Menu
Scoția

Edinburgh sub soarele primăverii. Prima experiență scoțiană

Era pentru a treia oară când ne vedeam nevoiți să amânăm călătoria plănuită în detaliu către o altă destinație, dar nu voiam să renunțăm totuși la ideea unei escapade de primăvară. Neavând ceva anume în minte, am început să ne jucăm pe site-urile companiilor aeriene, căutând cele mai convenabile oferte pentru datele noastre. Am ajuns așadar la Edinburgh și ne-am trezit rezervând biletele, deși nu îl luasem niciodată în considerare și nu știam mare lucru despre ce are de oferit.

Câteva zile mai târziu porneam în necunoscut, convinși în sinea noastră că alegerea se va dovedi inspirată. Și așa a și fost! În cele câteva zile petrecute pe meleaguri scoțiene am descoperit cele mai frumoase castele și peisaje, învăluite într-o lumină dulce de primăvară. Iar la fiecare interacțiune cu localnicii ni se spunea cât de norocoși suntem să avem parte de o asemenea vreme perfectă, departe de normalul Scoției. În sinea mea știam că iarăși se confirmă regula: unde merg eu iese soarele! Sau oare au făcut vrăjitoarele o magie pentru noi?

Edinburgh este capitală a Scoției încă din 1350, fiind împărțit în două zone distincte, ambele obiective ale Patrimoniului Mondial UNESCO. Astfel, Orașul Vechi este dominat de castelul medieval, în timp ce Orașul Nou, construit în stil neoclasic începând cu secolul al XVIII-lea, a avut o influență de mare anvergură asupra planificării urbane europene. Juxtapunerea armonioasă a acestor două zone istorice contrastante, cu clădirile lor impresionante, conferă orașului caracterul său unic. Haideți să îl parcurgem împreună, la pas!

  • Grassmarket și Victoria Street

Cândva o piață medievală și un loc pentru execuții publice, Grassmarket este acum o zonă plină de viață, cu tot felul de pub-uri și magazine. Arhitectura cu note medievale, priveliștile uimitoare asupra castelului și atmosfera dinamică fac din Grassmarket una dintre cele mai iubite zone ale orașului, frecventată de turiști și localnici deopotrivă. Și chiar dacă execuțiile publice au încetat în 1784, unele dintre pub-urile tradiționale păstrează vie povestea sângeroasă a trecutului. Nu am avut timp să le descoperim pe fiecare în parte, dar ne-a plăcut imaginea în ansamblu a pieței, cu fațadele colorate ale clădirilor.

Pentru o perspectivă interesantă asupra castelului, urcați aproximativ 50 de trepte pe Vennel Steps, o alee frumoasă situată chiar într-unul dintre colțurile pieței. Întoarceți-vă apoi privirea și lăsați-vă încântați de imagine! Apropo, cuvântul vennel este un cuvânt scoțian vechi care provine din franțuzescul venelle și care înseamnă „stradă mică”.

În colțul opus al pieței se întinde Victoria Street, una dintre cele mai fotografiate străzi din oraș. Curba sa blândă și vitrinele colorate o fac un loc preferat de către turiști pentru fotografiile de Instagram. Strada a fost construită între anii 1829 și 1834 ca parte a unei serii de îmbunătățiri aduse orașului vechi, cu scopul de a facilita accesul către zona superioară a acestuia.

  • Royal Mile

Royal Mile este inima orașului vechi din Edinburgh, conectând magnificul Castel Edinburgh, cocoțat sus pe o stâncă vulcanică, cu splendidul Palat Holyroodhouse, reședința din Scoția a Reginei. Strada este mărginită de clădiri impresionante, la parterul unora dintre acestea călătorul fiind ispitit de magazine colorate și pub-uri din interiorul cărora răsună glasuri vesele.

Pe alocuri se deschid tot felul de cotloane și scări înguste, ce se împletesc pentru a crea o lume ascunsă dincolo de fațade. Cunoscute generic ca “close”, aceste intrânduri permiteau accesul spre reședințele nobilimii scoțiene până în secolul al XIX-lea. Ne-am aventurat și noi pe unele dintre ele, precum Advocate’s Close sau Lady Stair’s Close, simțindu-ne ca într-o călătorie în timp.

Fix la jumătatea străzii se înalță dominantă Catedrala St. Giles, una dintre clădirile istorice reprezentative ale orașului. Datând din anii 1120, catedrala este considerată „Leagănul prezbiterianismului”. Chiar dacă nu am putut să o admirăm în detaliu, căci urma să aibă loc un concert, ne-a încântat interiorul grandios, cu frumoasele vitralii.

Pe pavajul din fața catedralei se distinge un model în formă de inimă. Acesta marchează locul închisorii Old Tolbooth, demolată în 1817. Tolbooth a servit drept centru pentru colectarea taxelor, cameră de consiliu, instanță judecătorească, loc de execuție și închisoare. A fost, de asemenea, locul principal pentru expunerea capetelor și membrelor celor executați.

Scoția

Royal Mile se încheie cu ultramodernul Parlament Scoțian, o clădire cu un design de ultimă generație.

  • Castelul Edinburgh

Încă de secole, orizontul orașului este dominat de castelul medieval cocoțat în vârf de stâncă, unul dintre cele mai vechi locuri fortificate din Europa. Cu o istorie lungă și bogată, folosind ca reședință regală, garnizoană militară, închisoare și fortăreață, castelul este un loc plin de povești incitante. Trebuie doar să dai frâu imaginației și cu siguranță te vei transpune în vremuri de mult apuse, la curțile regilor și reginelor Scoției sau chiar în mijlocul unui asediu al englezilor.

Cea mai veche construcție din incintă este Capela Sf. Margareta, construită în cinstea Reginei Margareta, sanctificată ulterior, de către fiul ei, regele David I. Castelul găzduiește mai multe muzee și exponate de mare valoare, precum The Honors of Scotland, cele mai vechi bijuterii ale Coroanei din Marea Britanie. Fabricate din aur, argint și pietre prețioase, acestea au fost create în Scoția și Italia. Coroana, sceptrul și sabia au fost folosite pentru prima dată împreună pentru încoronarea unui monarh în 1543, când Regina Maria a Scoției a urcat pe tron. Piatra Destinului, folosită de secole pentru a încoronarea monarhilor, este și ea expusă în Sala Coroanei.

Captivați de exponate, noi am uitat cu desăvârșire de salva de tun de la ora unu. Tradiția datează din zilele în care navele cu vele din Firth of Forth trebuiau să își verifice și să își potrivească ceasurile. Am citit undeva și mi s-a părut amuzant faptul că tunul răsună la ora unu din rațiuni economice, căci i-ar fi costat pe scoțieni cu 11 ghiulele mai mult să marcheze miezul zilei.

  • Camera Obscura and World of Illusions

Camera Obscura and World of Illusions este cea mai veche atracție turistică din Edinburgh, încântând vizitatorii încă din 1853. O multitudine de iluzii optice, trucuri și jocuri interactive, întinse pe cinci etaje, îi vor surprinde și încânta pe toți vizitatorii, de la cei mai mici la cei mai maturi.

Piesa de rezistență este chiar Camera Obscura, amenajată într-un turn, la ultimul etaj. Cu ajutorul unei oglinzi și a unor lentile se proiectează pe o suprafață circulară imaginea orașului, cu o perspectivă de 360 de grade. La vremea inaugurării sale, trebuie să fi fost un loc de-a dreptul magic și chiar înspăimântător pentru omul de rând. Până și pe noi ne-a surprins acuratețea imaginii, iar ghidul a făcut din prezentarea obiectivului un real spectacol!

  • Palatul Holyroodhouse

Aflat la capătul Royal Mile, Palatul Holyroodhouse este reședința oficială a Monarhiei din Scoția. Fondat inițial ca mănăstire augustiniană în 1128, de către David I, edificiul a prosperat, iar regii Scoției au ales ulterior să locuiască în Holyroodhouse, înconjurați de parcuri, mai degrabă decât în ​​castelul sumbru, înălțat pe stânca expusă la intemperii. Palatul a constituit și decorul multor episoade dramatice din scurta domnie a Mariei, Regina Scoției.

Vizitatorii pot explora apartamentele regale, cu detaliile lor elegante, cu mobilierul încărcat de istorie și cu numeroasele obiecte de artă decorativă, care relevă rafinamentul regal. O săptămână pe an, în timpul verii, Regina Elisabeta a II-a găzduiește la Holyroodhouse o serie de evenimente și ceremonii cu scopul de a celebra istoria și cultura scoțiană. Pentru că tot suntem la capitolul cultură, din ansamblu fac parte și galeriile în cadrul cărora sunt expunse colecții de artă regale.

  • Parcul Holyrood și Arthur’s Seat

Întinzându-se la doar câțiva pași de Palatul Holyroodhouse, Parcul Holyrood este o oază de verdeață în mijlocul orașului. O drumeție către cel mai înalt punct al parcului, la Arthur’s Seat, un vulcan antic situat la 251 m deasupra nivelului mării, oferă o vedere excelentă asupra orașului.

Noi am lăsat ascensiunea pe ultima zi, singura în care am luat contact cu adevărată vreme scoțiană. Măzărichea, stropii de ploaie și vântul năprasnic s-au aliat împotriva noastră, dar nu au reușit să ne întoarcă din drum. Ne-am împotrivit cu toată energia, dornici să vedem orașul și dintr-o altă perspectivă! Și sincer vă spun că a meritat!

  • Calton Hill

Și dacă tot vorbim de ascensiuni pe dealurile ce mărginesc orașul, de partea cealaltă a Palatului Holyroodhouse se înalță Calton Hill. Susținând câteva monumente și clădiri, dealul este luat cu asalt de localnici și turiști la asfințit. Și nu degeaba, căci de aici am avut parte de cea mai romantică imagine a orașului!

  • Princes Street și grădinile adiacente

Princes Street este o importantă arteră comercială, care separă Orașul Vechi de Orașul Nou. Pe una dintre laturi, strada este mărginită de Princes Street Gardens, unul dintre cele mai importante parcuri urbane ale orașului. Grădinile au fost create prin drenarea celui mai mare lac din Edinburgh, Nor Loch, folosit inițial pentru apărarea Castelului Edinburgh. Proiectate pentru prima dată în anii 1770, dar inaugurate abia în 1820, grădinile reprezintă astăzi unul dintre locurile preferate ale localnicilor, în zilele însorite. Așa le-am găsit și noi, înțesate de tineri ieșiți la picnic, de bunici însoțind nepoții la joacă și de turiști odihnindu-se la soare, înainte de a-și continua traseul.

Cea mai frumoasă perspectivă asupra grădinilor am avut-o de pe podul dinspre Gara Waverley, de lângă Scott Monument. Construcția monumentului dedicat lui Sir Walter Scott a început în 1840, în urma unui concurs de proiecte pentru un memorial adecvat figurii literare remarcabile a acestuia.

  • Circus Lane și Dean Village

Din multitudinea de străduțe și alei ale orașului, preferata mea rămâne Circus Lane. Ce are aceasta atât de special? Ei bine, aspectul pitoresc de străduță pietruită, cu fațade romantice decorate cu flori. Ai zice că te-ai teleportat din mijlocul orașului pe o uliță dintr-un sătuc uitat de lume.

Dacă continui plimbarea de-a lungul râului Water of Leith, vei ajunge cu adevărat în mijlocul unui sat pierdut într-o lume modernă.

Dean Village, căci așa se numește acesta, este în prezent o reală oază de liniște. În trecut însă, aici se regăseau morile de apă ale orașului, dar și reședințele muncitorilor din cadrul acestora. Trebuie să fi fost un loc plin de forfotă!

  • Yacht-ul Regal Britannia

Reședință regală de peste 40 de ani, Yacht-ul Regal Britannia a navigat peste 1.000.000 de mile marine în 968 de vizite de stat ale Familiei Regale. Construit cu dublu scop, ca yacht regal, dar și ca navă-spital pentru situații de război, ambarcațiunea este de-a dreptul impresionantă.

Edinburgh

Incursiunea către apartamentele regale, dar și în zonele destinate personalului ni s-a părut mai mult decât atractivă și nici nu am realizat când au trecut mai bine de două ore. Turul este bine organizat, purtând vizitatorul într-o ordine firească pe punte și prin diferitele încăperi. Claudiu a fost cel mai încântat de latura tehnică a vasului, în timp ce eu am încercat să îmi imaginez o zi obișnuită din viața Reginei și a invitaților ei celebri.

  • The Forth Bridges

O priveliște atipică, dar impresionantă, o oferă cele trei poduri paralele ce traversează Firth of Forth. Noi le-am găsit învăluite de o ceață albă și misterioasă, care le-a sporit farmecul.

Podul Forth, cel mai vechi dintre ele, este unul dintre reperele inginerești ale Scoției și sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Acest pod feroviar magnific a fost construit între 1883 și 1890 cu ajutorul a peste 4.500 de oameni. Se întinde pe 2,5 kilometri între satele South Queensferry și North Queensferry și a fost deschis la 4 martie 1890 de Edward, Prințul de Wales.

Lucrările la Podul Forth Road au început în 1958 și acesta a fost inaugurat de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a în 1964. Podul suspendat are 2,5 kilometri lungime, iar turnurile sale au peste 150 de metri înălțime. În ceea ce privește podul rutier Queensferry Crossing, acesta este cel mai recent dintre ele, fiind inaugurat în 2017. Cu o lungime de 2,7 kilometri, Queensferry Crossing este cel mai lung pod cu trei turnuri din lume.

Detalii logistice

Am zburat la Edinburgh din București, cu Ryanair, costul biletului cu un bagaj de cabină de 10 kg fiind de aproximativ 90 de euro. Asta în condițiile în care am achiziționat biletele cu fix o săptămână înainte de zbor, altfel cu siguranță puteți găsi și tarife mai bune. De la aeroport spre oraș ne-am deplasat cu un tramvai modern. Biletul a fost 6,5 lire de persoană. Exista o alternativă mai ieftină, cu autobuzul etajat Airlink 100, dar ni s-a părut mai amuzantă varianta cu tramvaiul.

În Edinburgh ne-am cazat la voco Edinburgh – Haymarket, un hotel modern și convenabil amplasat. Ne-am putut deplasa pietonal către majoritatea punctelor de interes. Doar la Yachtul Regal Britannia ne-am dus cu mașina închiriată, dar se poate ajunge și cu mijloacele de transport în comun.

Intrările la obiectivele turistice costă, în medie, 16 lire de persoană, dar există și obiective cu acces gratuit, cum ar fi Muzeul Național al Scoției. De reținut că pentru unele dintre ele este bine să rezervați biletele în avans, online. Spre exemplu, la Castelul Edinburgh nici nu se puteau achiziționa altfel decât online.

Pentru că Scoția nu mai face parte din Spațiul Economic European, accesul la date în roaming este foarte scump. Noi ne-am activat însă de acasă o extra-opțiune pusă la dispoziție de furnizorul de telefonie mobilă și am avut astfel la dispoziție 2GB transfer de date la tariful de 4 euro.

La capitolul gastronomie, nu pot spune că Scoția este tocmai pe gustul nostru. Am mâncat însă decent, ba chiar ne-a plăcut tradiționalul haggis de la Deacon Brodies Tavern, un pub de pe Royal Mile încărcat de istorie. Așa cum stă înscris pe peretele localului, diaconul Brodie avea o viață dublă, fiind noaptea tâlhar. Se consideră că acesta ar fi fost sursa de inspirație pentru Dr. Jekyll and Mr. Hyde.

Scoția

Pentru bere bună merită menționat și Shakespeare’s Bar.

Și pentru că nicio călătorie nu e completă fără porția de dulce, neapărat să faceți un popas și la The Fudge House, pe Royal Mile.

  • Ce mai aveam pe listă, dar nu ne-am încadrat în timp: Muzeul Național al Scoției, Galeria Națională a Scoției și Grădina Botanică Regală. Am aflat ulterior și de Gradina Zoologică cu efectivul impresionant de pinguini, dar și cu o paradă a acestora a cărei tradiție datează de peste 70 de ani.

Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!