Dacă până acum v-am povestit de evadările noastre de week-end spre litoralul bulgăresc, iată că de această dată am schimbat puțin macazul şi ne-am avântat mai spre centru, într-o zonă dominată de relief carstic şi înconjurată de mult verde. Despre mireasma discretă de soc ce învăluia atmosfera, nici nu mai vorbesc. Iar salcâmii vă zic sincer că înnebuniseră de-a dreptul, atât de albi şi de parfumați i-am găsit.
Prima oprire am făcut-o tot la Seven Generations Winery, care tocmai se pregătea pentru sezonul estival. Piscina au umplut-o sub ochii noștri, trandafirii erau şi ei în floare, iar vinul savuros! Aici ne-am recăpătat forțele după o săptămână istovitoare de muncă, iar a doua zi, dis-de-dimineață, am pornit la drum.
- Peştera Orlova Chuka
La numai 40 de kilometri de Ruse am descoperit o peșteră destul de atipică, mai ales datorită presupusului mod de formare. Astfel, aceasta ar fi luat naștere ca urmare a unei eroziuni verticale, produsă de ascensiunea jeturilor de apă de la niște izvoare termale. O altă teorie ar fi aceea a unei eroziuni complexe, atât verticale cât şi orizontale, cea orizontală fiind cauzată de apele mării ce odată acopereau aceste ținuturi.
Oricare ar fi originea lor, suita valurilor de piatră, cu formele netede iluminate discret, îi conferă o anumită eleganță pe care nu am mai regăsit-o la alte peşteri. Un alt aspect interesant ni s-a părut faptul că nu se cunoaște adâncimea peșterii, fundul acesteia fiind acoperit, de-a lungul anilor, de straturi succesive de aluviuni. De altfel, ghidul ne povestea că, în cazul unor noi inundații, există riscul ca peștera să se închidă total. Evident, mai este cale lungă până la acel moment, dar zic să nu amânați prea mult momentul vizitei.
Doar 3 kilometri sunt vizitabili din totalul de aproximativ 13 kilometri, peștera constituind un habitat natural pentru mai multe specii de lilieci. Noi ne-am plimbat curioși prin sălile de diverse dimensiuni, pe alocuri strecurându-ne cu mersul piticului, am cântat la stalactite şi stalagmite şi am încercat să surprindem în câte un cotlon liliecii despre care citisem pe panoul informativ de la intrare. La final, după ce am urcat cele 124 de trepte ce conduc la peșteră, ne-am tras sufletul admirând priveliștea ce se deschide asupra defileului râului Cherni Lom.
- Peştera Devetashka
Am continuat traseul în același registru, următoarea oprire fiind la o peșteră de suprafață, cu adevărat spectaculoasă. Elementul de unicitate al peșterii este dat de cele șapte găuri din plafon, adevărate ferestre către cer, care permit razelor solare să își croiască drum şi să inunde cu lumina lor ușor difuză întreaga sală principală. Iar pârâul ce șerpuiește lent şi vegetația de pe marginea acestuia completează imaginea şi scot din anonimat peștera. Dacă vă mai spun că se presupune că aceasta ar fi fost locuită încă de acum 70 de mii de ani, doza de mister atinge cotele maxime.
Ca şi în cazul primei peșteri, şi Devetashka oferă adăpost coloniilor de lilieci, motiv pentru care cele două tuneluri ce se ramifică din sala centrală sunt închise publicului.
- Peștera Prohodna
Îmi croiesc atent drum pe sub cortina de piatră și un sentiment ciudat mă cuprinde. De parcă ochii aceia din tavan, ce mă privesc lung, într-adevăr ar fi ai lui Dumnezeu. Căci așa mai este numită Peștera Prohodna – „Ochii lui Dumnezeu”. Un adevărat magnet pentru amatorii de sporturi extreme, fie că vorbim despre escaladă sau bungee jumping, peștera are deopotrivă un aer mistic.
Cele două intrări diametral opuse transformă peștera într-un adevărat tunel. Am explorat-o și noi de la o intrare la cealaltă și ne-am cățărat, cu mișcări stângace, pe stâncile calcaroase, cât să ne bucurăm de imaginea de ansamblu asupra locului.
- Peștera Saeva Dupka
Una dintre cele mai impresionante peșteri din Bulgaria este fără îndoială Saeva Dupka. Botezată după numele a doi frați ce s-au ascuns aici în timpul stăpânirii otomane, peștera este supranumită „perla subterană a Bulgariei”. Și nu este de mirare, având în vedere splendidele formațiuni dantelate și colorate ce o împodobesc. Stalactite, stalagmite și coloane de dimensiuni impresionante constituie decorul celor cinci galerii principale.
Accesul se face prin Galeria Kupena. Abia în Galeria Srutishte, presărată cu bolovani care au căzut în timpul unui cutremur ce a avut loc cu câteva sute de ani în urmă, atenția începe să-ți fie captată. Privirea ți se îndreaptă inevitabil spre multitudinea de mini-stalactite atârnând din tavan, chiar dacă nu înțelegi niciun cuvânt din discursul în limba bulgară a ghidului. Poate doar „peșterata”, repetat obsesiv, îți sună cunoscut.
Însă apogeul vizual este atins abia când pătrunzi în Galeria Harmana, o sală mare, iscusit decorată de natură și cu o acustică excelentă. Aparent, aceasta găzduiește spectacole corale și nu numai.
În fine, Galeriile Beliyat Kamak („Castelul Alb”) și Kosmos („Spațiul”), accesibile printr-o serie de trepte metalice, completează peisajul speologic într-un mod desăvârșit.
- Cascada Hotnitsa
Dependența mea față de cascade mă face să le vânez pe toate cele ce-mi ies în cale. De regulă, străbat continente pentru cele mai frumoase dintre ele, dar asta nu înseamnă că nu mă bucur și de cele de lângă casă. Spre exemplu, cu vreo 20 de kilometri înainte de a ajunge la Veliko Tărnovo, dacă te abați puțin de la drumul principal, dai peste o astfel de cascadă surprinzătoare. Cu o înălțime de aproximativ 30 de metri, Cascada Hotnitsa (cunoscută și drept Kaya Bunar) nu impresionează prin dimensiuni, ci prin nuanțele turcoaz ale bazilului pe care îl formează. Întregul cadru natural conturat în jurul perdelei de ape, cu plante agățătoare, asemenea unor adevărate liane, te poartă cu gândul la un peisaj de-a dreptul exotic. Iar partea bună e că acest tablou poate fi admirat la numai o aruncătură de băț de graniță.
- Cascadele Krushuna
Probabil cea mai frumoasă reprezentare a reliefului carstic bulgăresc este dată de curgerile de ape de la Krushuna. Combinația dintre perdelele fine de apă, ce se pierd într-un albastru aproape ireal în bazinele din travertin, şi vegetația în nuanțe diverse de verde, creează un tablou delicat, ce ne-a amintit de peisajul mult îndrăgit de la Plitvice. Accesul către cascade se face pe două trasee distincte. Primul, circular şi cu grad redus de dificultate, urmează cursul râului până la baza celei mai înalte cascade, fiind amenajat cu mai multe podețe de lemn. De altfel, acesta oferă cele mai spectaculoase cadre.
Cel de-al doilea traseu, cu grad de dificultate puțin mai ridicat, vine la pachet cu o plimbare agreabilă prin pădure, până la peștera de unde izvorăște râul pe cursul cărora se înlănțuie cascadele, dar şi până la o altă cascadă misterioasă, acoperită de mușchi şi licheni. Singurul inconvenient este că de la această cascadă accesul pe traseul circular este restricționat, fiind necesar să faci cale întoarsă.
- Traseul ecoturistic Panega
Traseul ecoturistic Panega, parte a Geoparcului Iskar – Panega, urmărește parțial cursul râului Zlatna Panega. Drumeția de-a lungul râului turcoaz, pe poteca îngustă, completată uneori de podețe de lemn, este una ușoară și deosebit de plăcută. Din loc în loc sunt amenajate foișoare, astfel încât să poți poposi și să te bucuri în liniște de natură.
Accesibil pietonal numai până la un punct, traseul poate fi continuat cu barca sau cu hidrobicicleta până la barajul Sindikata.
Noi ne-am rezumat la drumeție, căci barajul îl descoperisem deja, odată cu căsuțele de piatră de la Zlaten Park. Și dacă tot am adus vorba, trebuie să adaug că parcul, cu detaliile sale desprinse parcă din povești, merită inclus în traseul vostru!
Detalii logistice
Am pornit din Bucureşti vineri seara, iar prima noapte am petrecut-o, aşa cum vă spuneam la începutul articolului, la Seven Generations Winery Hotel. A doua zi ne-am cazat chiar în Parcul Naţional Krushuna, la Hotel & Relax zone „Cattleya”. Pentru a putea ajunge cu mașina la parcarea hotelului, a trebuit să achităm în prealabil taxa de parc, respectiv 5 leva de persoană. Avantajul a fost că am putut vizita cascadele seara târziu şi dimineața devreme, în afara orelor de acces public în incinta parcului. Astfel, ne-am bucurat aproape singuri de minunățiile acelea.
Peștera Orlova Chuka se vizitează doar cu ghid local, iar biletul a fost 6 leva de persoană. Turul a durat aproximativ 45 de minute. Singurul inconvenient a fost acela că explicațiile erau furnizate numai în limba bulgară. L-am rugat însă pe ghid dacă ne poate spune şi în engleză câteva detalii şi s-a dovedit foarte amabil, povestindu-ne pe scurt despre ipotezele formării peșterii.
Referitor la Peştera Devetashka, am citit pe site-ul oficial că aceasta ar fi închisă în lunile iunie şi iulie, fiind sezonul de împerechere al liliecilor. Vă recomand să verificați informația dacă doriți să ajungeți în această perioadă.
Cascada Hotnitsa este ușor accesibilă cu mașina, de la parcare fiind de parcurs o distanță mică. Lângă parcare este amenajată o terasă unde puteți poposi pentru o gustare sau o băutură răcoritoare.
Temperatura interioară din Peștera Saeva Dupka este undeva la 10° Celsius, așa că nu uitați să luați cu voi o jachetă. De asemenea, peștera se vizitează în cadrul unui tur ghidat ce durează aproximativ 40 de minute, dar este exclusiv în limba bulgară. Cel puțin nouă nu ni s-a oferit o alternativă.
Dacă vă simțiți aventuroși și sunteți corespunzător echipați, puteți accesa Traseul ecoturistic Panega pe fosta cale de acces, trecând pe sub poarta de piatră de la parcare. Altfel, în capătul opus puteți accesa un traseu mult mai facil.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
