Menu
Franța

Guadelupa. Cinci motive să evadezi în Europa exotică!

Dacă ar fi să recomand cuiva o primă destinație exotică, nu îmi vine în minte decât Guadelupa (Guadeloupe). Acest arhipelag compus din câteva bucățele de pământ aruncate în ocean, cu o diversitate uluitoare a peisajului, este combinația perfectă între paradis și civilizație. E ca și cum Dumnezeu ar fi amestecat Azorele cu Seychelles (două dintre destinațiile noastre favorite) și a suprapus totul peste o infrastructură europeană, astfel încât șocul cultural să nu te năucească.

Inedit este faptul că întregul arhipelag, alături de vecina Martinica, reprezintă teritorii de peste mări ale Franței. De altfel, ni s-a părut de-a dreptul amuzant când, după 9 ore de zbor domestic la vest de Paris, am aterizat tot în Europa, fix la confluența dintre Marea Caraibilor și Oceanul Atlantic. Așadar, latura civilizată a arhipelagului vă permite să organizați călătoria singuri, cu ușurință. Însă în continuare am să vă ofer alte cinci motive pentru care aș recomanda întocmai această destinație unui neinițiat în tainele exotismului!

Când te gândești la Caraibe, sunt convinsă că imaginația te transpune pe o plajă întinsă, cu nisip alb, mărginită de palmieri aplecați leneș spre ape turcoaz. Iar Guadelupa nu se dezminte în această privință! Plajele sale sunt fix așa cum te aștepți. Ba mai mult, sunt destul de diferite una față de alta și aproape pustii. Spre exemplu, prima plajă pe care am pășit, Pain De Sucre (Sugarloaf), este considerată cea mai romantică plajă din mica insulă Terre de Haut. Ascunsă la capătul unei cărări stâncoase, plaja este străjuită de un munte ce amintește de faimosul Sugarloaf din Rio de Janeiro. Așa se explică denumirea sa.

Am ajuns aici în arșița amiezii, la pas, gâfâind din tot sufletul. Deși atmosfera boemă a insulei a compensat senzația de epuizare. Iar în final, efortul ne-a fost răsplătit imediat ce printre ramurile copacilor a început să se întrevadă fâșia aceea de nisip alb, împânzită de prosoape colorate și mărginită de apa străvezie.

Imaginea paradisiacă a plajei este completată de conacul cu aspect colonial de dincolo de gard, care te îndeamnă la visare. Atenție doar, nu te așeza sub cocotieri, căci riști ca o nucă de cocos să te trezească brusc din reverie!

Dacă Pain De Sucre a fost o introducere inspirată în peisaj, plajele perfecte le-am întâlnit pe insula Grande-Terre. Poate că viața marină nu este atât de impresionantă ca în Seychelles (cel puțin aproape de mal), dar întreg cadrul natural este din categoria celor care îți cam taie respirația și te fac să te simți binecuvântat că ai ajuns acolo.

Dacă vrei să te simți ca în celebrul film Laguna Albastră, atunci Bois Jolan este locul perfect. Cât vezi cu ochii, o panglică aurie de nisip fin separă apa în nuanțe de peruzea de pădurea de palmieri și alți arbori tropicali. Este atât de vastă această plajă încât cu siguranță vei găsi un copac al tău, la umbra căruia să își întinzi prosopul sau să îți agăți hamacul și să te simți, pentru câteva ceasuri, naufragiat pe o insulă pustie.

Dacă Bois Jolan vi se pare prea idilică și se cere o experiență mai incitantă, Anse des Châteaux, una dintre cele mai fotografiate plaje din Guadelupa, este alegerea perfectă. Mai ales la răsărit, când razele roșiatice incendiază valurile agitate.

E drept, înotul aici este foarte periculos, dar drumeția până sus, la Pointe des Châteaux, unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe insulă, compensează pe deplin. Iar pentru efortul depus, la coborâre vă puteți recompensa cu un sorbet delicios de cocos!

Dacă cu răsăritul am rezolvat-o, pentru apus vă recomand plaja La Caravelle, cu decorul său de carte poștală. Cred că aceasta se potrivește cel mai bine definiției plajei exotice, cu nisipul său fin, apa translucidă și numeroșii cocotieri. Dar renumele vine la pachet cu aglomerația, astfel că aici va fi mai dificil să resimțiți sentimentele de intimitate.

Anse Laborde este un loc bun pentru a evita aglomerația. Cu toate acestea, aici marea poate fi agitată, cu curenți puternici. Însă avantajul este că, atunci când vremea este senină, plaja oferă o priveliște frumoasă asupra insulelor Montserrat și Antigua.

Pentru mine, plaja perfectă rămâne La Chapelle – o întindere magnifică de nisip auriu, protejată de reciful de corali și umbrită de cocotieri și de arbori Coccoloba, cu fructele lor precum strugurii. Am citit că plaja își datorează numele vechii capele care se afla cândva acolo și cred că este o denumire inspirată, căci doar într-o capelă poți resimți liniștea și împăcarea ce m-au cuprins în timp ce contemplam peisajul acela mirific, cu o bere locală în mână.

Nici Plage d’Antigues nu e departe de definiția plajei sălbatice perfecte. Aici, ineditul este dat de faptul că, dacă te abați spre capătul plajei, te trezești pe neașteptate într-o pădure de mangrove. 

În fine, am să închei turul plajelor din Grande-Terre cu o oprire la Petit Havre, o plajă micuță, ascunsă între stânci și protejată de recif.

Dacă Grande-Terre, cu plajele sale paradisiace, te îmbie la lene și la reverie, pe insula vecină, despărțită doar de un canal îngust, lucrurile se schimbă dramatic. Pare că pe Basse-Terre până și plajele au împrumutat din personalitatea vulcanului ce domină insula. Nu e de mirare că plaja La Perle ne-a întâmpinat cu valuri învolburate, care își revendicau cu agresivitate fâșia de nisip. Dar ce spectacol unic ne-a oferit aici natura!

Însă spectacolul este complet abia când te afunzi, până la glezne, în nisipul fin și roșcat al plajei Grande Anse. Și aici pare să aibă loc o dispută continuă între valurile înspumate și vegetația luxuriantă, dar câștigător rămâi tu, omul, care pășești cu încântare pe nisipul ce le desparte. Iar urmele tale rămân întipărite adânc, ca pentru a aminti generațiilor că omul desăvârșește natura.

Dacă ești amator de snorkeling sau scufundări, atunci pentru tine plaja perfectă va fi Malendure. Fie că alegi să intercalezi sesiunile de snorkeling cu relaxarea pe nisipul negru, vulcanic, fie că optezi pentru o excursie în larg cu caiacul sau cu barca cu fund de sticlă, Malendure se va dovedi cel mai prielnic loc pentru observarea vieții marine. De reținut că zona este una protejată, parte a Rezervației Cousteau.

Vă spuneam că Guadelupa, cu precădere  Basse-Terre, ne-a purtat cu gândul la mult iubitele Azore. Insula, având ca nucleu central Vulcanul La Soufrière, este acoperită de vegetație luxuriantă și împânzită de cascade și izvoare termale, toată această scenografie nelăsând indiferent nici cel mai greu impresionabil dintre călători. Și pentru că mă declar dependentă de cascade, în cazul în care o astfel de dependență a fost atestată medical, e lesne de înțeles că am pornit degrabă la descoperirea acestora.

Am început chiar cu Les chutes du Carbet, descrise de Cristofor Columb, care le-ar fi zărit la debarcarea din 1493, ca „un izvor foarte mare care răspândește apă pe toate părțile muntelui”. Dintre cele trei cascade situate în inima pădurii tropicale, noi am reușit să o vedem pe cea de-a doua. De altfel, aceasta este cea mai faimoasă și mai accesibilă, la care se poate ajunge în aproximativ douăzeci de minute de mers de-a lungul unui traseu bine marcat și amenajat, fix prin inima pădurii tropicale.

Căderea de apă cu o înălțime de 110 metri, pusă în evidență de nuanțele de verde ce o înconjoară, oferă iubitorilor de natură un spectacol cu adevărat splendid!

Cascade aux Ecrevisses nu impresionează prin înălțimea perdelei de apă, însă mica piscină naturală pe care o formează, umbrită de vegetația luxuriantă a pădurii tropicale, îi conferă un aer de-a dreptul idilic. Ce loc mai bun pentru o baie revigorantă, într-o dimineață târzie?

Premiul pentru cea mai completă experiență legată de cascade, dintre puținele explorate de noi, și-l adjudecă Saut de l’Acomat. La cascadă puteți ajunge după o coborâre destul de solicitantă prin pădure, aproape perpendiculară, marcată înșelător cu un indicator ce precizează doar distanța de 50 metri, nu și dificultatea. Urmează apoi o traversare, sărind din piatră în piatră, a râului Grande Plaine. Dar odată ce întrezărești cascada ce se revarsă într-un bazin de un turcoaz năucitor, mărginit de stânci, îți dai seama că efortul îți va fi răsplătit. Și te grăbești să te alături localnicilor în căutare de senzații tari, întrucât piscina invită la salt.

Recomand însă prudență căci, pe lângă faptul că pe fundul bazinului se găsesc bolovani de diferite dimensiuni, căerea de apă dă naștere unor vârtejuri cu fenomen de aspirație. Nu vă aventurați către baza acesteia, căci în doar o clipită, experiența frumoasă se poate transforma într-un coșmar.

Mare parte dintre cascadele ce împânzesc Basse-Terre vă oferă posibilitatea de a vă răcori în ape reci, într-o zi toridă. Însă nici nu vă imaginați cât de relaxantă este baia într-un bazin termal, înconjurat de vegetație luxuriantă. Iar la acest capitol, aveți de unde alege. De la bazine ușor accesibile, amplasate la margine de drum, la bazine ce vă așteaptă fierbinți, la capătul unui traseu de drumeție solicitant.

Din categoria celor ușor accesibile, Les Bains des Amours este un bazin în formă de inimă, unde apa fierbinte țâșnește practic din râul pe cursul căruia este amenajat.

În imediată apropiere, izvoarele termale Dolé stau mărturie istoriei coloniale, dar și turistice, a insulei. În fapt, înainte de Revoluția Franceză, acestea erau folosite pentru antrenarea morilor de pe o plantație de zahăr. În 1789, guvernul colonial a intrat în posesia terenurilor plantațiilor, dar și a clădirilor și a izvoarelor aferente acestora. Astfel, din secolul al XIX-lea a început exploatarea comercială a bazinelor în scop turistic, fiind amenajat un Spa și chiar cabane pentru găzduirea vizitatorilor. Din 1872, bazinele astfel amenajate au fost deschise publicului, în mod gratuit. Astăzi, bazinele din piatră, amplasate chiar la marginea drumului, sunt frecventate de localnicii dornici de câteva clipe de relaxare.

Bains Jaunes („Băile Galbene”), situate la o altitudine de 950 m și alimentate cu ape sulfuroase la 30°C, reputate a fi revitalizante, sunt și ele frecventate atât de localnici, cât și de vizitatori. Partea bună este că acestea vă așteaptă să vă relaxați, la capătul unui traseu de drumeție destul de solicitant, spre culmea Vulcanului La Soufrière.

De altfel, ascensiunea pe La Soufriere este una dintre cele mai pitorești drumeții din arhipelag. Din păcate, noi am ajuns numai până la punctul în care pădurea tropicală lasă loc pajiștilor verzi și priveliștilor ample. Ploaia agasantă, ceața densă și ora târzie ne-a determinat să facem cale întoarsă și, pentru prima dată în insule, să ne încălzim de-a dreptul în bazinul termal de la Bains Jaunes. Asta nu înseamnă că nu ne-am bucurat de experiență și de spectacolul oferit de natură. Promitem că data viitoare vom ajunge până sus, pe marginea craterului!

Cu peste 150 de kilometri de trasee de drumeție, insulele din arhipelag pot fi străbătute cu ușurință la pas. Partea bună e că multe dintre trasee vin la pachet cu puncte de belvedere care îți încântă deopotrivă ochii și sufletul. V-am vorbit deja despre panoramele încântătoare oferite de ascensiunea pe La Soufriere ori de drumeția la Pointe des Châteaux. Aș adăuga însă pe listă și punctul de belvedere Pointe de la grande vigie, pe care l-am descoperit la capătul spectaculosului drum ce trece pe lângă un alt traseu renumit, Porte d’Enfer.

Premiul pentru cel mai complet punct de belvedere și-l revendică Fortul Napoleon, de pe zidurile căruia ți se profilează în fața ochilor întregul Golf Les Saintes, considerat de UNESCO unul dintre cele mai frumoase golfuri din lume. Evident, se cade și o vizită a fortului, dacă tot ați urcat până aici.

Iar odată reveniți în port, ce spuneți de un „Planteur” cu gheață, servit alături de un “Tourment D’Amour”? Ce sunt acestea? Primul este cel mai bun cocktail, cu rom și suc de fructe proaspete. A făcut parte din meniul zilnic al vacanței. Cel de-al doilea este un desert local, o tartă cu cocos și guava. În mod tradițional, soțiile marinarilor din Les Saintes își întâmpinau soții întorși de pe mare cu astfel de delicii, pentru a-și arăta afecțiunea și dorul.

Insulele acestea sunt ele însele adevărate grădini ale Raiului. Dar asta nu înseamnă că nu puteți regăsi frumusețile naturale concentrate în parcuri și grădini amenajate prin grija omului. Iar prima despre care am ales să vă vorbesc este Grădina Botanică din Deshaies. Plimbarea printre copacii și florile specifice Indiilor de Vest, completată de interacțiunea cu papagali multicolori, peștișori aurii sau păsări flamingo, este una cât se poate de agreabilă.

Cei mici vor fi, cu siguranță, mai încântați de plimbarea pe aleile și pe podurile suspendate ale grădinii zoologice Parc des Mamelles. Grădina zoologică, amenajată în pădurea tropicală, găzduiește aproximativ 85 de specii de animale din Caraibe și Guyana, împărțite între mamifere, păsări, reptile și artropode. Cât despre întâlnirea cu lemurienii, aceasta ne-a amintit cu drag de Bioparc-ul din Valencia.

În fine, un alt paradis plin de culoare este Grădina Valombreuse, opera unei femei pasionate, Madame Magguy Chaulet. După ce Uraganul Hugo din 1989 i-a distrus întreaga fermă, aceasta a decis să creeze primul parc floral din Guadelupa și să prezinte lumii cele mai frumoase plante de pe insulă. Așa a luat naștere acest univers magic, ce te surprinde cu bogăția colecției botanice de excepție. Mai mult, o mulțime de păsări își găsesc adăpostul printre arborii și plantele grădinii, între care și celebrele Colibri. Apa își are, de asemenea, locul esențial în Grădina Valombreuse, iar iazurile și pâraiele japoneze oferă vizitatorilor o pauză răcoritoare, contemplativă și romantică.

Am ajuns în Guadelupa cu Air France. Atât la dus, cât și la retur am schimbat aeroportul în Paris, ceea ce ne-a permis să revedem, în fugă, și capitala Franței. De menționat că din Paris aveți și alte opțiuni pentru zborul transatlantic, precum Air Caraïbes.

Odată ajunși la destinație, am preluat mașina, rezervată în prealabil, de la Hertz și am pornit în explorare.

Cazarea am împărățit-o între cele două insule principale, Basse-Terre și Grande-Terre. Am început cu o ședere pe un domeniu colonial absolut fabulos, Jardin Malanga. Situat la poalele Vulcanului La Soufrière și cu o priveliște splendidă spre Les Saintes, domeniul este compus dintr-o grădină paradisiacă, o casă colonială autentică datând din 1927, care nu și-a pierdut nimic din farmecul de altădată, precum și 3 bungalow-uri din lemn. Într-unul dintre acestea am fost și noi acomodați.

Vă spun sincer că nu am mai fi plecat de la Jardin Malanga, dar asta nu înseamnă că Le Relais du Moulin ne-a displăcut. Atât doar că preferăm oricând autenticitatea în detrimentul comercialului.

Ca să diversificăm experiența, ultima parte a vacanței am petrecut-o la un bungalow tip Airbnb, Indigo Palmes. Construite de un cuplu de francezi retrași aici după ce în urmă cu 30 de ani, în luna de miere, s-au îndrăgostit de insule, cele două căsuțe amplasate pe proprietatea lor oferă toată intimitatea necesară, dar și o ședere romantică din toate punctele de vedere. Gazdele ne-au întâmpinat cu rom local și cu un mare zâmbet, iar locul ni s-a lipit instant de suflet.

Pe Terre de Haut, în Les Saintes, am ajuns cu ferry din Trois-Rivières. Biletele ni le-au rezervat, în avans, cei de la Jardin Malanga. O puteți face singuri, dar prin intermediul lor noi am beneficiat de un tarif mai bun. Odată ajunși pe Terre de Haut, vă puteți deplasa pietonal sau puteți închiria un scuter ori o mașinuță de golf. Noi am ales prima variantă, căci pentru închirierea scuterului sau a mașinuței se reținea un depozit colosal, chiar și cu trei zero-uri.

La nivel gastronomic, recomand să încercați street-food-ul local. De la sandwich-ul “Bokit”, la gogoșele cu carne de crab, de la sorbetul de cocos despre care vă povesteam mai sus, la clătitele cu manioc, “Kassav’”, toate preparatele tradiționale ne-au încântat papilele. Bineînțeles, nu trebuie ocolite nici tarabele cu fructe tropicale, absolut delicioase! Cât despre cocktail-urile pe bază de rom, numai cuvinte de laudă! Noroc!