Vă povesteam aici că într-un august torid, am petrecut un week-end prelungit la Atena. Dar cum vremea de afară te îmbia mai degrabă la scăldat, decât la hoinărit printre ruine milenare, am decis să facem câte o excursie de o zi către două insule din Golful Saronic. După ce am făcut un bilanț al distanței și al obiectivelor, am ales să vizităm într-o zi Aegina, iar în cealaltă Hydra.
- Aegina, o insulă fistichie
Pe Aegina, insula unde a luat naștere “Zorba Grecul”, am găsit-o autentică, neinvadată de turismul de masă. Cumva, insula parcă se încăpățânează să redea perfect spiritul și culoarea Greciei. De cum pășești în port, uiți de toată agitația metropolei pe care ai părăsit-o doar cu un ceas în urmă. Bărcile pescărești, tavernele întinse dincolo de faleză și casele colorate de pe fundal, toate creează tabloul perfect al unei escapade boeme.
Dar Aegina are multe de oferit și turistului activ. Așa că nu vă fie de mirare că prima oprire am făcut-o la un centru de închirieri auto. Câteva minute mai târziu, Matizul cel roșu ne purta către mănăstirea închinată unuia dintre cei mai recenți sfinți ai ortodoxismului, Sfântul Nectarie. Important centru de pelerinaj ortodox, mănăstirea este amplasată pe o colină, iar cadrul natural și liniștea din jur te îmbie la reculegere. Mirosul de tămâie, care se confundă cu cel al florilor cu care este decorată curtea lăcașului, contribuie major la crearea unei stări de bine. Singurul aspect care ne-a surprins oarecum a fost faptul că majoritatea credincioșilor care veniseră să își pună soarta în mâinile Sfântului Nectarie erau conaționali.
De la incursiunea religioasă, am trecut la una istorică. Cea de-a doua oprire am făcut-o la Templul Nimfei Aphaia, un exemplu uimitor de arhitectură antică și unul dintre cele mai bine păstrate temple ale Greciei. Templul încununează insula, fiind situat pe culmile acesteia, într-o frumoasă zonă împădurită, cu vederi senzaționale de-a lungul insulei până la mare. Ne-am învârtit printre pietrele vechii de mii se ani și ne-am bucurat de paleta cromatică oferită de pădurile de pini și de apele mării.
Curând, ceasul biologic avea să ne întoarcă spre cele lumești. Era trecut de ora prânzului, așa că ne-am continuat traseul spre capătul opus al insulei, către Perdika, un sat pescăresc tradițional. Drumul, foarte pitoresc, te poartă printre pădurile de pin și numeroasele livezi de măslini, dar și de fistic. De altfel, insula este renumită pentru producția de fistic, iar în port vânzătorii te asaltează cu cele mai inedite combinații de paste și dulciuri cu și de fistic. Eu sunt o mare amatoare de fistic, este una dintre aromele mele preferate, așa că în Aegina pot spune că am găsit un mic paradis culinar!
Satul Perdika încântă vizitatorii cu farmecul său simplu. Tavernele tradiționale pescărești, cafenelele și barurile moderne, situate pe o terasă ridicată deasupra micului port, atrag numeroși vizitatori de zi, fie din Atena, fie din orașul Aegina. Ne-am amestecat și noi printre aceștia, la o tavernă vopsită cu albastru, unde am savurat cea mai bună caracatiță la grătar, stropită din belșug cu vin local.
- Moni – un altfel de zoo
Cât ne făceam siesta, am văzut o ambarcațiune care invita turiștii în călătorie către o insulă nelocuită din apropiere, Insula Moni. Insula este o rezervație naturală, populată cu păuni, veverițe și capre semi-sălbatice. Petecul de pământ acoperit de pini este înconjurat însă de cele mai străvezii ape. Fie că vii doar pentru o plimbare prin pădurea de pini, fie că îți propui să stai la plajă, recomand cu încredere vizita pe insula Moni.
Noi am explorat puțin împrejurimile, iar apoi ne-am ales un loc în buza mării unde ne-am întins prosoapele de plajă. Nu ne-am mai dat duși din apa caldă și deosebit de clară, decât atunci când am realizat că trebuie să facem cale întoarsă dacă vrem să mai prindem ultimul ferry al zilei. Un lucru e cert: dacă ar fi să mai ajungem în zonă, am alege să ne cazăm pe Aegina, iar de-acolo să venim pentru o zi întreagă la plaja de pe insula Moni.
- Hydra – insula artiștilor
Pe măsură ce ne apropiem de port, la orizont se profilează tot mai clar orașul Hydra, cu aspectul său de amfiteatru. În primul rând au loc bărcuțele pescărești și yachturile de lux. În spatele acestora așteaptă, în șir indian, măgarii și catârii. Iar deasupra lor se înghesuie, una în alta, casele albe cu acoperișuri din țigle roșiatice, scăldate în soarele dimineții. Imaginea aceasta de carte poștală, împreună cu atmosfera relaxată a insulei, au atras numeroși artiști celebrii, între care Elizabeth Taylor sau Leonard Cohen. Cum să nu pășești pe urmele lor?
Odată ajuns pe insulă, descoperi că nu există trafic rutier. Deplasările se fac doar pe jos sau cu ajutorul măgarilor și al catârilor. Noi am preferat să o luăm la pas pe străduțele pietruite, ce urcă și coboară de jur împrejurul portului. Ne-am pierdut printre casele albe, ne-am alintat la soare alături de numeroasele pisici întâlnite în cale și, din când în când, am intrat în câte un boutique, atrași de rochiile colorate în nuanțe marine sau de câte o bijuterie delicată. Acum, ce să zic, Claudiu a fost în minoritate, căci călătoream alături de alte două fete, așa că a trebuit să asiste și el la sesiunea de shopping.
Când am obosit de la atâta urcat și coborât, am pornit pe drumul ce se deschide în stânga portului, cum privești spre mare, în căutarea unei plaje unde să ne răcorim puțin. Drumul urcă și coboară paralel cu marea, iar peisajul este unul dintre cele mai frumoase! La fiecare zece pași, ne mai opream pentru câte o poză. Doar măgarii încărcați cu bagaje își vedeau nestingheriți de drum.
După aproximativ un sfert de oră, printre crengile verzi ale pinilor am întrezărit câteva persoane care se scăldau în apa turquoise. Nu am mai stat pe gânduri și am pornit într-acolo. O cărare printre pini ne-a purtat la vale, până pe o platformă de piatră. Pe aceasta era improvizată un soi de plajă. Două-trei persoane se răcoreau în apa deosebit de clară, o tânără ne privea de la umbră, pe sub ochelari și mai în planul secund, un cuplu părea că nu are ochi pentru lumea din jur. Ne-am aruncat lucrurile neglijent, într-un colț mai umbrit, și ne-am cufundat cu nesaț în acea piscină naturală.
Prânzul ne-a găsit din nou în oraș, la o tavernă micuță, cu câteva mese așezate sub un măslin bătrân. Am fi vrut ca paharul de vin să nu se golească, să stăm așa, timp nedefinit, cu el în față și ochii spre marea ce se întrevedea printre case. Dar vaporul nostru își anunța zgomotos sosirea în port. Era momentul să punem capăt unei zile perfecte! Nu ne-am luat adio, căci pe Hydra abia așteptăm să revenim!
Detalii logistice
Atât pe Aegina, cât și pe Hydra puteți ajunge din portul Pireu, având la dispoziție mai multe opțiuni: ferry sau ambarcațiuni de viteză de tipul Flying Dolphin/Cat ori croaziere organizate. Noi am ajuns pe Aegina cu Flying Dolphin, iar pe Hydra cu varianta puțin mai mare, Flying Cat. Biletul dus-întors pentru Aegina a costat 34 de euro de persoană și l-am achiziționat direct din port. Pentru Hydra am plătit, la vremea respectivă, câte 56 de euro. Biletul l-am achiziționat cu o seară înainte, de la o agenție de turism locală. Observasem că cererea era mai mare și nu am vrut să riscăm să nu mai găsim locuri. Pentru turiștii mai puțin spontani, biletele sunt disponibile și online, aici.
Mașina închiriată pe insula Aegina ne-a costat 30 de euro, cu asigurare completă. Am luat-o de la primul centru de închirieri pe care l-am zărit în port, fără prea multe negocieri.
Nu îmi mai amintesc cât am plătit pentru transferul către insula Moni. Tind să cred că 5 euro de persoană pe sens. Transferul în sine nu a durat mai mult de 15 minute.
- La data publicării articolului, Grecia nu este deschisă călătoriilor în scop turistic, fiind în carantină totală (lockdown). Consultați condițiile de călătorie de pe pagina Ministerului Afacerilor Externe și de pe pagina oficială de turism a Greciei, pentru informații actualizate.
- Luați în considerare măcar câte o noapte de cazare pe cele două insule. Noi am regretat că nu am avut mai mult timp la dispoziție, pentru a ne bucura de tot ce au de oferit acestea.
- Pe insula Aegina este musai să degustați fisticul și produsele obținute din acesta.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
