Din cele 41 de țări vizitate, mai mult sau mai puțin în amănunt, Spania se potrivește cel mai bine cu conceptele mele despre o viață tihnită. Impresia mea este că aceasta se bucură de un climat călduros atât la propriu, cât şi la figurat. Poate că numărul de zile însorite din an își spune cuvântul, dar oamenii par extrem de relaxați şi împăcați. Dintre regiunile vizitate, atât în Spania continentală, cât şi în cea insulară, Costa Blanca mi s-a părut că atinge apogeul la capitolul armonie. Este, cu siguranță, locul unde m-aș muta!
De lungul întregii Costa Blanca timpul are o altă curgere. Oamenii încep ziua pe la ora 9, la cafenea, zâmbindu-şi reciproc. Pe la 11 se dojenesc că au întârziat o oră la programul de lucru. Nu-i bai, că la ora prânzului oricum intră în pauză. În următoarele ore, fie se retrag la casele lor, fie se lungesc la un pahar de vorbă la restaurantul din colț. Alții fac câte o cură de soare nud, pe cea mai apropiată plajă. Pe drum se mai opresc la semafor, în paralel, pălăvrăgind minute în șir. Coloana de mașini ce se formează în spate oricum nu se grăbește niciunde. Abia târziu, pe la 17, se mai activează pentru încă vreo două sau trei ceasuri. Iar de la 21, abia găsești loc la terase ori restaurante, iar dacă reușești, descoperi o atmosferă de-a dreptul veselă. Spuneți voi, nu este locul ideal unde să îmbătrânești lent?
Am colindat Costa Blanca aproape integral şi, dincolo de stilul de viaţă al localnicilor, m-au fermecat peisajele, casele acelea albe şi cu influenţe maure, cocoţate pe stânci la marginea infinitului albastru, plajele aproape pustii, ascunse dincolo de stânci ori întinderile cu dune de nisip. Despre itinerariul nostru vă invit să citiţi în continuare!
- Elche
Am inclus Elche în traseul nostru mai mult ca popas la sosire, având în vedere că am avut zbor de noapte şi orăşelul se află la doar câţiva kilometri de aeroport. Cunoscut ca “Oraşul Palmierilor”, oraşul milenar s-a dovedit mult peste aştepătri. Am ajuns să zăbovim ceasuri întregi pe strazile ori prin piaţetele acestuia sau la umbra palmierilor săi. Oraşul este considerat singura oază din Europa. Pădurea sa de palmieri, împreună cu sistemul de irigaţii aferent, construit de arabi pe la sfârşitul secolului X, sunt recunoscute de UNESCO ca obiective ale patrimoniului cultural mondial.
Am descoperit astfel o combinaţie de clădiri grandioase, mărturie a unui trecut bogat, alături de construcţiile mai noi ale unui oraş dinamic.
Această varietate arhitecturală este completată, la nivel peisagistic, de parcuri şi grădini. Spre exemplu, grădina Huerto del Cura adăposteşte palmieri din întreaga lume, aranjaţi într-un mod aparte, urmând influenţele arabe ori locale. Piesa de rezistenţă a acesteia o reprezintă însă Palmierul Imperial, un exemplar de 150 de ani, cu opt ramuri.
- Arenales del Sol
Dacă ideea vizitării unei oaze europene nu vă convinge să includeţi Elche în planurile voastre de călătorie, poate o vor face plajele întinse, cu nisip auriu, situate în proximitate. Cea mai apropiată dintre ele, El Altet, este un adevărat ecosistem cu dune de nisip. E drept, aspectul nu este la fel de deşertic ca în cazul dunelor de la Maspalomas, dar rămâne totuşi impresionant.
Iar dacă cei 2 kilometri ai plajei sunt insuficienţi, puteţi continua spre sud. Spre Santa Pola, plaja Arenales del Sol se întinde dincolo de dunele cu nisip tot mai alb şi mai fin, fiind considerată una dintre cele mai bune plaje de pe coastă, graţie peisajului atipic, dar şi diversităţii vieţii marine. Ţineţi cont doar că plajele nu sunt amenajate. Va trebui să vă aduceţi propria umbrelă, iar nudismul este permis fără rezerve.
- Guadalest şi împrejurimile
Situat între Alicante şi Valencia şi cocoțat într-un vârf de stâncă, Guadalest este un sat fortificat ce datează din perioada maură. Acesta iese din tipare prin priveliștea ce îți taie pur şi simplu respirația, fie că îți îndrepți atenția spre marea ce se întrezărește în vale ori spre rezervorul de un turcoaz aproape ireal, de la poalele satului.
Dincolo de priveliște, satul este istorie pură. O plimbare pe străduțele pietruite, pe lângă zidurile castelului ce pare că răsare dintr-un vârf de stâncă ori o vizită la muzeele amenajate în clădirile vechi sunt de neratat. Între acestea din urmă, recomand şi muzeul miniaturilor. De când am descoperit acest tip de muzee, nu ratăm niciunul. E fantastic cum poate fi creată o întreagă lume într-un bob de orez, pe un fir de păr ori în urechea unui ac.
Cei aproximativ 200 de locuitori trăiesc în principal din turism, iar marea parte a turiștilor vizitează locul în cadrul unei excursii de câteva ore. Spre asfințit, satul se golește şi vacarmul de peste zi este înlocuit de atmosfera tihnită. Recomand, așadar, să rămâneți peste noapte la una din pensiunile locale. Veți avea astfel ocazia de a vă bucura de priveliștea aceea în nuanțele roșiatice ale apusului şi de a vă plimba nestingheriți pe străduțele aproape pustii. Noi ne-am petrecut noaptea la hotelul rural Cases Noves, iar experiența a fost una de-a dreptul memorabilă.
La plecare, am făcut un ocol şi pe la Fonts de l’Algar. Știți deja că am o obsesie pentru cascade, aşa că este de la sine înțeles că nu puteam rata o succesiune de astfel de minuni ale naturii. Căderile de ape şi bazinele naturale, formate în trepte de-a lungul râului Algar, încântă privirea şi te invită să te răcorești în apele turcoaz, la umbra leandrilor înfloriți.
După ce ne-am bălăcit în apele cristaline şi răcoroase, ne-am continuat drumul spre coastă. Am făcut un ultim popas scurt în alt sat cu rezonanțe istorice, cum altfel decât cocoțat în vârf de deal. În Polop eram singurii turiști, fix cum îmi place mie – departe de aglomerație şi de comercial. Am urcat până la castel şi ne-am relaxat la terasa amenajată în cadrul acestuia, cu un suc rece în față, privind mulțumiți în zare.
- Dénia şi plajele perfecte
Am folosit Dénia ca bază de plecare spre cele mai frumoase plaje din Costa Blanca. Alternativa ar fi fost Calpe, dar am zis să introducem şi ceva mai puțin turistic în itinerariu, pentru a lua contact mai autentic cu viața locală. Cu amestecul interesant de clădiri care reflectă istoria sa colorată, Dénia s-a dovedit a fi mai mult decât un oraș de tranzit. Civilizațiile iberice, romane, islamice și creștine și-au lăsat amprenta peste oraș, iar castelul din secolul al XVI-lea, așezat deasupra orașului, conferă acestuia un aspect impunător.
Cum Costa Blanca este în primul rând despre plaje, aflați că pe cele perfecte le-am descoperit pe traseul cuprins între Dénia şi Calpe. O succesiune de golfulețe mici, mărginite de stânci din vârful cărora se deschid panorame spectaculoase, invită la experiențe unice. Ne-ar fi trebuit vreo trei vacanțe să le putem descoperi pe fiecare în parte! Timpul fiind limitat, am ales să testăm câteva dintre cele mai izolate. Dimineața ne-a găsit la Cala Granadella, care ne-a încântat cu ape cristaline şi răcoritoare.
Am pornit mai apoi spre Cala Moraig, plaja integrată armonios într-un peisaj stâncos. Privită de sus, plaja te amețește şi te atrage ca un magnet. Parcă nici nu simți când cobori panta abruptă şi refuzi să te gândești cum o vei urca la loc. Iar peșteră sculptată de mare şi situată la intrarea în Cala Moraig contribuie la definitivarea unui cadru natural perfect.
Soarele se ascunde între nori, iar noi stăm cu un desert delicios în față, privind lung la barăcile pescărești de la Cala Barraca o Portitxol, vopsite în alb şi cu ușile de un albastru intens, în contrast evident cu marea din ce în ce mai cenușie. Aici timpul pare că stă în loc. Doar valurile monotone şi pescărușii animă peisajul aproape încremenit. E tihnă şi ne place!
Clipele petrecute pe plajele din zonă se completează perfect cu cele petrecute pe străduțele înguste ale satelor medievale şi ale orășelelor presărate de-a lungul drumului. Fie că vorbim de Xàbia, Benissa ori Moraira, toate merită colindate pe îndelete. În definitiv, acestea sunt aşezările despre care vă povesteam mai sus, de care m-am îndrăgostit şi unde m-aș muta pe termen nedefinit!
- Calpe
Fost sat pescăresc, Calpe este astăzi una dintre cele mai cunoscute stațiuni turistice de pe Costa Blanca. Orașul poate fi recunoscut instantaneu după imensa stâncă de calcar, „Penon de Ifach”, la poalele căreia se întinde. Nu am avut timp pentru o drumeție spre culmile stâncii, deși ne-ar fi plăcut să admirăm priveliștea orașului de la înălțime, cu plajele sale lungi, cu amestecul de clădiri vechi şi hoteluri moderne şi cu lacul sărat unde mulțimea de flamingo își găsește refugiul.
- Altea
Altea este un orășel fermecător, relativ neafectat de dezvoltarea turistică din jurul său. Suita caselor albe, pigmentate pe alocuri cu bougainvillea în nuanțe contrastante, dau orășelului din vârf de deal un aer de-a dreptul boem. La completarea paletei cromatice contribuie temeinic şi albastrul mării, care se întrevede pe alocuri, la câte un colț de alee pietruită şi îngustă. Plimbarea prin labirintul de străduțe şi piațete şi prânzul delicios servit la una dintre terase au reprezentat rețeta unei zile de vacanță perfecte!
- Benidorm
Considerat cea mai mare stațiune din Spania și din întreaga Europă, Benidorm este adesea comparat cu Miami, prin prisma clădirilor sale înalte ce se întind de-a lungul mării. Imaginea de ansamblu a orașului poate fi surprinsă cel mai bine de pe acoperișul celui mai înalt hotel din Europa, Gran Hotel Bali. Este evident că Benidorm nu este locul potrivit pentru cei ce căuta o experiență liniștită sau tradițională spaniolă. Este însă locul ideal pentru amatorii de plaje întinse şi animate şi de atmosfera de petrecere. Seara străduțele înguste ale centrului vechi, terasele şi zona de promenadă sunt luate cu asalt de mulțimea de turiști.
Totuși şi într-un loc atât de animat precum Benidorm poți găsi cotloane mai ascunse ori plaje izolate. Dacă nu aveți o problemă cu nuditatea, plaje precum Cala Tio Ximo ori Cala Almadraba vă vor oferi intimitate şi apele cele mai turcoaz.
- Villajoyosa
Villajoyosa, care s-ar traduce prin “oraşul vesel”, este un loc plin de culoare. Casele pescăreşti, vopsite în cele mai variate şi mai contrastante nuanţe, scot cu desăvârşire locul din anonimat. Am ajuns pe înserat şi ne-a cuprins regretul că era prea târziu să explorăm cum se cuvine locul. A rămas motiv pentru o nouă vizită. Ne-am croit drum pe străzile înguste, către mare, lăsând în urmă clădirile colorate cu rufe atârnate la geamuri, localnicii şezând pe trepte, la taclale şi bicicletele copiilor ce ne tăiau, din când în când, calea. Mirosul de usturoi şi de sos de roşii ce răzbea de la câte o fereastră deschisă ne-a amintit că se apropie ora cinei. Am grăbit astfel pasul până la terasele înşirate de-a lungul plajei. Am încheiat ziua cum se cuvine, cu un peşte proaspăt în farfurie şi o Cava rece în pahare.
- Alicante
Circuitul nostru pe Costa Blanca l-am încheiat în principalul oraş din regiune, Alicante. Oraşul vibrează de-a lungul minunatei sale promenade dinspre port, cunoscută drept Explanada de España. Nu poţi ajunge în Alicante fără să faci o plimbare de-a lungul bulevardului pavat cu mozaic colorat. Mărginit, pe de-o parte, de clădirile vechi ce adăpostesc astăzi hoteluri şi restaurante şi pe de altă parte de portul ce se zăreşte dincolo de palmieri, esplanada concentrează parcă întregul spirit al oraşului şi chiar al regiunii.
Un alt reper al oraşului este, fără îndoială, Castillo de Santa Barbara. Castelul medieval din vârful muntelui Benacantil a servit ca mijloc de veghe şi de protecţie împotriva navelor piraților, cândva obișnuite în apele Mediteranei. La castel se poate ajunge foarte uşor cu liftul săpat direct în stâncă. De sus se deschide o amplă privelişte asupra oraşului.
Dacă imaginea clădirilor vechi din centrul istoric v-a captat atenţia, coborâţi agale pe aleile ce şerpuiesc până la piaţetele din centru, admirând amalgamul arhitectural. La final, vă puteţi bucura de arome şi culoare la una din terasele locale. Așa am închinat și noi un ultim pahar de Cava pentru încă o vacanţă minunată!
Detalii logistice
Am zburat în Costa Blanca cu Tarom, pe vremea când asigura zbor direct pe aeroportul Alicante. În prezent, companii low-cost precum Wizzair asigură zboruri directe spre aeroportul menţionat. Regiunea este însă accesibilă şi prin Valencia.
Local ne-am deplasat cu maşina închiriată de la Goldcar.
Ştiţi deja că suntem extrem de dinamici şi nu avem răbdare să stăm prea mult într-un loc, iar în călătorii schimbăm numeroase hoteluri. Nu am făcut excepţie nici acum. Am împărţit astfel cazarea între Hotel Jardin Milenio (Elche), Cases Noves (Guadalest) – de departe preferatul nostru, La Posada del Mar (Denia), Deloix Aqua Center (Benidorm) şi Alicante Gran Sol (Alicante).
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
