După atâtea călătorii și povești pe care am să vi le împărtășesc, iată că primul meu articol este despre Egipt. Nu am ales să fie așa, este întâmplare pură. La fel cum a fost călătoria noastră, căci aș putea spune că nu eu am ales această destinație, ci ea m-a ales pe mine încă de la început. Și vorbind despre începuturi, impresia generală după expediția la templele egiptene este că civilizația a pornit de pe acele meleaguri, așa că poate că și debutul meu legat de această destinație va fi de bun augur.
Îmi era dor să rătăcim pe drumuri necunoscute și cum, din motive de pandemie, destinațiile viabile puteau fi numărate pe degete, am început să documentez opțiunile. Apoi lucrurile s-au precipitat și, în urma unei recomandări venite la momentul oportun, m-am trezit rezervând bilete și făcând planuri de călătorie. Cinci zile mai târziu, zburam către cea mai surprinzătoare țară vizitată până la acest moment, o țară a contrastelor, care ne-a copleșit din toate punctele de vedere. Nimic nu avea să fie cum ne-am imaginat!
Trebuie să mărturisesc că nu sunt genul de turist ocazional, care se urcă în avion fără să aibă nici cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Din contră, îmi place să mă documentez înainte de fiecare călătorie și îmi fac temele destul de riguros. Mi se pare că este de datoria fiecăruia să aibă un minim de cunoștințe despre cultura țării în care ajunge, în primul rând din respect pentru oamenii pe care îi va întâlni. Pe de altă parte, această documentare prealabilă mi-a permis de cele mai multe ori să ajung în acele locuri mai puțin umblate, dar care creează cele mai frumoase amintiri! Însă cu Egiptul am dat greș.
Deși, din punct de vedere geografic, ați spune că Egiptul se află la o aruncătură de băț de civilizație, în realitate acesta se dezvăluie ca o lume aparte, pe care cred că nu m-aș hazarda prea tare dacă aș poziționa-o într-o altă dimensiune temporală. Vorbesc despre acel Egipt al deșertului cu vânturi aride și al Nilului cu ale sale maluri acoperite de covoare verzi, al satelor cu casele lor ca niște ruine, înconjurate de colb și de gunoaie, al copiilor cu fețe murdare și ochi curioși, al bărbaților înveșmântați în gălăbii de culoare pământie și cu capul acoperit de turbane, care își văd de drum călare pe măgari costelivi sau al celor care sorb leneș din paharele cu ceai, privind lung la trecători, al vânzătorilor insistenți, gata să îți vândă iluzii, al mâinilor întinse care așteaptă bacșiș doar pentru că s-au îndreptat către tine, al poveștilor cu răpiri și atentate și nu numai…Un Egipt care nu poate fi redat în cuvinte, ci trebuie trăit. Un Egipt care ne-a aruncat într-un carusel al senzațiilor și ne-a amețit până ne-a intrat la suflet!
De această dată am să vă povestesc însă despre celălalt Egipt, cel ascuns după garduri vopsite: Egiptul resorturilor turistice cu pază la intrare, cu grădini luxuriante, cu servicii la valoarea stelelor plătite, cu plaje roz și cu cele mai frumoase ape, în cele mai variate nuanțe de albastru! Da, acest Egipt este pentru toată lumea! Și nu mă înțelegeți greșit, îl recomand cu tot dragul, mai ales că se numără printre puținele destinații care își așteaptă turiștii fără prea multe restricții într-o perioadă în care cu greu găsim destinații deschise turismului. Dar haideți să o luăm treptat!
- Soma Bay
După un zbor nocturn cu upgrade la Business class și teama obsesivă a lui Claudiu că după o astfel de experiență “nu va mai putea călători la economic”, am aterizat pe aeroportul din Hurghada. La ora respectivă, aeroportul părea mai mult părăsit. Am găsit totuși deschise ghișeele operatorilor de telefonie și am achiziționat o cartelă Vodafone cu 10 GB transfer de date inclus, la prețul de 12 USD. Șoferul ne aștepta afară, cu numele meu scris strâmb pe o foaie de hârtie. Un tip slab, înalt și tăcut, cu care nu am schimbat decât salutul de întâmpinare, după care am pornit spre Soma Bay, unde aveam rezervată prima cazare.
Priveam în liniște pe fereastră, încercând să identific prin întuneric diversele forme ce se succedau în viteza mașinii. După vreo 50 de minute am ajuns la destinație. Hotelul era cufundat în întuneric și ne întrebam dacă nu cumva eram singurii oaspeți. Am fost întâmpinați de recepționerul vizibil surprins de vizita noastră la o oră atât de târzie și, în cele din urmă la urmă, după achitarea unei diferențe pentru early check-in, am pus punct unei zile lungi și obositoare.

Prima noastră zi în Egipt am petrecut-o simplu, bucurându-ne de soare și, culmea, de nuanțele turquoise ale Mării Roșii. În această perioadă (vorbim despre ultima decadă a lunii februarie), deși temperatura aerului variază în jurul a 25°C, iar apa mării nu ar fi nici ea foarte rece, bate constant vântul și creează o senzație de disconfort termic. Din acest motiv, am intrat doar pentru scurtă vreme în apă, însă imaginea nisipului roz care se pierde treptat sub albastrul străveziu al mării a compensat orice neajuns. Iar când ne gândeam că acasă ningea, parcă și vântul ne era prieten.







Ne-am plimbat kilometri întregi pe plajă, cu tălpile goale, bucurându-ne de atingerea nisipului cald. Nici nu am realizat când s-a sfârșit ziua! Odată cu apusul, senzația de frig și-a făcut simțită prezența. Fiorii reci prevesteau parcă surpriza zilei ce urma să vină, când realitățile Egiptului aveau să ne fascineze și să ne copleșească totodată! Urma să pornim la drum spre Aswan, iar de acolo spre Abu Simbel, Kom Ombo, Edfu, Luxor și Dendera. Voi povesti însă separat despre acestea, căci sunt destul de multe de spus.



- Hurghada
Ca să închidem parcă cercul trăirilor, călătoria prin Egipt am încheiat-o cu câteva clipe de relaxare în Hurghada. Din multitudinea de resorturi ce se întind pe kilometri întregi, am optat pentru unul care s-a dovedit oarecum minimalist și bine întreținut. Particularitatea acestuia a constat în faptul că era amenajat în jurul unui golfuleț, motiv pentru care mica plajă era mai ferită de vânt. Cu toate acestea, apa mării ni s-a părut mai rece în această zonă față de Soma Bay, iar piscina încălzită a fost binevenită într-una dintre zile.





În afara resortului, Hurghada nu ni s-a părut foarte ofertantă. E drept, timpul limitat nici nu prea ne-a permis să explorăm în detaliu zona. Am fost doar să servim prânzul la Hurghada Marina, un port turistic care ne-a lăsat senzația de artificialitate, fiind liniștit și colorat, într-un contrast evident cu realitatea de dincolo de gardurile de beton cu sârmă ghimpată ce îl înconjoară. În lateralul portului, se înalță maiestoasă Moscheea Al Mina, strălucind aurie în razele soarelui – un alt contrast evident în raport cu Piața de pește din apropiere sau cu blocurile prăfuite ale localnicilor.
Pentru cei care vin doar pentru un sejur în Hurghada, un tur pe bulevardul principal sau prin zona Marinei pot rupe puțin monotonia, dar altfel, la prima vedere, pe noi nu ne-a impresionat. Cu toate acestea, deși nu suntem adepții sejururilor de tip all inclusive, recunosc că aș reveni oricând în zona Hurghada pentru un sejur la Marea Roșie. Cea mai frumoasă experiență marină am trăit-o aici, în apele cu degradeuri albastre, cu corali multicolori și cu bancuri de pești de diverse forme și mărimi, rotindu-se ca într-un dans ritualic, către abis. După incursiunile în Oceanul Indian și, în speță, cea în Seychelles, mă gândeam că voi regăsi cu greu un loc care să surclaseze acele imagini subacvatice. Se pare că Egiptul ne-a surprins și la acest capitol. Rămâneți aproape și veți afla detaliile!
Detalii logistice
Am zburat către Hurghada din București, via Istanbul, cu Turkish Airlines, iar pentru cei interesați precizez că există o combinație similară de zboruri la Pegasus Airlines. La data la care am achiziționat biletele de avion, diferența de preț între cele două companii aeriene era nesemnificativă, așa că am optat pentru Turkish. Transferul de la aeroport la hotelul din Soma Bay l-am rezervat la o companie locală și ne-a costat 20 de euro.
Primele două nopți le-am petrecut la Sheraton Soma Bay Resort, în regim soft all inclusive, însă după plimbarea făcută prin zonă, pentru un buget mai generos, recomand Kempinski Hotel Soma Bay. Părea mult mai bine întreținut și beneficia de piscină încălzită. Ambele hoteluri sunt amplasate pe un soi de peninsulă, mai degrabă o limbă de nisip ce se pierde în mare. În jur nu se regăsesc încă vreo două sau trei unități de cazare, vreo două cluburi de scufundări și un mic port turistic. Așadar, pentru amatorii de acțiune și zgomot, nu este locul potrivit. Marea este în schimb superbă în această zonă!
Pentru ultimele nopți petrecute în Egipt, am optat pentru cazare în regim demipensiune la Sunrise Crystal Bay, situat în imediata apropiere a Hurghadei. Hotelul reprezintă o variantă rezonabilă pentru cei care caută liniște și relaxare, nefiind dotat cu aqua-park-uri sau alte facilități similare. De asemenea, am tot citit despre mâncarea proastă servită la alte resorturi. E drept, este vorba și despre subiectivitate la mijloc, dar nouă aici ni s-a părut bine pregătită mâncarea. Varietatea felurilor nu era extrem de mare, dar sigur se găsea o opțiune pentru orice gust. Singurul inconvenient ni s-a părut faptul că pachetul nu includea accesul la restaurantele a la carte, iar acest aspect nu a fost semnalat în momentul rezervării.
- Înainte de a plănui vacanța în Egipt, verificați condițiile de călătorie pe pagina Ministerului Afacerilor Externe și pe pagina Autorității De Turism A Egiptului.
- În cazul în care alegeți să călătoriți în zona Hurghada în luna februarie, optați pentru cazare mai spre sud. Soma Bay este o opțiune bună pentru un sejur la plajă, deoarece apa este mai caldă față de Hurghada și reciful este absolut surprinzător.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!