Acum ceva timp am ales Belgia ca destinație pentru un week-end prelungit de 1 iunie. Am pornit de la ideea de a vizita pe îndelete capitala Bruxelles, dar tocmai pe aceasta am tratat-o superficial. În realitate, când am ajuns în Bruxelles, într-o vineri seara, burnița constant și atmosfera era una cam întunecată și la propriu, și la figurat. Prima impresie, imediat ce am ajuns la Gara de Nord, nu a fost dintre cele mai fericite, astfel că am decis ca ziua următoare să pornim spre Brugge, considerat un orășel de poveste. Ne-a plăcut atât de tare, încât am continuat pe această linie, de a vizita alte localități belgiene pitorești. În final, am ajuns să vedem Bruxelles mai mult din autobuzul turistic, în ultima zi, înainte de a porni spre aeroport.
Sub rezerva că încă mai avem de aprofundat, haideți să vă povestesc despre cum ni s-a dezvăluit nouă, la prima vedere, Belgia.
- Brugge (Bruges)
Cu străzile sale pietruite, podurile peste canalele șerpuite și clădirile medievale incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, orașul belgian Brugge este aproape ireal de frumos. Noroc cu producătorii de la Hollywood, care s-au gândit să îi mai tempereze puțin farmecul cu acțiunea din deja celebrul “In Bruges”. Partea bună este că acest loc pitoresc nu numai că este ușor accesibil din Bruxelles, dar orașul este compact, fiind ușor de parcurs la pas. Asta nu înseamnă că o croazieră pe canale ar trebui neglijată! Ba din contră, este varianta ideală de a vă relaxa în timp ce admirați arhitectura specifică a clădirilor și luați pulsul vieții cotidiene. Evident, cam așa ne-am început și noi ziua.
Ocazia a fost perfectă și pentru a apăsa declanșatorul aparatului foto în cel mai fotogenic loc al orașului, Rozenhoedkaai. Dacă în trecut aici se vindeau rozarii (mătănii), acum este locul perfect pentru a șopti cuvinte romantice și a face fotografii cu alesul sau aleasa inimii.
Ne-am recules apoi, în liniște, admirând casele albe din Begijnhof, o comunitate de tipul celei omonime din Amsterdam. Considerat cel mai silențios loc al orașului, Begijnhof a fost fondat încă din 1245 de către beguine, femei singure care au ales să se supună regulilor castității și să ducă o viață definită prin simplitate. Diferența față de viața monahală era aceea că oricând se puteau întoarce la o viață socială, fără să încalce vreun jurământ. În prezent, în frumosul ansamblu arhitectural cu case albe locuiesc surori benedictine.
Am pornit, în continuare, prin labirintul de străduțe, trecând peste poduri și explorând fiecare cotlon. Uneori ne opream în fața unei ciocolatierii, privind cu poftă la minunile din vitrină. Alteori ne amestecam printre trecători, la un târg de vechituri organizat pe câte un mal mai lat.
Odată ajunși în Piața Burg, considerată sufletul orașului, ne-am refăcut puțin nivelul energetic cu o delicioasă vafă belgiană. Bineînțeles, pauza a fost perfectă pentru a admira pe îndelete clădirile fabuloase ce delimitează piața. Între acestea iese în evidență impresionanta clădire gotică a primăriei.
La scurtă distanță se regăsește piața centrală, Markt, cu suita sa de clădiri în stil flamand, vesel colorate, dar mai ales cu clopotnița de 83 de metri înălțime, Belfort van Brugge. Devenit “vedetă” în filmul despre care povesteam mai sus, turnul datează din secolul al XIII-lea și este protejat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Se spune că oricine urcă toate cele 366 de trepte va fi răsplătit cu o priveliște uimitoare asupra orașului și a împrejurimilor sale. Din păcate, noi nu avem posibilitatea să confirmăm, căci nu am fost primiți, ajungând la casa de bilete cu timp suficient înainte de ora la care ar fi trebuit să se permită ultima intrare. Se pare că nici belgienii nu excelează la ospitalitate și la calitatea serviciilor turistice.
În final, am poposit câteva clipe pe malul Lacului iubirii, Minnewater, pentru a ne mai bucura de atmosfera încărcată de romantism. Denumirea lacului provine de la legenda locală a unor spirite ale apelor, care locuiau sub poduri.
- Ostend (Oostende)
Nu puteam părăsi Belgia fără a face o cură de aerosoli la Marea Nordului, pe care am fi văzut-o în premieră. Așa că după ziua activă în care am explorat Brugge, am pornit dis-de-dimineață către Ostend. Imediat ce am ieșit din gară, un aer umed și salin ne-a inundat nările. Trei pași mai încolo ne-am trezit în mijlocul unei mulțimi ce amenaja tot felul de corturi și tarabe. Nimerisem fix la un festival maritim. Între expozanți, companii de navigație din întreaga lume, dar și diverși producători de bunătăți locale, majoritatea cu specific marinăresc. Ne-am croit drum printre standurile în amenajare, aruncând totuși ocheade atât minunățiilor expuse, cât și dincolo de tarabe, către portul cu tot felul de ambarcațiuni.
Captivați vizual, nici nu ne-am dat seama când am ajuns la esplanada de pe malul mării, cu ale sale sculpturi urbane.
Aici, agitația de mai devreme a făcut loc unei atmosfere oarecum boeme. Cu atât mai mult cu cât la picioarele noastre se întindea, cât vedeai cu ochii, plaja cu nisip fin. Am alergat către mare, ne-am bucurat ca niște copii de stropii fini de apă, purtați de vânt și am inhalat adânc aerul sărat.
Ne-am continuat apoi plimbarea de-a lungul mării, admirând clădirile cu farmec istoric și continuându-ne jocul copilăresc printre coloanele Galeriilor Regale. Acestea au fost terminate în 1905, au aproximativ 400 m lungime și serveau la protejarea de soare și ploaie a aristocrației, în timpul promenadelor. Galeriile conectau Pavilionul Regal cu Hipodromul Wellington. Parcă îmi și imaginam domnițele cu rochii încorsetate, îndreptându-se cu pași grăbiți spre hipodromul unde urma să aibă loc o nouă cursă de cai. Parcă le vedeam strălucirea din ochi la gândul că vor paria pe armăsarul câștigător. Astăzi acestea sunt vremuri apuse, dar plimbarea rămâne una agreabilă.
Pentru că vântul se întețise și începuse să burnițeze ușor, am făcut cale întoarsă spre târg. Aici, abundența aromelor ne-a amintit că se făcea de ora prânzului. Nu am rezistat tentației de a degusta și noi diverse produse tradiționale, între care salate cu fructe de mare, heringi afumați absolut delicioși, dar și un soi de clătite pufoase, coapte într-un cuptor mobil.
- Ghent (Gent)
Cu papilele gustative pe deplin satisfăcute de deliciile despre care povesteam mai sus, ne-am continuat aventura prin Belgia. Următorul popas l-am făcut, așadar, în Ghent. Deși nu se bucură de aceeași notorietate turistică precum Brugge, orașul universitar ne-a cucerit cu autenticitatea sa. Suita de clădiri medievale grandioase, bărcuțele ce alunecau lin pe canale, câte o cafenea cochetă cu ferestre ample, toate creau un soi de cadru firesc. Ni se părea că întregul oraș are un aer intim, fie că priveam spre Graslei ori spre Korenlei, cele două cheiuri situate de-o parte și de alta a râului și unite de romanticul pod Sint-Michielsbrug.
Între clădirile fabuloase din Ghent, cu siguranță iese în evidență Castelul Gravensteen sau Castelul Conților, singurul castel medieval cu sistem de apărare cu șanț rămas intact în Flandra. Aspectul masiv al zidurilor, turnurile cu creneluri, dar și șanțul în care se oglindește castelul de atâtea secole, te transpun instant într-o lume a basmelor. Parcă te aștepți să zărești dincolo de creneluri cavalerii cu armuri argintate.
Nici Catedrala Sfântului Bavo nu rămâne mai prejos, cu faimoasa capodoperă “Adorația mielului mistic”, pictată de către frații Jan și Hubert van Eyck, în anul 1432. Ansamblul de imagini biblice de pe iconostasul catedralei are o istorie aparte, care îi sporește valoarea. Se pare că, de-a lungul veacurilor, lucrarea a fost furată de Napoleon, aproape arsă de calviniștii răsculați, vânată de naziști și vândută de mai multe ori în timpul celui de-al doilea război mondial. Mai mult, în 1934, unul dintre cele 12 panouri ale sale a fost furat în timpul unui jaf care nu a fost niciodată rezolvat, cazul fiind încă deschis.
Un alt edificiu reprezentativ al orașului este Turnul clopotniței, simbol al prosperității și independenței. Construcția acestuia a început în 1313, dar designul clopotniței a fost modificat de mai multe ori de-a lungul anilor. Turnul înalt de 91 de metri a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și, împreună cu Catedrala Sfântului Bavo și Biserica Sfântului Nicolae, formează ansamblul celor trei turnuri din Ghent.
Ca să ne bucurăm cât mai eficient de frumusețea locului, am ales să începem, ca și la Brugge, cu o croazieră pe canale. Turul a fost mult mai plăcut întrucât am nimerit un ghid amuzant și care a avut grijă să ne atragă atenția spre diverse detalii arhitecturale, spunându-ne câte o poveste.
Mai apoi, am luat-o la pas, trecând de pe un mal pe altul și pierzându-ne printre mulțimea de tineri ieșiți la o bere. De altfel, cu o bere savuroasă am încheiat și noi o zi de-a dreptul reușită!
Detalii logistice
Am zburat la Bruxelles cu Tarom. Biletele le-am achiziționat la o promoție. Există însă și variante de zboruri cu companii low-cost către capitala Belgiei sau către aeroporturi limitrofe.
Cazarea am rezervat-o la MEININGER Hotel Brussels. După cum vă povesteam și aici, lanțul hotelier oferă tinerilor posibilitatea de cazare atât în camere duble, cât și în dormitoare comune.
Între orașe am călătorit cu trenul. La vremea respectivă, biletele de tren de vineri până duminică erau la jumătate de preț. În cazul în care luați în considerare destinația, vă recomand să verificați dacă această politică încă se aplică.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
