Fix înainte de Crăciun ne-am dat seama că ne prinde Anul Nou fără planuri de călătorie. Și cum o astfel de imprudență nu este binevenită în rândul unor călători împătimiți, ne-am pus repede pe căutat următoarea destinație. Ne doream ceva lejer, aproape de casă, dar cu mult soare. Lucrurile s-au așezat aproape de la sine atunci când prietenii noștri au venit cu propunerea de a merge în Cipru. Pentru noi nu era o destinație în premieră, mai explorasem zona de est a insulei în urmă cu câțiva ani. Am povestit despre acea escapadă aici. Am găsit de bun augur să descoperim și vestul. De la idee până la realizare nu a fost decât un pas și iată că prima zi a lui 2023 am încununat-o cu un zbor către Pafos.
Deși apele atrăgătoare ale Mediteranei erau prea reci pentru îmbăiere, regiunea Pafos, sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, a avut propria poveste de spus. Preț de câteva zile ne-am delectat cu parcuri arheologice ce includ temple preistorice, morminte subterane monumentale ori superbe mozaicuri romane, am pornit în drumeție către locuri mitice sau ne-am plimbat leneș pe promenada însorită. Ne-am bucurat de atmosfera relaxată, de aromele specialităților culinare și am desăvârșit experiența cu gustul vinurilor locale. Bun început de an, aș zice! Iar verdele din jur ne-a încărcat cu cea mai bună energie!
Dar să vă povestesc despre traseele parcurse de noi în cele cinci zile petrecute pe insulă, poate ne urmați pașii!
- Traseul mitologic
Sunt convinsă că majoritatea dintre voi, chiar de nu ați citit “Legendele Olimpului”, ați auzit de zeitățile Greciei Antice și, în speță, de zeița frumuseții și a dragostei, Afrodita. Probabil vă întrebați ce legătură are aceasta cu Pafos. Ei bine, regiunea a devenit, de-a lungul istoriei, centrul cultului Afroditei și al zeităților fertilității pre-elenice. Pornind de la acest aspect ne-am început și noi explorarea, cu un drum spre Peninsula Akamas, mai exact spre Băile Afroditei. Legenda spune că zeița venea adesea să se îmbăieze în bazinul format de mica grotă naturală, acoperită de o perdea fină de ape. Potrivit mitologiei grecești, aici l-ar fi întâlnit chiar și pe iubitul ei, Adonis.
În realitate, obiectivul nu este nici pe departe atât de impresionant precum legenda, dar rețeaua de trasee de drumeție ce pornește chiar de lângă băi, prin Parcul Akamas, este o încântare! Noi nu am putut parcurge decât o mică porțiune, căci am avut drept parteneri de călătorie 3 copii, între care un bebeluș de numai două luni și jumătate, astfel că ritmul a fost mai lent decât ne stă în fire. Chiar și așa, ne-am bucurat de primăvara timpurie, de adierea sărată a vântului, de imaginea valurilor înspumate, spărgându-se de stânci. Ni s-au dezmorțit parcă toate simțurile!
Ne-am tras apoi sufletul și ne-am răsfățat papilele gustative cu un platou imens de fructe de mare, stropit din belșug cu vin local, chiar în port, la Latchi. Senzația de lene a pus stăpânire pe noi și cu greu ne-am mai urnit din loc, lăsând în urmă pisicile întinse la soare.
Ziua am încheiat-o pe stâncile de calcar de lângă Peyeia, erodate încet de-a lungul a mii de ani pentru a dezvălui cele mai pitorești peșteri marine, în apropierea cărora zace tăcută Epava Edro III. Nava cargo a pornit din Limassol, îndreptându-se spre Rodos, pe 8 octombrie 2011. Din nefericire, vânturile foarte puternice și marea agitată au provocat eșuarea vasului, care a rămas blocat pe stâncile din apropierea peșterilor marine. Astăzi, imaginea epavei, ce completează peisajul sălbatic, atrage turiștii în căutarea de inedit.
Dacă în prima zi am pornit pe urmele zeiței Afrodita, cea de-a doua dimineață i-am dedicat-o iubitului acesteia, Adonis. Băile lui Adonis le-am găsit după un drum destul de accidentat, parcurs cu ceva emoții cu mașina noastră 8+1. Cele două cascade, situate pe două niveluri, formează niște bazine azurii, ce te îmbie la scăldat. Asta până constați cât de rece este apa.
Nu i-a împiedicat însă pe doi ruși să se arunce cu nesaț în apele răcoroase, în căutarea tinereții veșnice. Căci se spune că femeile care se îmbăiază aici își conservă tinerețea, iar bărbații puterea. De altfel, locul este înțesat și de statui dedicate fertilității.
Logic ar fi fost să începem călătoria cu un popas la Petra tou Romiou, legendarul loc al nașterii Afroditei. Noi am preferat să așteptăm apusul potrivit, astfel încât, stând pe plaja acoperită cu pietre albe, să ne-o imaginăm pe zeiță cum se ridică din spuma aurie a mării, croindu-și drum printre stânci, spre mal. Vă recomand și vouă să ne urmați exemplul. Iar dacă vă continuați traseul până la capătul drumului, veți găsi aici un punct de belvedere de-a dreptul impresionant.
- Traseul istoric
Vă spuneam încă de la început că regiunea Pafos poartă călătorul curios într-o misiune de explorare a istoriei, începând cu epoca de piatră, trecând la epoca elenistică și romană clasică, la glorioasa epocă bizantină și ajungând, în cele din urmă, la vremurile noastre. Spre exemplu, magnificul Parc Arheologic Kato Pafos include monumente care datează din timpuri preistorice, perioada romană și chiar Evul Mediu. Situate într-un cadru natural destul de dramatic, cu valurile furioase pe fundal, ruinele unor vile, palate, teatre și alte edificii romane așteaptă tăcute să își destăinuie secretele.
Însă cea mai de preț posesie a sitului o reprezintă mozaicurile complicate, ilustrând diverse scene mitologice. Considerate printre cele mai valoroase din estul Mediteranei, acestea sunt apreciate pentru culorile vibrante și pentru conservarea excelentă.
Exact ca într-o călătorie în timp, structura zveltă a Farului din Pafos face legătura cu vremurile moderne. Construit în 1888, când Ciprul era sub dominație britanică, farul ghida navele ce soseau din Regatul Unit spre țărmul cipriot. Acum, integrat în sit-ul arheologic, pare că ghidează trecutul către prezent.
Am lăsat în urmă pietrele încărcate de legende și ne-am teleportat în zilele noastre, în frumoasa zonă de promenadă de lângă port. Aici însă, ca și când trecutul insista să se agațe de noi, ne-am trezit în fața unui măreț castel. Castelul Pafos, în realitate un vechi fort medieval – sau ce a rămas din acesta – amintește deopotrivă de vremurile când locurile erau cârmuite de venețieni, dar și de cele când puterea stătea în mâinile otomanilor. De altfel, ceea ce supraviețuiește astăzi datează de la restaurarea otomană din 1592.
“Mica prințesă” ce ne-a însoțit în călătorie nu s-a arătat prea încântată de interiorul auster al castelului, însă zidurile crenelate de pe terasa acestuia și priveliștea de dincolo de ele au acaparat-o total.
Ceva mai la nord, Mormintele Regilor își așteaptă liniștite exploratorii. Odată trecut de poarta sit-ului, te atrage ca un magnet albastrul intens al mării, ce se profilează pe fundal. Începi să te îndrepți aproape hipnotic spre aceasta, dar deodată atenția îți este captată de treptele de piatră ce par să te conducă spre interiorul Pământului. Nu poți rezista tentației de a descoperi ce se află în întuneric, așa că te abați curios. Și chiar dacă nu descoperi decât vechi morminte goale, imaginația își face jocul și vede parcă artefactele dislocate de aici. Aflăm că odinioară situl găzduia mormintele unor nobili și nu regi. Descoperit de un fost consul american dornic de senzațional și de faimă, întregul parc a fost excavat fără reguli, fiind aproape devastat. Cât privește artefactele descoperite aici, aflăm că pentru adăpostirea acestora ar fi fost inaugurat Muzeul Metropolitan din New York.
În fine, orașul vechi Paphos, cunoscut și sub numele de Ktima, cu suita sa de clădiri medievale, otomane și neoclasice, amintește de bogata istorie colonială a insulei. Restaurat recent, micul cartier arată aproape artificial, în opinia noastră, dar este locul ideal pentru plimbarea de dinainte de cină. Și pentru o vânătoare de graffiti.
- Traseul contemporan
Ar mai fi fost multe vestigii istorice de explorat și de descoperit, dar ne-am gândit să lăsăm și pentru o dată viitoare. Așa că ne-am întors în vremurile noastre. Unele destul de tulburi pentru mica insulă, care se află într-un conflict deschis încă de pe la 1950.
Fosta colonie britanică este astăzi divizată în două. O treime din teritoriu, locuită de minoritatea etnică de origine turcă, se află sub influența Turciei. De altfel, Republica Turcă a Ciprului de Nord a luat naștere în 1974, în urma invadării părții de nord a insulei de către armata turcă și este recunoscută internațional doar de către Turcia. Cel puțin în mod oficial, căci neoficial o recunosc cam toți, atât timp cât pentru a trece pe teritoriul acesteia au loc formațiuni vamale ca în orice altă țară. Restul insulei se află sub influența Greciei. Mai puțin vreo două teritorii limitate, pe care le-au păstrat britanicii și unde sunt masate trupe militare ale acestora. După zeci de ani de negocieri, întrerupte de confruntări armate sau de alte acte de violență, situația stagnează.
Ni s-ar fi părut interesant să vizităm Varosha, o fostă stațiune încremenită în timp, în acea zi din 1974 când întregul destin al insulei a luat o întorsătură neașteptată. Locuitorii greci au părăsit în grabă orășelul, fugind din calea turcilor, fără a-și închipui că nu se vor mai întoarce la casele lor. La aproape jumătate de veac de la incident, stațiunea a fost redeschisă și poate fi vizitată, stând mărturie efectelor războiului.
Cele câteva ore avute la dispoziție în ultima zi a escapadei noastre nu ne-a permis să ajungem decât până la Nicosia, capitala Ciprului, ultima capitală divizată din lume. Zidul ce separă în două capitala este un simbol viu al crizei. Ni s-a părut de-a dreptul straniu ca la jumătatea unei străzi pietonale, mărginită de boutique-uri și cafenele, să se găsească granița. Cum spunea Ada Milea, parcă cineva ar fi băgat “țara-n raniță/Și…gata!”. Pașapoartele ne-au fost controlate de-o parte și de alta a zonei verzi, fâșia de teritoriu considerată neutră.
Impactul vizual a fost însă enorm când în numai câteva minute ne-am trezit dintr-un soi de Grecie modernă, în mijlocul unui bazar turcesc cu toate culorile, aromele și agitația caracteristice. Baclavale, condimente, haine contrafăcute, fructe proaspete, mult iubitul Salep și comercianți pregătiți de tocmeală. Lefkoșa, partea turcească a capitalei cipriote, este o experiență de-a dreptul inedită, care merită trăită! Cât despre deliciosul doner kebab de berbecuț, nici nu mai încape vorbă! Încă salivez cu gândul la el!
Detalii logistice
Am zburat la Paphos chiar pe 1 ianuarie, cu Ryaniar, prețul biletului achiziționat pe ultima sută de metri fiind de aproximativ 150 euro.
Pentru că timpul avut la dispoziție era limitat și am vurt să profităm la maximum de el, am închiriat mașină direct din aeroport. Rezervasem de acasă un dubă 8+1, potrivită pentru grupul nostru extins, prețul cel mai bun fiind oferit de Alamo. De reținut că în Cipru se circulă pe sistemul britanic, adică „pe partea greșită a drumului”.
În ceea ce privește cazarea, am optat pentru un apartament cu trei dormitoare, din cadrul unui complex rezidențial ce închiriază și apartamente în regim hotelier, Elysia Park. Apartamentul a fost vast, curat, dotat cu toate cele necesare inclusiv pentru o ședere de lungă durată. Micul dejun îl serveam la restaurantul complexului. Singurul inconvenient ar putea fi distanța față de mare și de zona de promenadă, dar pentru noi nu a constituit o problemă.
De mâncat, am mâncat foarte bine în Latchi, la Faros Bar And Restaurant, dar și la cea mai veche tavernă din Paphos, Hondros ori la Agora, unde am avut parte de acea experiență culinară cipriotă deplină, Meze!
În plus față de cele enumerate mai sus, am mai făcut o vizită și la Grădina zoologică din Pafos. Copii au fost foarte încântați de întâlnirea cu animalele, dar dacă aș putea alege din nou, aș scoate-o din program. Având ca termen de comparație atâtea grădini zoologice unde accentul se pune pe educarea celor mici spre conservarea speciilor, aici animalele mi s-au părut că nu trăiesc în cele mai bune condiții. Spațiile destinate acestora erau foarte mici, aproape sufocante, senzația de captivitate fiind foarte accentuată.
- Spre Peninsula Akamas alegeți drumul secundar și poposiți câteva clipe la Gravity Road. Aici asigurați-vă că nu încurcați traficul, scoateți mașina din viteză și ridicați piciorul de pe pedale. Veți experimenta un fenomen gravitațional care vă va determina să ridicați puțin din sprâncene și va stârni curiozitatea celor mici. Rămâne numai să le explicați ce este aceea o iluzie optică!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
