în Egipt. Transferul cu barca către insule se negociază – ca, de altfel, orice serviciu din Egipt. Noi l-am avut inclus în pachetul convenit cu cei de la agenție, așa că nu știu să zic o marjă de preț.
Prânzul acela delicios l-am servit la Old Nubian Guesthouse Philae. Pe lângă mâncare, recomand locul pentru priveliștea superbă asupra Nilului.
- Înainte de a plănui vacanța în Egipt, verificați condițiile de călătorie pe pagina Ministerului Afacerilor Externe și pe pagina Autorității De Turism A Egiptului.
- La obiectivele turistice se poate plăti doar în lire egiptene, așa că este necesar să aveți la voi bani în numerar.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
