Menu
Italia

Lacul Garda și șapte orășele pline de farmec de pe malul său

După o pauză considerabilă de la călătoriile internaționale, ne doream să evadăm puțin. Din motive obiective, a trebuit să optăm pentru un zbor scurt, iar dorul de mâncare delicioasă și dorința de dolce far niente ne-au făcut să alegem, din nou, Italia. Am optat întâi pentru un scurt popas în una din zonele noastre favorite, Strada del Prosecco, pentru ca apoi să ne aventurăm pe malul Lacului Garda. Spun „să ne aventurăm” pentru că lacul și peisajul înconjurător ne-au surprins la fiecare cotitură a drumului.

În general, îmi fac temele temeinic înainte de a alege o destinație de călătorie. Însă mai sunt și situații ca acum, când a trebuit să mă organizez literalmente de pe o zi pe alta. În astfel de cazuri, este lesne de înțeles că unele lucruri te pot lua pe nepregătite. Cum ar fi mărimea reală a Lacului Garda! Nicio clipă nu mi-am imaginat că orășelele ce străjuiesc lacul nu se află la 5-10 minute distanță unul de altul. Și că, de fapt, îți trebuie câteva ore să înconjori întinderea de apă. Așa se face că nu am reușit să vedem tot ce ne-am propus, dar e motiv în plus să revenim. Cu atât mai mult cu cât toate orășelele vizitate ne-au intrat instant la suflet. Dar haideți să vă povestesc despre fiecare în parte, căci toate și-au dezvăluit farmecul unic…

Prima oprire pe malul Lacului Garda am făcut-o în cochetul orășel Limone sul Garda, pe care l-am luat la pas pe o ploaie măruntă și enervantă.  

Cocoțat pe o culme muntoasă, cu vedere direct spre Lacul Garda, orășelul ne-a cucerit cu aerul său romantic, cu priveliștea încântătoare, dar și cu povestea sa legată de cultivarea citricelor. Curios este însă că numele Limone (lămâie) nu derivă de la această îndeletnicire atipică pentru zona geografică în care se regăsește orășelul, ci din latinescul limen (limită, hotar); acesta era de fapt orașul ce marca granița cu teritoriul Trento. Din pură coincidență, secole mai târziu, lămâile au devenit una dintre principalele afaceri ale zonei. Nu e de mirare că și noi ne-am început explorarea cu o pauză de…limonadă!

Mai apoi, pornind de la promenada de pe malul lacului, ne-am afundat pe străduțele înguste, înțesate de turiști chiar și în extra-sezon. Am rătăcit fără un plan bine stabilit, bucurându-ne de priveliște.

De la Biserica San Rocco, ascunsă la capătul unei scări abrupte și până la Biserica San Benedetto Abate, ale cărei origini datează din secolul al X-lea, ne-am lăsat fascinați de fiecare cotlon și de fiecare imagine ce se profila spre lac.

Despre legătura orașului cu citricele am aflat mai multe în timp ce hoinăream prin vechile sere, agățate parcă de stâncă. Limonaia del Castel este un loc unic, un muzeu în aer liber, ce prezintă tehnicile de cultivare a lămâilor, care au făcut cunoscută această zonă. Limonaia este construită din piatră și se întinde pe mai multe terase orientate spre sud-est și închise pe trei laturi, pentru a nu expune plantele la intemperii. De pe cea mai înaltă terasă vă puteți bucura de o splendidă panoramă asupra zonei înconjurătoare.

Am încheiat cu o plimbare relaxantă prin parcul Vilei Boghi, ce adăpostește atât Primăria, cât și un mic muzeu cu acces liber, care vorbește despre o altă îndeletnicire istorică a localnicilor și anume pescuitul.

Desenzano ar fi fost trecut cu vederea dacă nu ne stabileam cartierul general acolo, la micul hotel Piccola Vela. Dincolo de faptul că hotelul, cu grădina sa verde și piscina încălzită, ne-a amintit de mult iubita Asie, orășelul ne-a surprins cu aerul său elegant, cu atitudinea relaxată a localnicilor, dar și cu vestigiile sale istorice, inclusiv ruinele unei vile romane cu mozaicuri bine păstrate.

Inima orașului este Piazza Malvezzi, situată chiar în spatele portului vechi construit de venețieni. Aici palpită întreaga energie a locului. Aici se adună localnicii la cafea sau la o șuetă.

Continuându-se în mod firesc cu Piazza Duomo și Biserica Santa Maria Maddalena, care se mândrește cu fresce ale maestrului venețian Giambattista Tiepolo, Piazza Malvezzi este și punctul de plecare spre celebrul Castel din Desenzano, construit în secolul al XI-lea și încă foarte bine conservat. În interiorul Castelului sunt adesea găzduite expoziții și conferințe, dar principala atracție este cu siguranță pasarela de pe ziduri, care vă permite să vă bucurați de o priveliște spectaculoasă asupra orașului și a întregului lac.

Și pentru că începusem să vă spun despre asta, Desenzano se mândrește cu una dintre cele mai importante vile romane din nordul Italiei. Vila a fost descoperită întâmplător în 1921, când săpăturile la fundația unei case au scos la lumină o serie de mozaicuri remarcabile. Astăzi acestea sunt puse în valoare în cadrul unui muzeu pe care merită să îl vizitați.

Nu poți spune că ai vizitat Lacul Garda, dacă nu te-ai oprit în Sirmione. Amplasat în vârful unei mici pensinsule, unde accesul este permis doar pietonilor, Sirmione te întâmpină cu un castel impunător, cu alei pline de viață, cu o multitudine de gelaterii și magazine în pur stil italian și cu mulțimea de turiști atrași de istoria și de ineditul acestui loc.

Magnificul Castelul Scaliger își datorează numele familiei nobile Della Scala, care a stăpânit peste Verona și Lacul Garda în secolul al XIII-lea. Construit peste o fortificație romană preexistentă, cu turnurile sale masive și docul pentru flotă, castelul mărturisește importanța strategică pe care Sirmione a avut-o în secolele trecute.

Odată ce ai vizitat castelul, nu îți rămâne decât să te pierzi pe străduțele întortocheate și aglomerate, cu ochii îndreptați ba spre balcoanele cu bougainvillee luxuriante, ba spre apele calme ale lacului. Fără să îți dai seama, vei ajunge la casa celebrei Maria Callas, care a locuit aici când a fost căsătorită cu antreprenorul Giovanni Battista Meneghini.

De aici, aleile mărginite de cedri ale Parcului Maria Callas te vor purta până în capătul peninsulei, unde un punct de real interes sunt Grotele lui Catullus. În ciuda numelui, Grotele lui Catullus nu sunt peșteri, ci o imensă vilă romană construită între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr., care se întinde pe o suprafață de aproximativ două hectare. Combinația dintre vestigiile istorice, livada de măslini  și albastrul lacului de pe fundal a făcut ca Grotele lui Catullus să fie locul meu preferat din Sirmione, care ne-a amintit de alte repere similare, precum parcul arheologic din Paphos.

După agitația din Sirmione, Lazise a fost ca o gură de aer proaspăt. Cu o istorie îndelungată, Lasize este înconjurat și el de fortificații și flancat de un castel grandios, reminescențe tot ale domniei familiei Della Scala.

În interiorul zidurilor, pitorescul Port Vechi, cu suita de ambarcațiuni de mici dimensiuni, ancorate încă lângă docuri, Vama Venețiană și Biserica Sfântul Nicolò, construită în secolul al XII-lea în stil romanic, marchează punctul central al orașului.

De aici, un labirint de străduțe se răsfiră în toate părțile și te invită la explorat.

În final, nu îți rămâne decât să te relaxezi pe promenada dinpre lac, asemenea rațelor ce plutesc alene pe luciul apei. Iar dacă vremea îți permite, poate chiar să te răcorești și tu cu o baie binemeritată după atâta colindat.

Bardolino este un alt sat pitoresc de pe malul estic al Lacului Garda, care vine ca o completare a lui Lazise. Poți accesa orașul prin două porți: poarta San Giovanni, la nord, și cea a Veronei, la sud.

La interior veți observa structura particulară, „în oase”, tipică satelor de pescari, unde străzile se dezvoltă perpendicular pe coastă pentru a permite transportul cu ușurință al bărcilor la adăpost. Am rătăcit și noi puțin pe străduțele înțesate cu restaurante, cafenele și boutique-uri, admirând arhitectura veche și detaliile specifice micilor orașe italiene.

Promenada din Bardolino pare locul perfect unde să te lași în voia razelor soarelui, cu un zâmbet larg pe față, însă în cazul nostru un târg local și aglomerația aferentă au știrbit puțin din șarmul locului.

Poate că Garda nu s-ar fi găsit pe această listă, dacă nu ne măcina curiozitatea să explorăm și orășelul ce dă numele lacului. Asta pentru că majoritatea ghidurilor sau blogurilor de călătorie îl cam ocolesc. Ce e drept, în ciuda aspectului pitoresc, Garda nu iese neapărat în evidență comparativ cu alte orășele de pe malul lacului.

Dezvoltat în jurul unui golfuleț, centrul orășelului se dezvăluie ca o salbă de vile și case istorice, cea mai importantă fiind, cu siguranță, Palazzo dei Capitani, un exemplu de gotic venețian. Dacă odinioară palatul avea ieșire la lac, pentru ca bărcile să poată acosta direct la intrare, astăzi este separat de o promenadă cu cafenele și restaurante de tot soiul. O ocazie perfectă pentru a savura și tu un cappuccino autentic italian sau o porție generoasă de paste.

Cu forțele recăpătate, nu îți rămâne decât să pornești spre locul care face, cu adevărat, să merite popasul la Garda. Este vorba despre Punta San Vigilio, o peninsulă splendidă situată în imediata apropiere a orașelului și poate unul dintre cele mai frumoase și romantice locuri din jurul Lacului Garda. La vila de aici obișnuia să se retragă Winston Churchill, după război, pentru a picta pe malul lacului. De altfel, am citit cp vila a găzduit multe persoane celebre, de la Alexander Fleming la Vivien Leigh.

Din păcate, noi am găsit-o închisă, în plin proces de restaurare. Însă locul în ansamblu, cu micul sat construit pe vârful promontoriului și cu portul protejat de ziduri, ne-a transpus într-o poveste diferită de tot ce văzusem și experimentasem în zilele precedente.

Malcesine este cel mai nordic oraș de pe coasta veroneză a Lacului Garda, un loc bogat în istorie și cultură. Orășelul, ce se desfășoară la baza unui castel desprins parcă din basme, ne-a cucerit la prima vedere! Aleile înguste, mărginite de case colorate, cotloanele ce se deschid tainic spre lac, dar și priveliștea de pe zidurile încărcate de istorie ale castelului, fac din Malcesine unul dintre cele mai frumoase locuri de pe malul Lacului Garda!

Orășelul a fost martorul unor succesiuni istorice interesante, trecând de la aşezarea romană la dominaţia goţilor, lombarzilor, scaligerilor, veneţienilor, austriecilor şi în cele din urmă devenind parte a Regatului Italiei, în 1866. Nu este de mirare că tot acest mix cultural și-a pus amprenta asupra construcțiilor, conferind un aspect pitoresc orașului. Însă cireașa de pe tort rămâne impozantul Castel Scaliger.

Construit de lombarzi în secolul al VI-lea d.Hr. (probabil pe ruinele unei cetăți romane), dar restaurat și extins sub domnia lui Alberto Della Scala, sfârșitul secolului al XIII-lea, castelul oferă niște priveliști unice asupra întregului Lac Garda. Aș spune că aceste panorme sunt elemnetul principal pentru care merită vizitat. Deși la interior sunt găzduite și tot felul de expoziții temporare, dar și unele permanente, precum cele din Sala Goethe, unde sunt expuse desene semnate de celebrul poet german. O pictură murală bizantină, dar și exponatele din Muzeul de Istorie Naturală completează tabloul cultural.

Am ajuns la Malcesine pe înserat, iar timpul nu ne-a permis să ne bucurăm de un alt obiectiv ce include orășelul pe lista locurilor de neratat din jurul Lacului Garda. Este vorba despre ascensiunea cu telecabina spre Monte Baldo. Fie că alegi să urci pe vârful muntelui pentru sporturile de iarnă ori pentru a te bucura de aer curat în cele mai călduroase zile de vară, este o ocazie de a te delecta din plin cu o vedere panoramică spectaculoasă asupra lacului.

Aeroportul din Treviso și un zbor operat de Ryanair, absolut convenabil, ne-au readus pe meleagurile italiene.

Ca de fiecare dată, mașina am închiriat-o de la Sicily by Car. Bineînțeles, cu asigurare integrală inclusă.

Așa cum menționam și în cuprinsul articolului, cartierul general l-am stabilit la boutique hotelul Piccola Vela. Pe lângă aspectul cochet, hotelul ne-a cucerit cu piscina încălzită. Iar amplasarea sa ne-a permis să explorăm cu ușurință ambele laturi ale lacului.

Pentru un prânz autentic italian, îndepărtați-vă puțin de malul lacului și căutați localurile ascunse printre livezile de măslini, sus pe deal. Un astfel de exemplu este La Rocca Punto di Ristoro, din apropiere de Bardolino.