O ultimă privire spre insula Elephantine și apoi coloratul Aswan se pierde în zare, în timp ce noi ne continuăm călătoria prin Egipt. După aproximativ o oră, ajungem într-un sat agitat. E marți și este târg de cămile, iar noi nu puteam rata ocazia de a lua parte la spectacol. Sameh, ghidul nostru, ne spune să lăsăm lucrurile în mașină și să îl urmăm îndeaproape.
- Piața de cămile din Daraw
Ne învârtim pe câteva străduțe acoperite de nisip, croindu-ne drumul printre camionete pline cu cămile și cornute și printre localnicii destul de vocali şi care ne aruncă ocheade curioase. După câteva minute, iată-ne în mijlocul unei mulțimi de viețuitoare, strânse laolaltă pe un teren îngrădit: oameni cu gălăbii și turbane, capre, oi, vaci, cămile.

Niște copii aleargă hotărâți un măgar, în timp ce într-un colț, un grup de localnici licitează prețul altor măgari. Cineva ne strigă într-o engleză stricată că suntem bineveniți. Alții ne urmăresc cu privirile și îmi dau seama că sunt singura femeie din mulțime. Pe deasupra, îmbrăcată în culori deschise și cu o șuviță de păr roz. Dacă îmi propuneam și nu ieșeam mai bine în evidență!





Ne rotim prin haosul oarecum organizat și ne simțim în aceeași lume arhaică despre care începusem să vă povestesc în articolele precedente. Întotdeauna aleg să vizitez piețele locale, căci mi se pare că surprind cel mai bine spiritul unei națiuni, dar aceasta le întrece pe toate! Mă simt oarecum bulversată şi uit să apăs şi pe declanșatorul aparatului foto – mai bine privesc în jur, să nu ratez vreun amănunt. Cine știe când voi mai fi martoră la un astfel de spectacol?
- Kom Ombo, lecția de medicină și mumiile crocodililor
Din zarva de la piața de cămile, ne trezim câteva minute mai târziu într-unul din cele mai pașnice locuri din Egipt. În lateral se întrevăd apele azurii ale Nilului, iar noi urcăm agale “dealul de aur”, cum era cunoscut în trecut locul pe care a fost ridicat templul de la Kom Ombo. Construit pe principiul unui duplex, templul este format, de fapt, din două temple simetrice. Unul dintre temple este dedicat zeului Sobek, iar celălalt lui Horus.

Dincolo de particularitatea constructivă, templul de dată mai recentă – fiind construit în perioada ptolemeică – ascunde câteva comori. Poate cel mai surprinzător detaliu este reprezentarea instrumentelor chirurgicale. Am identificat cu mirare o serie de instrumente medicale utilizate şi în prezent şi cumva ni s-a întărit convingerea că întreaga civilizație a pornit de pe meleagurile străbătute de bătrânul Nil.


Ne-am răsucit clipe în șir printre coloane, ghidați de un localnic care ne indica cu mândrie gravurile cele mai reprezentative. Am fi zăbovit mult printre zidurile pline de istorie, dacă nu ne așteptau noi aventuri.






La ieșirea din templu este amenajat un Muzeu al mumificării crocodililor, care deține o colecție impresionantă de mumii ale crocodililor, de la stadiul de fetuși la cel de adulți. Vechii egipteni credeau că zeii se întrupează sub forma diferitelor animale. Astfel, la templele dedicate lui Sobek, crocodilii erau îngrijiți şi venerați de către înalții preoți, considerându-se că însuși zeul se ascunde în trupul acestora. După moarte, crocodilii ce luaseră parte la ritualurile din templu erau mumificați şi îngropați în morminte speciale. Credincioșii aduceau, de asemenea, ofrande sub formă de mici crocodili mumificați.


Experiențele de până acum trebuiau digerate la o cafea, dar aventura continuă. Mașina se pune în mișcare, în timp ce noi înfulecăm cu poftă din câte un “green burger”. Sandwich-ul cu falafel este absolut delicios, iar Sameh ne promite că îl vom uda cu câteva picături de vin mănăstiresc.


- Edfu, stropit cu vin mănăstiresc
Așa că următoarea oprire este la poarta unei mănăstiri creștine, unde din păcate nu avem acces. Era o sărbătoare locală şi pentru trei zile vizitele în cadrul lăcașului erau restricționate. Asta nu l-a împiedicat însă pe Sameh să facă rost de o sticlă din vinul promis – un soi de vin licoros, îmbuteliat în sticle neetichetate, care ne lasă un zâmbet tâmp pe fețe.



Apusul ne prinde printre zidurile şi coloanele templului de la Edfu, care parcă prind viață sub atingerea caldă a Soarelui! Construit tot în perioada ptolemeică, templul este unul dintre cele mai bine păstrate, în ciuda – sau poate datorită – faptului că a zăcut vreme îndelungată acoperit de un munte de gunoaie.



Dacă despre Kom Ombo se consideră că a funcționat ca şi spital, Edfu probabil că a funcționat ca şi farmacie, după cum indică numeroase inscripții gravate pe pereții acestuia.





Încercăm şi noi să descifrăm secretele ascunse în zidurile vechi de mii de ani, până când Soarele începe să se ascundă timid în spatele unor coloane şi foamea începe să își spună cuvântul.


Kia cea roșie se strecoară cu greu printre străzile prăfuite din Edfu. Din dreptul caselor, localnicii ne privesc curioși. Mina, șoferul nostru, întreabă în stânga şi-n dreapta cum ajungem la restaurantul unui localnic, renumit pentru puiul de fermă, pregătit la grătar. După câteva manevre, reușim să ieșim din labirintul ulițelor de colb şi ne întâlnim iar cu apele Nilului. La restaurant – în realitate o bodegă în care cu siguranță nu m-aș fi încumetat să intru în alte condiții – cărbunii sunt deja încinși.
Un egiptean înalt şi uscățiv vântură de zor un evantai de pene deasupra bucățelelor de pui. Se așterne o liniște apăsătoare, parte din cauza foamei care a început să ne întunece mințile de când am simțit mirosul cărnii rumenite, parte din cauza faptului că urmează să ne luăm la revedere de la Sameh, ghidul nostru din Aswan. Drumurile noastre se despart după această cină. Curând masa se umple de platouri şi castroane: salate, supe, bucățelele de pui încă sfârâind şi nelipsitul orez. Un adevărat festin la finalul unei etape! Mulțumim, Sameh, că ne-ai arătat Aswan-ul prin ochii tăi. Dacă la început am fost reticenți, tu ne-ai determinat să facem planuri pentru o nouă călătorie în Egipt! Pe curând!

Detalii logistice
Circuitul nostru pe Valea Nilului a fost organizat prin intermediul agenției locale Egypt Sansimon Travel and Tourism.
La târgul de cămile nu aș recomanda neapărat vizita pe cont propriu, fără a fi însoțiți de un localnic. E drept, noi nu am avut un sentiment de insecuritate, dar Sameh ne-a recomandat să lăsăm toate lucrurile în mașină şi să mergem numai în fața lui, pentru a ne avea în permanență în raza vizuală. Mă gândesc că ceva motive o fi avut!
Biletul de intrare la Kom Ombo ne-a costat 140 de lire egiptene și a inclus vizita la Muzeul Mumificării Crocodililor. Pentru vizita la Edfu veți scoate din buzunar 180 de lire egiptene.
- Înainte de a plănui vacanța în Egipt, verificați condițiile de călătorie pe pagina Ministerului Afacerilor Externe și pe pagina Autorității De Turism A Egiptului.
- Cred că cel mai plăcut mod de a parcurge traseul de la Aswan la Luxor (sau invers) este navigând pe apele leneșe ale Nilului, la bordul unei Dahabiya. După cum vă povesteam aici, peisajul ce mărginește Nilul este cu adevărat exotic şi sunt convinsă că departe de haosul satelor, Egiptul ar părea un tărâm cu adevărat miraculos.
- Nu uitați, la obiectivele turistice, plata se face doar în numerar şi în moneda locală!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!