Este deja bine știut că “toate drumurile duc la Roma”. Încă din vremuri străvechi, “Orașul etern” a atras călători din toate colțurile lumii. Dacă în trecut deplasările se făceau predominant din rațiuni militare ori religioase, capitala Italiei de astăzi este vizitată anual de milioane de turiști dornici să descopere istoria milenară a orașului, reflectată în abundența reperelor culturale.
Probabil şi pe voi pașii vă vor purta, într-o bună zi, spre Roma. Însă pentru o experiență diferită, recomandarea mea este să faceți câte un popas şi prin împrejurimi, departe de comercial şi de aglomerație. Fie că alegeți să rătăciți fără un scop anume printre colinele Toscanei, fie că vizitați marile orașe ale Renașterii italiene, precum Florența ori că descoperiți micile localități din Lazio, veți fi pe deplin răsplătiți pentru curiozitate şi cutezanță. Despre cinci dintre acestea din urmă, situate în afara traseelor turistice clasice, am ales să vă povestesc astăzi. Am să o fac într-o ordine aleatorie, căci diversitatea lor le face incomparabile în vederea alcătuirii unui clasament al preferințelor. Pot însă conchide că aceste locuri neobișnuite vor adăuga o doză de neprevăzut, în sensul bun al cuvântului, vacanței voastre.
- Viterbo, vechiul oraș papal
Este surprinzător cum Viterbo, unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din zona centrală a Italiei, a rămas nedescoperit de masele de turiști. Situat în zona cunoscută sub numele de Tuscia, cândva locuită de etrusci, orașul a atins perioada de glorie între 1257 și 1281, când Papa Alexandru al IV-lea a decis să-și mute reședința aici pentru a scăpa de climatul ostil de la Roma, caracterizat prin persecuții și revolte. Exemplul său a fost urmat şi de succesori care, vreme de douăzeci și patru de ani, s-au refugiat între zidurile fortificate ale orașului.
Cum era de așteptat, aceștia au adus modificări semnificative arhitecturii orașului. Eleganța clădirilor extraordinar de bine conservate, precum Palazzo dei Papi ori Catedrala San Lorenzo, a caselor cu scări exterioare, dar şi a piețelor, cu siguranță nu vă vor lăsa indiferenți.
Ceea ce scoate din anonimat orășelul Viterbo este povestea celui mai lung conclav din istorie. Se pare că după moartea lui Clement al IV-lea în 1268, cardinalii nu se puneau de acord asupra aceluiași candidat. Prin urmare, alegerea unui nou Papă părea fără final. Într-un efort de a încerca să accelereze procesul de luare a deciziilor, locuitorii i-au închis pe cei optsprezece cardinali în interiorul palatului papal, i-au hrănit doar cu pâine și apă și au decopertat acoperișul, pentru ca aceștia să fie expuși direct intemperiilor. De aici proveniența cuvântului “conclav”, derivat din latinescul “clausi cum clave”, care se traduce prin “închis cu o cheie”.
- Civita di Bagnoregio, orașul care moare
Fondat de etrusci în urmă cu peste 2000 de ani, Civita di Bagnoregio este considerat “orașul pe moarte”, fiind suspendat într-un vârf de stâncă vulcanică ale cărei laturi continuă să se erodeze și să prăbușească. Accesibil printr-un pod pietonal care îl leagă de orașul Bagnoregio, Civita este o încântare pentru privirea dornică de spectaculos. Ai zice că este o insulă abandonată într-un ocean invizibil!
Însă nu ar trebui să vă limitați în a-l privi de la depărtare, căci micul orășel medieval merită descoperit îndeaproape. La capătul podului, vi se va dezvălui treptat o lume încremenită în timp. Plimbați-vă pe aleile înguste, printre casele din piatră şi bucurați-vă de priveliștea amplă asupra văii din jur. Vă previn doar că dincolo de încântare, o emoție ciudată şi copleșitoare vă va cuprinde la gândul că Civita se va pierde în curând în neant!
- Bomarzo, o lume a monștrilor
Am ajuns în Bomarzo la ceas de seară şi am găsit un orășel desprins parcă din filmele de groază. Un fior rece ne-a învăluit în timp ce rătăceam pe străduțele aproape pustii, acoperite parțial de mușchiul verde, printre casele de piatră cu ferestre ferecate. Părea că ne-am teleportat într-o lume a tenebrelor, deopotrivă intrigantă şi înspăimântătoare.
Senzația de bizar avea să se accentueze puțin mai târziu, în timp ce rătăceam, ca într-un labirint misterios, pe aleile parcului Sacro Bosco. Situat în apropierea orașului, parcul a repezentat motivul pentru care ajunsesem aici. Construit în secolul al XVI-lea de ducele de Bomarzo, Pier Francesco Orsini, un mare lider militar și patron al artelor, parcul atrage prin atipicul său. Orsini a neglijat toate regulile de simetrie şi armonie specifice grădinilor renascentiste italiene şi a creat o lume aparte, cu creaturi neobișnuite și grotești. Sunt numeroase teorii privind motivele ce l-au determinat pe creator să abordeze acest stil, însă cea mai probabilă variantă este aceea că grădina este rezultatul traumelor şi frământărilor sufletești ale lui Orsini.
Abandonat vreme de secole, parcul a stârnit din nou interesul public prin anii ’30, după o vizită a lui Salvador Dalí. Misterioasele sculpturi acoperite cu mușchi și inscripțiile în piatră l-au impresionat pe artistul cu personalitatea sa controversată, cel mai probabil în aceeași măsură în care ne-au surprins pe noi. O plimbare printre figurile stranii sau o incursiune în casa care se înclină pentru a-l dezorienta pe privitor reprezintă o experiență ce vă va transpune, fără îndoială, în altă lume.
- Bolsena, popas pe malul lacului
Situat pe malul lacului vulcanic cu același nume, orășelul medieval Bolsena ne-a conferit din primele clipe acea senzație de vacanță, de liniște, de relaxare. Am oprit pentru un prânz cu pește proaspăt, dar am rămas să colindăm străduțele pietruite. Ne-a încântat autenticitatea locului dată de casele împietrite, la propriu, dar şi naturalețea localnicilor ce duc o viață aparent atemporală.
Pașii ne-au condus inevitabil până la impunătorul castel Monaldeschi della Cervara, de unde am putut admira în tihnă albastrul pur al lacului ce se întinde în zare.
- Tivoli şi vilele sale
Tivoli este un oraș termal situat în imediata apropiere a Romei, la aproximativ 30 de kilometri de aceasta. Fondat în anul 1215 î.Hr., orașul este înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO prin prisma principalelor sale atracții, Villa Adriana și Villa D’Este.
Villa Adriana a fost construită de împăratul roman Hadrian, între anii 118 și 138 d.Hr. Complexul rezidențial vast se întindea pe o suprafață de aproximativ 120 de hectare. Acesta a fost inspirat de diferitele monumente pe care împăratul le văzuse în nenumăratele sale călătorii, inclusiv în Grecia şi Egipt. Complexul includea clădiri, băi, temple, teatre, grădini şi fântâni, ale căror ruine evocă şi astăzi măreția de odinioară a locului. Plimbarea printre vestigii este ca o călătorie în timpurile antice şi induce o stare de reverie dintre cele mai plăcute.
La Villa D’Este facem un salt în timp şi descoperim unul dintre cele mai renumite simboluri ale Renașterii italiene. O adevărată bijuterie arhitecturală şi peisagistică, Villa a fost comandată de cardinalul Ippolito II d’Este, fost guvernator al orașului Tivoli și fiul celebrei Lucrezia Borgia. Lucrările au început în 1550 și au durat aproximativ 20 de ani. Partea cea mai fascinantă a complexului sunt fântânile sale, alimentate direct din râul Aniene printr-un canal subteran. Acestea au fost proiectate de arhitectul Pirro Ligorio, același care a realizat și parcul monștrilor de la Bomarzo, transformând în realitate visul lui Orsini.
Vizitați palatul rezidențial, iar apoi acordați-vă timp pentru a vă încărca cu cea mai bună energie pe aleile grădinii spectaculoase, în armonia sonoră dată de curgerile multiple de ape.
Detalii logistice
Am vizitat Tivoli individual, în timpul unei șederi la Roma, deplasarea fiind făcută cu ajutorul mașinii închiriate. În toate celelalte orășele am poposit în drumurile noastre spre şi dinspre Toscana. La Viterbo am rămas chiar şi peste noapte, fiind cazați la Best Western Hotel Viterbo. Astfel am putut vizita centrul istoric dimineața devreme, în lumina blândă a soarelui de primăvară.
- Lista ar putea continua cu Lido di Ostia, localitatea de coastă ce se laudă la rândul ei cu vestigiile de la Ostia Antica. Din păcate, am petrecut prea puțin timp aici, în drumul nostru spre aeroport, ca să pot da detalii. Atmosfera locului și unul dintre restaurante, unde localnicii așteptau la rând să se elibereze câte o masă, m-au convins că va trebui să mă întorc într-o bună zi. Până atunci, aștept impresiile voastre.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
