Știți sentimentul acela când amâni împlinirea unui vis de teamă că apoi viața își va pierde din sens? Cam așa am amânat eu călătoria în Provence, căutând motive dintre cele mai diverse, de la costurile ridicate la faptul că nu este perioada înfloririi lavandei. De data aceasta nu am mai avut scuză și am pornit la drum, oarecum pe nepusă masă. Am avut totuși răgaz să încropesc un traseu orientativ. S-a dovedit însă că sudul Franței este absolut încântător. Timpul avut la dispoziție a fost mai mult decât insuficient pentru a ne bucura de locurile vizitate. Cu toate acestea, am să vă povestesc despre acele obiective ori detalii ce ne-au fermecat cel mai tare.
Și pentru că dincolo de lanurile de lavandă și de romaticele “villages perchés”, acele sate suspendate în timp și în spațiu, unul dintre elementele definitorii ale regiunii sunt întinsele podgoriile, am să încep povestea tocmai cu acestea.
- Châteauneuf-du-Pape
În urmă cu câțiva ani difuzau frecvent la Travel Channel un fel de clip publicitar despre Châteauneuf-du-Pape și despre cel mai renumit dintre vinurile de pe Valea Ronului. Clipul povestea despre acele vremuri când scaunul papal a fost mutat la Avignon, iar Papa a decis să își construiască o reședință de vară în apropiere și să o înconjoare cu podgorii. Și cum locul s-a dovedit unul propice vinificației, așa a luat naștere Châteauneuf-du-Pape, vinul recunoscut câteva secole mai târziu drept primul vin cu apelație geografica protejată din Franța.
Cum toată identitatea unei regiuni poate fi cuprinsă într-un pahar de vin, este de la sine înțeles că nu puteam rata o vizită în mijlocul podgoriilor nobile de la Châteauneuf-du-Pape. Orășelul l-am găsit liniștit, în lumina caldă a unei dimineți de vară. Ne-am plimbat agale pe străduțele înguste, pornind din Place de la Fontaine și până sus, la ruinele reședinței de vară a suveranului pontif.
Din păcate, soarta castelului papal, construit în perioada 1317 – 1333, nu a fost una prea fericită. Ocupat de către nemți în timpul celui de-al doilea război mondial și transformat în depozit de armament și în post de observație anti-aerian, acesta a fost aruncat în aer înainte de retragerea trupelor, fiind distrusă întreaga secțiune nordică. Au rezistat totuși o parte dintre ziduri și fațada vestică, amintind de perioada de glorie a impresionantei clădiri.
Ne-am învârtit în jurul zidurilor cu încărcătura lor istorică, ne-am bucurat de priveliștea ce se întinde până departe, pierzându-se dincolo de apele Ronului, am rătăcit printre podgorii, descoperind diversele soiuri de struguri ce compun celebrul cupaj și la final am vizitat și o cramă seculară săpată în stâncă și aflată în imediata apropiere a castelului, Cave du Verger des Papes.
Trebuie însă să recunosc că abia la cină am degustat faimosul vin, deși orășelul și împrejurmile sale erau împânzite de crame și domenii unde se putea poposi pentru o degustare ca la carte. Și da, textura și notele licorii sunt demne de renumele acesteia!
- Avignon, “Vaticanul temporar”
Vă spuneam mai sus despre vremurile când suveranul pontif a decis să își mute scaunul la Avignon, transformând astfel orașul provensal în cel mai important oraș din Europa. Evenimentul avea loc în secolul XIV, la scurt timp după ce Viterbo găzduise scaunul papal, atunci când Papa Alexandru al IV-lea decisese să-și mute reședința pentru a scăpa de climatul ostil de la Roma.
Cum era de așteptat, această perioadă a schimbat radical înfățișarea Avignonului, clădirile monumentale construite în acea perioadă devenind un reper cultural mondial. Și dacă tot vorbim despre clădiri monumentale, trebuie să spun că am fost de-a dreptul impresionată de dimensiunile spectaculosului Palais des Papes (Palatul Papilor).
Considerat cea mai mare construcție gotică din lume, palatul oferă o imagine asupra puterii papalității din perioada Evului mediu. Astăzi poate fi considerat auster, fiind lipsit de mobilier sau culoare, dar turul capătă noi valențe prin intermediul realității augmentate. Astfel, la intrare am primit o tabletă care ne-a însoțit într-un tur interactiv, transpunându-ne practic într-o lume virtuală ce redă realitățile istorice. Experiența este una de-a dreptul interesantă și ne-am amuzat descoperind detaliile ascunse în fiecare cotlon al palatului.
Cel de-al doilea punct de interes al popasului nostru și unul dintre locurile emblematice ale orașului a fost Pont Saint-Bénezet, podul medieval cunoscut și ca Pont d’Avignon. Probabil cu toții ați fredonat în copilărie celebrul cântecel „Sur le Pont d’Avignon”, însă aici am avut surpriza să descopăr că, în realitate, pe pod nu se dansa. Asta nu m-a oprit să mă învârt în bătaia soarelui și să mă bucur de amintirea copilăriei, când descopeream pentru prima dată acordurile cântecelului în limba franceză. Se pare că prima variantă păstrată a cântecelului datează din secolul XV și a fost cântată la o nuntă în Normandia, iar varianta devenită celebră a fost cântată la Opera Comică din Paris în anul 1853.
În ceea ce privește istoria podului, acesta a fost construit de-a lungul mai multor secole, a măsurat 920 de metri în lungime și a avut 22 de arcade. Legenda spune că totul ar fi început în anul 1177, când un păstor pe nume Bénezet, adică “tânărul Benedict” în dialectul provensal, ar fi construit un pod în Avignon cu ajutorul lui Dumnezeu. Povestea tânărului care a convins o întreagă comunitate să îi urmeze visul și să realizeze construcția de peste Ron este înscrisă într-un manuscris din secolul XIII și adaptată ulterior în diverse alte scrieri. Soarta podului a fost însă compromisă de apariția unei mici ere glaciare ce a cuprins Europa în secolul XV și a dus la schimbarea condițiilor hidrologice, conducând în final la prăbușirea unei părți semnificative a podului din care doar patru arcade se mai păstrează.
În fine, dincolo de vizita la catedrala Notre Dame des Doms situată în laterala Palatului Papilor ori plimbarea pe aleile grădinii Jardin des Doms, ultimul reper care ne-a impresionat la Avignon a fost cel culinar. Gastronomia franceză este inclusă pe Lista Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanității, iar prânzul și cina servite la Avignon ne-au convins încă o dată că această distincție este binemeritată.
- Pont du Gard
Deși din punct de vedere administrativ nu este localizat tocmai în Provence, aflându-ne la atât de mică distanță nu puteam rata o oprire la cel mai vizitat monument antic din Franța, listat ca sit al patrimoniului mondial de către UNESCO, respectiv apeductul Pont du Gard. Cu atât mai mult cu cât acesta este una dintre marile capodopere ale omenirii, o adevărate minune tehnică a antichității.
Podul cu trei rânduri verticale de arcade a fost construit în secolul I e.n., lucrările întinzându-se pe o perioadă de numai cinci ani. Acesta avea drept scop alimentarea cu apă a locuitorilor orașului Nîmes. Despre istoria acestuia puteți afla detalii la muzeul organizat la intrare. În ciuda timpului limitat avut la dispoziție și ținând cont de formarea noastră profesională, am găsit de-a dreptul interesante informațiile despre construcția apeductului și distribuția apei prin intermediul acestuia, dar mai ales despre primele robinete sau pompe hidraulice.
Detaliile cuprinse în cadrul muzeului nu te pregătesc pentru imaginea impresionantă a apeductului. L-am traversat cu respect pentru creatorii lui, am urcat până sus, la ultimul nivel, de unde poate fi admirat în toată splendoarea sa și l-am privit și de la depărtare, din mijlocul localnicilor veniți să se răcorească în apele râului. Între noi fie vorba, ne-am fi dorit să avem și noi costumele de baie rătăcite prin rucsac.
- L’Isle-sur-la-Sorgue
Dacă zăboviți mai mult prin zonă, opriți-vă măcar pentru câteva ceasuri și în L’Isle-sur-la-Sorgue. Nouă ne-a recomandat un localnic să vizităm orășelul de pe malul râului Sorgue și ne-am oprit într-o seară, pentru o cină. Centrul elegant al orășelului se întinde de-a lungul unui canal cu ape străvezii, pe care plutesc alene rațele. De-o parte și de alta a canalului, o mulțime de terase și restaurante își așteaptă clienții. Noi am ales unul cu specific asiatic, cu influență vietnameză. Doar ne este foarte dor de Asia! Dar opțiunile sunt variate și atmosfera foarte tinerească.
Detalii logistice
Biletul de intrare la Palatul Papilor din Avignon ne-a costat 12 euro/persoană, iar cel pentru accesul pe Pont d’Avignon a fost 5 euro/persoană. Dacă ne-am fi informat în prealabil, am fi aflat despre posibilitatea achiziționării unui bilet combo, care să includă ambele intrări, precum și intrarea la Grădinile Palatului Papilor.
Biletul de intrare la Pont du Gard a costat 9,5 euro/persoană. Acesta a inclus accesul în zona apeductului, la muzeu, cinema, zonele de agrement și parcarea.
Prânzul cel delicios l-am servit chiar în Place du Palais, la Le Carré du Palais, iar cina la un bistro micuț de pe o stradă paralelă, Bistrot Bar à Vin Le 46.
- Dacă timpul vă permite, luați în considerare spectacolul Sound and Light Show ce are loc la lăsarea întunericului la Pont du Gard. Din păcate, pe noi de aștepta un drum destul de lung și am fost nevoiți să renunțăm.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
