Riviera Italiană sau Cinque Terre au adus notorietate turistică Coastei Ligurice, însă de-a lungul timpului ne-am convins că farmecul real al unui loc îl descoperi pe drumurile mai puțin cutreierate. Acesta este unul dintre motivele pentru care vă recomand ca, în cazul în care ajungeți în regiune, să nu neglijați orășelele mai puțin promovate, cum ar fi cele îșirate pe Golfo Paradiso. S-ar putea să aveți, ca și noi, surpriza unor descoperiri care dau sens călătoriei. Sunt mulți cei care au rătăcit printre casele colorate din Cinque Terre, dar câți se pot lăuda că au experimentat o zi de “dolce far niente” așa cum o fac cu adevărat localnicii?
- Nervi
Începând cu anii 1600, aristocrații și comercianții din Genova au evadat în Nervi, un mic orășel de o frumusețe incontestabilă, devenit între timp o suburbie a Genovei. Vechile vile și palate nobiliare, amplasate în parcurile istorice ale orășelului, au fost transformate în muzee ce găzduiesc magnifice colecții de artă modernă și contemporană. Itinerariul expozițional include Villa Luxoro (în prezent închisă pentru restaurare), Villa Grimaldi Fassio, cu picturi și sculpturi Belle Époque din Colecțiile Frugone ori Villa Saluzzo Serra, ce adăpostește Galeria de Artă Modernă cu lucrări de la sfârșitul anilor 1800 și până în prezent. Chiar dacă arta modernă nu se regăsește neapărat între pasiunile noastre, cele trei clădiri ne-au încântat din punct de vedere arhitectural, iar plimbarea prin parcuri a contribuit la o stare de bine generală.
Dacă dispuneți de mai mult timp și de interes pentru artele decorative, puteți completa traseul cu o vizită la cel de-al patrulea muzeu, Wolfsoniana, cu opere datând din perioada 1880 – 1945. Noi am preferat să ne bucurăm de ziua însorită și de briza blândă printr-o plimbare pe promenada ce se întinde de-a lungul mării!
- Camogli
După drumul destul de obositor de la Torino, ne-am cazat în Camogli seara târziu. Am primit ultima cameră din hotel, deși acesta părea neocupat, multe dintre camere fiind sigilate. Ni s-a părut oarecum hilar și căutam tot felul de motive obscure pentru care ne-au repartizat camera aceea mică din mansardă. În ciuda dimensiunilor, era totuși prietenoasă, așa că am renunțat să căutăm răspunsuri și am coborât la cină. Abia dimineață, când siluetele clădirilor inundate de lumina răsăritului ni se dezvăluiau în acele nuanțe de piersică sau chihlimbar, am apreciat poziția camerei și a hotelului în general. O priveliște ideală cu care să începi ziua!
Imediat după micul dejun am luat-o la pas pe promenada ce separă suita de clădiri de marea calmă. Ne-am amestecat printre localnicii ieșiți să cumpere focaccia proaspătă, să plimbe bebelușul sau pur și simplu să bea o cafea, cu ochii ațintiți în larg. Am zâmbit lung doamnei care ne-a vândut cele două Camogliesi cu rom, un fel de trufe de ciocolată absolut delicioase. Am urmărit cu atenție pescarii ce își pregăteau bărcile pentru o nouă ieșire în larg. Am citit câteva dintre mesajele de pe sutele de inimioare agățate pe o latură a portului și ne-am umplut gândurile cu iubire. Am simțit acel sentiment ce definește atât de profund natura italienilor: dolce far niente!
La final, am citit povestea tigăii uriașe și a festivalului pescăresc ce a scos din anonimat micul orășel. În fiecare an, în al doilea weekend din mai, Camogli prinde viață în timpul festivalului Sagra del Pesce. Cu această ocazie, în jur de 3 tone de pește se prăjesc într-o tigaie cu dimensiuni neobișnuite: aceasta are 4 metri în diametru, are un mâner de 6 metri și o greutate de 28 de tone! Se pare că pandemia a condus la întreruperea tradiției, dar nu a știrbit mândria localnicilor care au expus varianta mai veche a tigăii astfel încât orice vizitator să nu poată trece cu vederea peste așa o grozăvie!
- San Fruttuoso
Situat între Camogli și Portofino și accesibil doar cu barca sau în urma unui traseu de drumeție, San Fruttuoso este unul dintre acele locuri desprinse parcă din romane. Micul golf mărginit de stânci înalte găzduiește o mănăstire benedictină fermecătoare, ridicată chiar pe plajă. Contrastul dintre zidurile albe și simple ale acesteia și nuanțele turquoise ale mării, îi sporește parcă farmecul, dar și misterul.
Am vizitat mănăstirea, aflată în curs de restaurare, iar apoi ne-am pierdut pe aleile pustii ale satului. Cele două-trei case, abandonate parcă în fața naturii, dar și Turnul Doria, care amintește de incursiunile piraților, te transpun într-un scenariu de film. Iar noi am împărțit sentimentul doar cu câțiva călători coborâți de pe cărările abrupte, dintre care unii trecuți bine de a doua tinerețe.
La final ne-am reunit cu toții de plajă, unii odihnindu-se după drumeție, alții bucurându-se de soare, iar noi visând la noi locuri pline de poveste ca acesta!
- Portofino
Considerat adevărata perlă a regiunii, Portofino, în realitate un sat de pescari, a fost transformat, odată cu anii, într-un loc favorit al vedetelor. Probabil că vara micul port devine o definiție a luxului, fiind înțesat cu iahturi fabuloase, iar străduțele sale înguste aglomerându-se până la refuz cu cei dornici să epateze. Nu știu cu certitudine, îmi pot doar imagina! Iarna, însă, am regăsit la Portofino satul pescăresc de odinioară. Aceleași case specifice regiunii, înșirate de-a lungul golfului, dădeau culoare micii așezări. Câteva terase deschise și câteva bărci pescărești ancorate la mal animau atmosfera.
Însă cu adevărat uluitoare s-au dovedit priveliștile asupra golfului, de care te poți bucura urcând până la Castelul Brown și continuând drumeția spre farul din Punta del Capo. Aici poți închina un pahar în cinstea unei noi escapade reușite!
Cât despre castel, merită să plătiți intrarea doar pentru priveliște și dacă doriți să experimentați un adevărat exemplu al kitsch-ului.
Detalii logistice
Așa cum menționam deja în articolele precedente, am zburat la Genova cu Ryanair, de la București. Biletele de avion au costat 75 de euro de persoană, cu bagaj de cală și loc incluse, fiind achiziționate cu doar trei zile înainte de plecare.
Mașina am închiriat-o de la Alamo, care funcționează în parteneriat cu Locauto. O rezervasem în prealabil online, întrucât oferta a fost cea mai acceptabilă.
Deși inițial ne gândisem să ne cazăm în Genova, ulterior am ales Camogli, pentru mai mult farmec local. Și, așa cum spuneam și mai sus, nu am regretat absolut deloc. Hotelul pentru care am optat a fost Hotel Cenobio dei Dogi, care ne-a răsplătit cu priveliștea spectaculoasă asupra orașului.
Pentru vizitarea celor patru muzee din Nervi se pot achiziționa bilete combinate. De asemenea, acestea sunt accesibile și în baza Genova Museum Card, un bilet unic care permite accesul timp de 24 de ore la 28 de muzee, prețul acestuia fiind de 15 euro.
La San Fruttuoso am ajuns cu vaporașul din Camogli. Sunt câteva curse pe zi, iar traseul efectiv între cele două opriri durează aproximativ jumătate de oră, având o stație intermediară la Punta Chiappa.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
