Dacă acum ceva timp vă povesteam cu sufletul la gură despre cele mai frumoase sate și orășele englezești din Cotswolds, a sosit vremea să vă povestesc despre conacele, castelele și palatele vizitate de noi în această regiune șarmantă. În fapt, întreaga zonă este împânzită de astfel de minuni arhitecturale pline de istorie. Înconjurate, în general, de grădini superbe, toate aceste repere oferă prilejul ideal de a evada preț de câteva ore sau chiar câte o zi întreagă din cotidian. Aș fi vrut să le putem vizita pe toate, dar, oricât ai încerca, nu poți înghesui într-o escapadă de câteva zile atâta frumusețe.
Ce mi-a plăcut la fiecare dintre conacele, castelele și palatele vizitat în Cotswolds și în întregul Regat Unit este faptul că acestea oferă o experiență completă. Pe lângă construcția în sine, cu interioare de cele mai multe ori elegante, decorate cu atenția la detalii specifică epocilor apuse, aceste domenii oferă spații verzi ample unde te poți plimba în liniște, poți face un picnic, poți citi o carte cumpărată de la boutique-ul cu cărți preloved sau te poți chiar juca cu paletele de badminton, popicele sau alte astfel de obiecte pe care le poți împrumuta din locuri special amenajate. Ba chiar la unul dintre conace ți se punea la dispoziție bloc de desen și creioane, să schițezi priveliștea de dincolo de ferestrele ample. Nu mai spun de cafenelele sau restaurantele unde poți savura un prânz delicios sau tradiționalul Afternoon tea. Dar gata cu vorbăria, haideți să trecem la poveștile adevărate!
- Charlecote
Situată la o aruncătură de băț de Stratford-ul lui Shakespeare, grandioasa casă familială Charlecote Park atingea deja jumătatea vârstei atunci când Elizabeth I i-a trecut pragul, în urmă cu 450 de ani. Transformată în anii 1800 într-unul dintre cele mai bune exemple de conace în stilul renașterii elisabetane de către proprietarii săi Mary Elizabeth și George Hammond Lucy, Charlecote Park este astăzi un loc cu comori surprinzătoare.
Camerele de locuit elegante, care reflectă gusturile și amintirile familiei Lucy, spațiile de lucru excepțional de bine conservate, spălătoria, berăria, bucătăria și chiar sistemul de sonerii care alertau servitorii în orice moment al zilei, te transpun parcă într-un roman al lui Jane Austen. Unde mai pui că grajdurile dețin încă vechea colecție de trăsuri a familiei. Iar la cafeneaua de pe domeniu, poți savura un ceai delicios ori o cafea aromată, alături de tradiționalele scones, împreună cu vizitatorii mai puțin cuvântători.
Cât despre parcul vast și populat de o ceată de căprioare, ce înconjoară conacul, este lesne de înțeles că acesta constituie refugiul ideal pentru orice călător în căutare de liniște.
- Hidcote
Conacul Hidcote este, de fapt, o fosta fermă achiziționată în 1907, la prețul de 7200 £, de către un talentat horticultor, maiorul Lawrence Johnston. Adaptat pentru a răspunde nevoilor noului proprietar, conacul a devenit cunoscut mai degrabă pentru grădina sa, creată cu măiestrie de maior însuși. Folosind Hidcote ca pe o „pânză goală”, Lawrence Johnston a proiectat grădina într-o serie de faze, din 1907 până în 1938.
Frumusețea grădinilor englezești este aproape proverbială, însă labirintul de cărări, mărginite de flori multicolore și de tot felul de rarități exotice adunate în timpul expedițiilor de colectare a plantelor din Africa de Sud, China, Elveția și chiar Kilimanjaro, i-a adus grădinii de la Hidcote renumele mondial de care se bucură și în ziua de astăzi. Băncile așezate strategic, pavilioanele și iazurile creează un ansamblu unic, care te invită la reverie. Iar la extremități, creația impresionantă a maiorului Johnston se îmbină în mod natural cu peisajul rural din jur.
- Sudeley
Încerc să îmi imaginez cum trebuie să te simți în pielea bătrânei doamne Ashcombe, proprietara Castelului Sudeley, o bijuterie în stil Tudor cu o mie de ani de istorie. Și dacă tot vorbim despre istorie, trebuie menționat că Sudeley este singurul castel privat din Anglia care are o regină îngropată pe domeniul său. Este vorba despre Katherine Parr, ultima dintre cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, care își doarme somnul de veci în capela intimă de pe domeniu.
Incintele castelului ascund o mulțime de comori fascinante. Turul ghidat al clădirii îți va dezvălui multe dintre exponatele valoroase, între care scrisorile de dragoste ale lui Katherine Parr sau dantelele făcute de Anne Boleyn, dar și povestea familiei proprietarei, pe care încă o puteți întâlni pe aleile grădinii. De menționat că aceasta locuiește într-o aripă privată a castelului.
Amplasate pe fundalul uimitor al castelului maiestuos și înconjurate de priveliștile uimitoare ale dealurilor din Cotswolds, zece grădini magnifice te ademenesc să le descoperi. Povestea grădinilor de la Sudeley a început în secolul al XV-lea, odată cu construirea castelului. În acele vremuri, plantele erau mai degrabă utile decât decorative: feniculul, usturoiul, menta, salvia și cimbrul erau cultivate pentru a aromatiza alimentele, mușețelul și lavanda erau recoltate pentru a parfuma încăperile castelului, iar o întreagă suită de plante medicinale aveau rolul de a asigura sănătatea proprietarilor. Restaurate după o perioadă îndelungată de abandon, grădinile au atins apogeul frumuseții după cel de-al doilea război mondial, sub bagheta actualei proprietare, Lady Ashcombe. Iar piesa de rezistență o constituie Grădina Reginelor, pe ale cărei alei au pășit de-a lungul timpului patru regine ale Angliei – Anne Boleyn, Katherine Parr, Lady Jane Gray și Elizabeth I.
În plus, imaginea ruinelor sălii de banchete din secolul al XV-lea, distrusă de trupele lui Cromwell în timpul Războiului Civil, oferă un fundal dramatic grădinilor. Zidurile dantelate, pe care se cațără cu nesaț trandafirii, par un portal către trecut. Aș spune că acest tablou romantic constituie cadrul meu preferat de la Sudeley.
- Blenheim
La Blenheim îți trebuie o zi întreagă să te bucuri de tot ce are de oferit acest vast domeniu, căruia și UNESCO i-a recunoscut valoarea incontestabilă, înscriindu-l pe lista patrimoniului cultural mondial. O idee bună ar fi să vizitezi întâi interiorul palatului unde s-a născut Winston Churchill. Sau „casa bunicilor”, dacă privești din perspectiva sa. Vei fi surprins de grandoarea construcției, Blenheim fiind considerat cel mai mare palat britanic care nu aparține regalității. În fapt, palatul a fost construit de către John Churchill, primul duce de Marlborough și de soția sa, pe la începutul anilor 1700. A fost finanțat însă de regina de la acea vreme și de Parlamentul Englez, ca semn de recunoștință pentru victoria ducelui în fața armatei franceze în bătălia de la Blenheim din 13 august 1704.
Noi am prins organizată la interior o expoziție temporară dedicată creatorilor de modă britanici. Pe de o parte ni s-a părut interesantă, pe de alta ne-a cam distras atenția de la decorațiunile originale. Poate voi aveți noroc să le admirați pe îndelete.
După ce ai parcurs încăperile palatului, poți afla mai multe despre figura legendară a lui Winston Churchill, la expoziția dedicată acestuia. Salonul indian cu deschidere spre parc, folosit de Churchill pe post de atelier de lucru, m-a cucerit de-a dreptul. Mi-ar plăcea și mie un astfel de refugiu, unde să mă retrag pentru a scrie sau a picta.
Și dacă tot am pomenit de parc, este momentul să te pierzi pe aleile acestuia și ale grădinilor formale ce înconjoară palatul. Arborii seculari, iazurile populate cu familii întregi de rațe și lebede, fazanii ce îți taie calea și chiar o cascadă fac din acest domeniu un mic paradis.
Ca să îți faci o idee despre amploarea locului, trebuie să spun că există chiar un trenuleț care transportă vizitatorii între diversele zone ale parcului. Partea bună e că ai la dispoziție și diferite posibilități de recreere. Iar când vrei să faci o pauză, poți poposi la cafeneaua amenajată lângă fostele grajduri sau la unul dintre restaurante, cum ar fi cel din oranjerie. Noi, fiind pe grabă, ne-am mulțumit cu o înghețată cu lapte proaspăt, de la ferma adiacentă palatului.
Detalii logistice
Atât Charlecote Park, Cât și Hidcote Manor & Garden sunt administrate de către National Trust, organizația caritabilă despre care vă povesteam la finalul articolului de aici.
Pentru vizitarea Castelului Sudeley veți scoate din buzunar 19.50 £ de persoană, dar vă spun că merită cu prisosință.
Nu același lucru l-aș spune și despre cele 38 £ de persoană plătite la Palatul Blenheim. Asta pentru că, în ciuda grandorii sale, mi s-a părut mult prea comercial pentru romantismul cu care ne obișnuise Cotswolds. Dacă totuși iei în considerare că prețul este corespunzător unui abonament anual, ce permite vizite multiple, parcă lucrurile nu mai par așa tragice. Apropo, biletele trebuie achiziționate online, în avans. Noi am încercat să le cumpărăm la intrare, dar ne-au pus să intrăm tot pe site și să le rezervăm online.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
