Se întâmplă uneori să zburăm către o destinație și să nu apucăm să-i trecem pragul, cum s-ar spune. Spre exemplu, când am zburat la Marsilia, nu am văzut orașul nici măcar în trecere. Pe același principiu, aterizând la Dublin, abia dacă i-am aruncat o privire fugară orașului. Chiar și așa, acesta a reușit să ne stârnească interesul, astfel încât să plănuim o întoarcere cât de curând. Iar călătoria prin Parcul Național Munții Wicklow a completat într-un mod desăvârșit ziua!
Dublin
Tura noastră extrem de scurtă prin Dublin am început-o dis-de-dimineață, la cea mai veche universitate din Irlanda, Trinity College, considerată una dintre comorile de preț ale țării. Fondată în 1592 de către regina Elisabeta I, Trinity se dezvăluie ca o lume aparte. Odată ce treci pe porți și pășești pe pavajul universității, pare că orașul modern și înfloritor de afară se topește pur și simplu. O plimbare prin campus este ca o călătorie prin veacuri, dar și în lumea liniștită a căutării academice.
Însă ceea ce face ca vizita la Trinity să fie prima pe lista activităților în Dublin este uimitoarea bibliotecă cu expoziția permanentă Book of Kells și fabuloasa Long Room.
Book of Kells este cel mai celebru manuscris medieval din lume, datând de pe la 800 d.Hr. Manuscrisul, cuprinzând cele patru Evanghelii ale Noului Testament creștin, uimește cu complexitatea detaliilor și măreția ilustrațiilor. Se presupune că ar fi fost scris de 4 călugări și decorat de mai mulți călugări tineri, pentru elaborarea acestuia fiind folosită pielea a 185 de vaci, pene de lebădă sau gâscă și pigmenți naturali obținuți din materiale existente în Irlanda și Scoția. Pentru conservare, în cadrul expoziției dedicate acestei cărți monumentale, se expune aceeași pagină timp de opt săptămâni.
Dacă expoziția Book of Kells este dedicată unui singur manuscris, Long Room este paradisul oricărui iubitor de cărți. O încăpere etajată, întinsă pe o lungime de 65 de metri, care găzduiește în jur de 300 de mii de volume. Aceasta a servit drept sursă de inspirație pentru celebrul film Harry Potter și este una dintre cele mai impresionante și mai valoroase biblioteci din lume.
Ca să vă amintiți de studenție, zic să depănați informațiile culese la bibliotecă la o halbă de bere. Și nu orice fel de bere, ci un Guinness. Iar pentru a-l savura pe deplin și a înțelege ce anume îl face special în comparație cu o bere obișnuită, locul ideal este chiar la el acasă, anume la Guinness Storehouse. Amenajat chiar în fabrica pe care Arthur Guinness a construit-o pe amplasamentul închiriat în 1759, pentru o perioadă de 9000 de ani, muzeul interactiv prezintă într-un mod inedit istoria celei mai cunoscute băuturi irlandeze și a întregii afaceri dezvoltate în jurul acesteia.
După atâta carte și bere, se cere și puțină relaxare. Iar aleile și pajiștile Parcului Phoenix par alegerea ideală! Format inițial ca parc de vânătoare regal, în anii 1660, Phoenix a fost deschis publicului în 1747. Ce ne-a atras pe noi în mod deosebit este faptul că o turmă mare de căprioare sălbatice încă amintește de vremurile apuse. O imagine inedită pentru o capitală Europeană a secolului XXI!
Johnnie Fox’s
Toate ca toate, dar parcă ne încearcă puțin foamea. Pe voi nu? Și dacă în articolul precedent vă propuneam un popas la cel mai vechi pub din Irlanda, de data aceasta că propun unul la pub-ul amplasat la cea mai mare altitudine. Înființat în 1798, Johnnie Fox’s este unul dintre cele mai vechi și mai faimoase pub-uri tradiționale din Irlanda. Decorul este unul de film, iar mâncarea grozavă provine din ingrediente excelente, de la fermele din apropiere. Neapărat să încercați Seafood Chowder, delicioasa lor supă cu pește și fructe de mare.
Domeniul Powerscourt
Știți sentimentul acela când te trezești într-un loc despre care nu prea aveai habar și rămâi, efectiv, cu gura căscată?! Așa am rămas noi în fața grădinii de la Powerscourt Estate. Priveam pur și simplu în jur și încercam să ne amintim dacă am mai văzut vreodată o grădină atât de frumoasă. Ne-am gândit la Versailles, apoi la Schönbrunn și la altele asemenea. Chiar și la Villa Éphrussi de Rothschild ne-am întors cu gândul. Și aparent nu suntem singurii cărora grădina le-a trezit astfel de sentimente, căci cei de la National Geographic au votat-o pe locul 3 în Top Ten Gardens.
Grădina și marea vilă palladiană de la Powerscourt au fost proiectate în secolul al XVIII-lea, fiind inspirate de Renașterea italiană și de marile moșii și grădini ale Franței și Germaniei. Spun “grădina” la modul general, căci, în realitate, este vorba despre o succesiune de grădini tematice, terase, lacuri ornamentale, statui și cotloane secrete, ba chiar și un cimitir al animalelor de companie, care se întind pe o suprafață imensă și care invită la plimbare. Cât despre conac, se pare că acesta a fost distrus de un incendiu în 1974 și redeschis în 1996, dar nu la gloria sa inițială. Acum găzduiește o serie de magazine de artizanat și de design interior, precum și o cafenea unde să savurați în liniște băutura caldă preferată.
Itinerariul nostru includea și o drumeția la Cascada Powerscourt din apropiere, cotată drept cea mai înaltă din Irlanda, însă timpul nu a lucrat în favoarea noastră și a trebuit să o lăsăm pe listă pentru data viitoare.
Parcul Național Munții Wicklow
Vă spuneam și cu altă ocazie că Irlanda s-a dovedit a fi o succesiune de drumuri panoramice, care de care mai surprinzătoare! Peisajul, deși în esență destul de unitar, se schimbă la fiecare curbă. Din păcate, în fotografii nu pot fi surprinse proporția năucitoare de verde, casele superbe și senzația de firesc pe care ți-o oferă acest ansamblu. Iar între porțiunile de traseu care ne-au încântat cel mai tare se numără și Sally Gap, o trecătoare situată la o altitudine de 500 metri deasupra nivelului mării.
Sally Gap împrumută numele întregului drum circular, construit de armata britanică în timpul unei rebeliuni irlandeze de la 1798. În cele aproape 50 de minute cât durează parcurgerea întregului traseu, ți se succed dinaintea ochilor imagini de o frumusețe aproape stranie. Ici un lac ca o pată de cerneală, precum Lough Tay (cunoscut drept Lacul Guinnes), colo o întindere cu aspect lunar, a cărei monotonie e întreruptă, pe alocuri, de câte un pâlc de brazi. Ceva mai încolo, Cascada Glenmacnass pare că se năpustește, de la o înălțime de 80 de metri, asupra oilor înșirate în vale.
La final te așteaptă cel mai neobișnuit popas, ca-ntr-o adevărată alegorie a vieții și a morții: un cimitir. De fapt, este vorba despre ruinele monahale ale așezământului creștin fondat de Sfântul Kevin în secolul al VI-lea. Mănăstirea Glendalough a devenit un important loc de pelerinaj și a fi înmormântat aici era considerat la fel de sfânt ca a fi înmormântat la Roma. Mănăstirea a înflorit până în 1398, când a fost distrusă de forțele engleze, dar și după aceea a rămas un important loc de pelerinaj. Structurile rămase datează în mare parte din secolele al X-lea și al XII-lea și ne oferă o idee despre cum a arătat această mănăstire în perioada ei de glorie.
Detalii logistice
Despre cum am ajuns în Irlanda și cum am petrecut prima parte a vacanței, am povestit aici. La Dublin am petrecut două nopți, fiind cazați la Dublin Skylon Hotel. Criteriul de alegere a fost parcarea gratuită, dar serviciile, în ansamblu, ne-au convins că am ales bine.
Pentru vizitele la Trinity College și la Guinness Storehouse recomand să rezervați bilete în avans.
- Dacă timpul vă permite, completați traseul prin Parcul Național Munții Wicklow cu o drumeție la Ballinastoe Woods. Noi nu am reușit, dar tare mi-ar fi plăcut.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
