Știți momentele acelea când vi se face dor de ducă, dar nu aveți idee încotro să porniți? Și se mai apropie și o ocazie specială ce nu poate fi trecută cu vederea, precum aniversarea căsătoriei? Într-un astfel de moment, nașa noastră – care culmea, aniversează căsătoria în aceeași zi cu noi – a venit cu soluția salvatoare: ce-ar fi să plecăm cu autorulota undeva? Să încercăm o experiență nouă! După ce am analizat puțin variantele, am zis că merită încercat. Aveam ceva rețineri, nu știam cum ne vom acomoda toți cinci într-un spațiu atât de mic, cu atât mai mult cu cât urma să călătorim și cu Gloria, bebelușul nașilor de numai 10 luni. Și, mai ales, nu știam nimic despre ce presupune o călătorie cu autorulota.
Ne-am pus așadar pe cercetat și după ce am citit câteva recenzii, am ajuns la cei de la Joy2Wander. Și ne-au convins! Comunicarea cu ei a fost foarte ușoară, ne-au răspuns cu răbdare la toate întrebările, ne-au invitat să ne prezinte autorulota și ne-au oferit detaliile necesare pentru o primă experiență de acest gen, ba chiar s-au dovedit foarte flexibili în ceea ce privește orele de preluare-predare a autorulotei și nu numai. Ne-am simțit ca și cum am fi împrumutat casa mobilă de la niște prieteni. Ulterior s-a dovedit că toate grijile noastre au fost nefondate: autorulota a fost suficient de încăpătoare pentru patru adulți și un bebeluș, iar Gloria, care înainte nu agrea mersul în scaunul auto, s-a simțit în largul ei. Mai mult, părea de-a dreptul încântată de faptul că putea să privească pe fereastră ori să se joace aruncând obiecte peste masă, între pauzele de somn.
- Serbia dincolo de planuri. Campingul Ruza Vetrova
Odată stabilită călătoria, mai trebuia decis traseul. După o cercetare sumară, Croația s-a clasat între favorite, mai ales după ce am citit de rețeaua de camping-uri de 4 și 5 stele. Și era oricum una dintre destinațiile noastre preferate, așa că nu ne deranja să o revedem. Am creionat punctele de interes, am făcut itinerariul pe zile și am pornit la drum, cu gând să ajungem până la Dubrovnik. Dar, așa cum vă spuneam și aici, unul dintre aspectele de care trebuie să ți cont atunci când pornești la drum cu autorulota este că durata estimată a călătoriei nu va fi niciodată cea reală.
Degeaba ne-am propus noi ca prima noapte să o petrecem într-un camping de lângă Belgrad. Abia am ajuns, cu mari eforturi, la campingul Ruza Vetrova, de unde am mai fi avut încă vreo 150 de kilometri de parcurs. Am pornit destul de devreme la drum, dar a durat ceva până ce șoferii s-au acomodat cu gabaritul autorulotei, iar viteza medie a acesteia este mai redusă decât cea a unui autoturism obișnuit. Așadar, adăugați o marjă de timp față de estimările Google Maps atunci când vă faceți planuri de a porni în călătorie cu autorulota. Și nu uitați să țineți cont de dimensiunile atipice ale acesteia, în special la depășiri.
După ce am bâjbâit prin întuneric, pe un drum de țară ce urca printr-o podgorie, am găsit poarta campingului închisă. Eram epuizați după o zi solicitantă, Gloria își pierduse răbdarea și nu aveam nicio idee încotro să ne îndreptăm. Noroc cu atenția la detalii a lui Claudiu, care a văzut un anunț mic pe poartă, cu un număr de telefon. Ne-am încumetat să sunăm la acea oră târzie și proprietarii nu numai că nu au fost deranjați de apel, dar ne-au comunicat cum să intrăm și să campăm, urmând să achităm a doua zi.
Am intrat, am parcat, iar acum trebuia să ne racordăm la rețeaua de energie electrică. Aici am beneficiat de sprijinul unui cuplu de nemți, care ne-au racordat direct la prelungitorul lor, căci cablul nostru de alimentare nu ajungea până la sursă. Iar mai apoi s-au întins cu noi la povești și la un pahar de vin, până târziu în noapte. Domnul, turc la origine și având aproape 80 de ani, călătorea împreună cu soția în acest stil, prin lume, încă din anii ’70, când și-au adaptat un VW T2 în acest scop. Mai hippie de atât se poate? A fost o plăcere să le auzim poveștile și să descoperim această parte frumoasă a rulotismului, respectiv întâlnirea de oameni deosebiți cu povești aparte!
- Camp Zagreb și o plimbare prin capitala croată
După cafeaua servită împreună cu vecinii nemți, am pornit mai departe, spre Zagreb. Am ajuns abia pe înserat, dar asta nu ne-a oprit să ne plimbăm puțin prin centru și să servim cina pe una dintre străzile animate ale orașului vechi. Bineînțeles, am urcat și cu funicularul despre care localnicii spun că ar fi cel mai mic din lume și totodată cel mai vechi mijloc de transport public din oraș. Și ca să ne pregătim pentru o nouă destinație, am participat și la un festival al slovenilor, unde am învățat dansuri populare și am degustat brânzeturi.
După atâta distracție, ce credeți că a urmat? O adevărată aventură ca să ajungem la camping. Ne-am trezit pe un câmp cu căprioare, apoi pe un drum închis, GPS-ul nu ne era de folos, căci drumul pe care ni-l indica era închis pentru reparații. Într-un final am mers mai mult intuitiv și am ajuns la Camp Zagreb cu cinci minute înainte de a se închide. Și aici am fost invitați să ne alegem un lot, urmând a ne înregistra abia a doua zi dimineață.
Campingul nu semăna nici pe departe cu curtea de pe dealul cu viță de vie din Serbia, prevăzută cu o baracă mică de lemn unde erau amenajate un duș și toaleta. Cu alei pietruite sau pavate cu bușteni, cu loturile dispuse circular și dotate cu surse de alimentare cu apă și energie electrică, cu băile curate, încălzite și moderne, deja începea să ne ridice standardele. Să mai adaug și faptul că micul dejun servit la cabana de pe malul lacului a fost absolut demențial?
- Parcul Național Lacurile Plitvice și cel mai frumos camping
Ați fost vreodată impresionați atât de plăcut de un loc, încât să vă dea lacrimile de fericire că v-a fost dat să îl vedeți? Un astfel de sentiment am trăit prima dată când am ajuns la Parcul Național Lacurile Plitvice. A doua oară am reușit să îl asimilez mai pe îndelete, dincolo de extaz. Acum, la cea de-a treia întâlnire, îl redescopeream mai în detaliu. Ne-am plimbat pe podețele de deasupra lacurilor turquoise, printre cascadele asemenea unor perdele curgătoare și am admirat culorile tomnatice ale copacilor din jur, în timpul traversării cu vaporașul electric.
Ne-am lăsat vrăjiți atât de tare de imagini încât am pierdut noțiunea timpului. Abia când furtuna ne-a împins de la spate, am realizat că riscam să pierdem ultimul trenuleț care avea să ne ducă la ieșire. Ultimul tronson până la stația trenulețului părea interminabil, iar Gloria parcă devenise mai grea. Regretam că am ales unul dintre taseele mai lungi, traseul C, dar ne și amuzam de situație. Noroc că potopul s-a pornit fix când am ajuns în stație și s-a oprit când am coborât din trenuleț. Și dacă nu era și ceva adrenalină, de ce ne-am mai fi amuzat noi la cină?
Norocul ne-a surâs din nou când am decis să mergem la singurul camping ce nu apărea pe Google Maps. Deschis doar cu două luni înaintea călătoriei noastre, Camping Plitvice s-a dovedit un adevărat resort de 5 stele, cu spații de cazare, loturi pentru campat, loc de joacă, amfiteatru pentru spectacole, un restaurant elegant, piscină și băi mai curate decât acasă, cu dușurile prevăzute cu încălzire în pardoseală și cu cădița specială pentru bebeluși. Aveau chiar și duș pentru căței. Când am decis să plecăm cu autorulota, nici prin gând nu ne-a trecut că vom găsi astfel de condiții. Mărturisesc că acum este și ușor frustrant, căci Croația ne-a ridicat ștacheta prea sus.
- Pe Coasta Dalmată, de la Zadar la Solaris Camping Beach Resort
Am parcat căsuța mobilă pe marginea mării și am luat-o la pas pe promenadă, spre centrul istoric al orașului Zadar. La prima cotitură am fost deviați de la traseu de mulțimea așezată în trepte, cu ochii ațintiți spre mare. Ne-am apropiat, convinși că ceva cu adevărat spectaculos i-a atras pe toți într-un loc. Am descoperit astfel Orga Marină, instrumentul muzical natural creat prin introducerea unor țevi subacvatice într-o secțiune a promenadei de beton. Cu fiecare val ce lovește țărmul, țevile se umplu cu apă și se creează un efect sonor similar unui concert la orgă. L-am ascultat și noi minute în șir, tot cu ochii ațintiți spre mare, bucurându-ne de reușita punere în scenă a spectacolului naturii.
După asemenea încântare acustică și vizuală, am continuat cu o vizită la biserica de inspirație bizantină Sf. Donat, construită peste ruinele fostului forum roman și în a cărei structură circulară au fost integrate elemente ale forumului. Iar mai apoi am rătăcit în voie pe străduțele pietruite, orașul dezvăluindu-ne treptat salba sa de construcții încărcate de istorie.
Dimineața ne-a găsit pe plaja campingului Solaris de lângă Šibenik, cu frigănele și cafea fierbinte.
După câteva ceasuri de relaxare și o ultimă baie în mare pe anul respectiv, am pornit spre Šibenik, nu înainte de a colinda printre rulotele și autorulotele campate în campingul uriaș, care de care mai interesante și mai dotate. Cât despre micul oraș Šibenik, acesta s-a dovedit a fi surpriza excursiei, cu străduțele sale înguste, cu clădirile vechi și cu priveliștea superbă de pe zidurile fortăreței Sf. Mihail.
- Trogir, Split și Campsite Stobreč Split. La mulți ani, Claudiu!
Pe Trogir și Split le-am revăzut cu drag, fix de ziua lui Claudiu. Dacă Trogir-ul ni-l aminteam în detaliu de la prima vizită în Croația, Split ni s-a părut nou. Asta și datorită faptului că prima dată ne-am trezit într-o mare de oameni și ne-am înghesuit alături de ei printre ruinele Palatului lui Dioclețian, mai mult împinși de la spate. Acum am luat centrul la pas, cu o înghețată în mână, rătăcind pe străduțe fără un scop anume. Cea mai agreabilă plimbare!
Seara am cântat mai mult șoptit un “La mulți ani!” la campingul Stobreč Split. Condițiile au fost bune și aici, dar deja ne obișnuisem cu mai mult. Așa că nu ocupă un loc fruntaș în lista recomandărilor, mai ales din cauza timpului limitat la dușuri. La înregistrare am primit câte o brățară cu care accesam dușurile, dar în șapte minute trebuia să fii gata, altfel rămâneai fără apă.
- Parcul Național Krka
Ziua următoare am făcut cale întoarsă spre Camp Zagreb, nu înainte de a mai face un ultim popas la încă una dintre minunile naturale ale Croației, Parcul Național Krka. Asemănător lui Plitvice într-o oarecare măsură, prin prisma succesiunii de lacuri și cascade, Krka este mai mic și oferă posibilitatea de a te bălăci în apele azurii. Din păcate, la data călătoriei noastre, accesul în apă era restricționat. Asta nu i-a împiedicat pe câțiva turiști să încalce regulile. Noi am preferat să ne bucurăm doar de plimbarea prin pădure, printre ochiurile de apă și cascadele învolburate.
În stilul caracteristic, am ajuns la Camp Zagreb tot târziu, tulburând liniștea în jur. Voi să nu faceți ca noi!
- Budapesta via Varaždin
Am ales să ne întoarcem spre casă prin Ungaria, parte pentru a diversifica traseul, dar mai ales pentru a ajunge și la Varaždin, un orășel medieval pe care îl aveam de mult timp pe listă. Micul orășel șarmant, ce amintește oarecum de Sibiu, ne-a arătat și o altă față a Croației. Fostă capitală a Croației pentru o scurtă perioadă de timp, orașul a fost distrus parțial în urma unui incendiu, pe la 1776, fiind reconstruit în stil baroc. Însă orice plimbare pe străduțele cu aer romantic te va purta, în mod inevitabil, spre vechea fortăreață medievală, devenită simbolul orașului. Cetatea cu zidurile albe și acoperișul de țiglă roșie găzduiește muzeul orașului pe care, fiind luni, l-am găsit închis. Asta nu ne-a împiedicat să ne imaginăm povești cu cavaleri și să o transformăm și pe Gloria într-o domniță războinică.
Am continuat drumul pe malul Lacului Balaton, cu nostalgia vacanței pe cale să se încheie. Am ajuns la Budapesta la ora de vârf. Dacă una dintre temerile principale înainte de a pleca era legată de cum vom găsi locuri de parcare în orașe, aflați că în Budapesta am parcat autorulota fix lângă clădirea Parlamentului, cu sprijinul unui polițist local. Ce loc mai premium puteam găsi? De aici am luat-o la pas pe jos până spre Catedrala Sf. Ștefan, iar mai apoi am servit o cină memorabilă la Traktor Restaurant and Bar. Surprinzător, am aflat că restaurantul a fost închis. Mă întreb care o fi cauza, căci pentru noi a fost o experiență genială.
Ultima oprire pe drumul spre țară am făcut-o la campingul Motel Makó, amplasat într-o pădure, pe malul Mureșului. Eram singurii turiști, am găsit campingul pustiu și am campat conform indicațiilor primite prin telefon de la proprietar. A fost ocazia perfectă să beneficiem de facilitățile autorulotei în adevăratul sens al cuvântului, căci la cele trei grade Celsius din termometru, băile cu dușuri deschise nu ne atrăgeau prea tare. Cabina noastră a fost mai mult decât ne puteam dori! O ultimă cafea, o privire retrospectivă și iată-ne înapoi acasă. Și nu oricum, ci cu planuri pentru o nouă călătorie cu autorulota!
Detalii logistice
Cum spuneam mai sus, autorulota am închiriat-o de la Joy2Wander, pe care îi recomand cu încredere. Noi deja le solicităm ofertă pentru a treia călătorie consecutiv. Autorulota se conduce cu permis categoria B, dar la manevrarea acesteia trebuie să țineți cont de dimensiunile atipice, inclusiv pe înălțime. De asemenea, la viteze mai mari devine zgomotoasă din cauza vibrațiilor și a vântului – călătoriți totuși cu o întreagă casă după voi, așa că e firesc să mai scârțâie câte o ușă de dulap.
Altfel, este destul de ușor de utilizat și prevăzută cu toate facilitățile, de la aragaz, frigider la duș și vas de WC. Despre cum să o încărcați cu apă ori să goliți rezervorul de apă reziduală, cum să goliți toaleta și cum să racordați casa mobilă la sursa de energie electrică vă vor explica, pe îndelete, cei de la Joy2Wander. Eu pot să vă spun că este mult mai simplu decât ne-am fi imaginat. Autorulotele vin dotate cu veselă, masă, scaune, suporți pentru biciclete, perne și pilote, ba chiar și hârtie igienică și pastilele pentru toaletă, care dizolvă totul într-un lichid inodor.
Prețul pentru închirierea autorulotei diferă în funcție de sezon și de numărul de zile și include și o taxă în sumă fixă pentru igienizare, care se achită o singură dată pentru întregul sejur. De asemenea, va trebui să achitați și o garanție, fie în numerar, fie cu cardul de credit, care se returnează la final, în cazul în care nu ați provocat pagube neacoperite de asigurarea autorulotei. Noi am garantat cu cardul de credit, suma ridicându-se la contravaloarea de 500 de euro.
La costuri se adaugă carburantul, consumul mediu fiind undeva la 12-13 litri pe suta de kilometri, precum și taxele de drum. Pentru acestea, am plătit aproximativ 220 de euro de cuplu, pentru întregul traseu. În fine, taxele de campare ridică și ele, mai mult sau mai puțin, costul călătoriei. Pe noi ne-au costat, în medie, 35 euro pe noapte, pentru loturi cu acces la sursă de energie electrică. Taxele de campare diferă și ele în funcție de sezon, de tipul de lot ales și de numărul de persoane care călătoresc.
Așadar, o călătorie de acest gen nu este tocmai ieftină. Pentru întreaga parte logistică, incluzând aici autorulota, camparea și drumul, noi am cheltuit aproximativ 400 de euro de persoană, pentru 9 zile.
- În majoritatea țărilor europene este interzis off-camping-ul. În cazul în care este deja noapte și nu ați ajuns într-un camping amenajat, puteți căuta un loc de parcare sigur, dar fără a deschide marchiza. Foarte utilă în astfel de cazuri, dar și în găsirea de locuri de parcare în orașe este aplicația park4night.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!