Ne-am întors recent din călătoria pe Riviera Italiană și m-am gândit să sintetizez câteva impresii la cald. Nici prin gând nu ne trecuse să călătorim în Italia, deși îi cam duceam dorul. Aveam cu totul alte planuri, dar din diverse motive acestea nu se materializau. Fix când eram pe punctul de a renunța la ideea vacanței, destinația a venit de la sine atunci când am dat întâmplător peste niște bilete de avion ieftine către Genova. Prețul biletelor nu putea fi trecut cu vederea, o porție de paste autentice am fi mâncat, prognoza meteo era favorabilă, astfel că nu am ezitat să rezervăm. Trei zile mai târziu aterizam la Genova, pe unul dintre cele mai atipice aeroporturi, amenajat chiar în port. Am preluat rapid mașina închiriată și, învăluiți de lumina cu tente oranj a răsăritului, ne-am urmat calea spre Sanremo.
În ansamblu, am putea compara Riviera Italiană cu o rudă provincială a celebrei Coaste de Azur. Poate că starea noastră de spirit a condus la subiectivism, poate a contribuit și faptul că fiind extra-sezon, multe dintre facilitățile turistice erau închise, dar trebuie să recunoaștem că, deși locurile ni s-au părut frumoase, în accepțiunea noastră nu s-au ridicat la nivelul celor de pe riviera vecină. Asta nu înseamnă că nu recomandăm zona, ci doar că ar fi indicat să o vizitați înaintea Rivierei Franceze sau să vă setați corespunzător așteptările. Cât despre Genova, pe aceasta am lăsat-o la urmă și am regretat că nu i-am acordat mai mult timp. A fost o surpriză mai mult decât plăcută despre care am să vă povestesc într-un articol distinct!
- Noli
Am convingerea că, în plin sezon, Noli este orașul perfect pentru un sejur pe Riviera Italiană. Situat la 30 km de Savona, acest orășel a fost cândva o republică maritimă, precum Veneția, Pisa și Genova și a reușit să-și păstreze independența mult mai mult timp decât unele rivale mai cunoscute, până când a cedat forțelor napoleoniene. Marele poet Dante a sporit renumele orășelului, imortalizându-l în Divina Comedie. Noi am găsit la Noli multă liniște, un soare blând de decembrie, pescari la malul mării și un centru istoric bine conservat, decorat de sărbătoare. Am savurat o cafea, alături de un desert local, apoi am ascultat colinde medievale și am rătăcit pe străduțele înguste. Un început perfect de vacanță!
- Sanremo
Sanremo este cu siguranță cel mai faimos și mai mare oraș al Rivierei Italiene, fiind considerat capitala muzicii italiene prin prisma celebrului festival de muzică ce are loc anual aici.
La fel ca și festivalul, întregul oraș ne-a lăsat impresia de “vintage”. Clădirile grandioase cu arhitectură Art Nouveau, precum Hotel de Paris, unde ne-am petrecut noaptea, doamnele trecute de prima tinerețe, cu obrajii îmbujorați, care plimbau “cățeii de poșetă” pe străduțele însorite și chiar bâlciul amenajat la malul mării ne-au creat impresia unei întoarceri în timp. Poate că în asta constă, de fapt, farmecul orașului!
- Seborga
După un prânz relaxat și o plimbare pe promenada din Bordighera, am lăsat în urmă apele calme ale Mediteranei și am urcat în munți, către străvechiul principat Seborga.
Principatul, care își revendică autonomia, este condus de o prințesă și are chiar și drapel și monedă proprii. Pe prințesă am întâlnit-o, făcea fotografii în rochie de mireasă, alături de alte “compatrioate”, pentru a promova un magazin local. Nu am fost inspirată să o fotografiez și abia ulterior am aflat identitatea acesteia. Altfel, orășelul de dimensiuni mici și cu o salbă impresionantă de clădiri vechi chiar ne-a plăcut. Iar priveliștea pe care o oferă la apus este una pentru care merită cu desăvârșire să bateți drumul.
- Dolceacqua
Fără îndoială, Dolceacqua își adjudecă un loc fruntaș în topul celor mai autentice orășele medievale pe care le-am vizitat până acum. Străduțele sale aproape pustii și destul de stranii, ca să nu spun sumbre, ne-au amintit de Bomarzo. Însă imaginea de ansamblu a orășelului este una de-a dreptul romantică, romantismul fiind accentuat și de vechiul pod de piatră. Acesta poate fi comparat cu un portal magic prin care călătorești într-o lume de mult apusă.
Imediat ce l-am traversat, ne-am trezit într-un labirint de străduțe prin care am rătăcit minute în șir, încercând să descoperim misterele fiecărui cotlon întunecat. Unicitatea orășelului l-a captivat inclusiv pe faimosul pictor Monet, care a găsit în Dolceacqua subiecte pentru picturile sale.
- Apricale
Apricale este o adevărată bijuterie ascunsă a Rivierei Italiene. Situat în apropiere de Dolceacqua, orășelul impresionează încă de la distanță prin poziția sa, acesta fiind cocoțat pe o colină.
În Apricale ne-am rătăcit la propriu pe străduțele întortocheate, am admirat fiecare detaliu al clădirilor, iar la final am închinat un pahar de vin în piața centrală. Noi, două englezoaice, un cățel și un italian octogenar eram singurele personaje care animau atmosfera și trezeau la viață mica localitate suspendată parcă în timp și spațiu.
- Ventimiglia
Ultimul oraș al Rivierei Italiene, din punct de vedere al amplasamentului față de graniță, este unul plin de culoare: Ventimiglia. Acesta este împărțit în două secțiuni de un râu ce se varsă în Marea Ligurică. Imaginea orașului vechi, văzută de pe malul opus al râului, este de-a dreptul șarmantă. Ne-am bucurat de ea câteva clipe, înainte de a ne continua traseul spre alte regiuni.
Am fi vrut să îi acordăm mai mult timp orașului să ne surprindă, dar din păcate ne aștepta un drum lung. Sunt însă convinsă că secretele orașului vechi merită descoperite, la fel cum merită o plimbare de-a lungul promenadei orașului nou, încheiată în tihnă la una din terasele locale, cu o cafea și un croasant în față.
Detalii logistice
Am zburat la Genova cu Ryanair, de la București. Biletele de avion au costat 75 de euro de persoană, cu bagaj de cală și loc incluse, fiind achiziționate cu doar trei zile înainte de plecare.
Mașina am închiriat-o de la Alamo, care funcționează în parteneriat cu Locauto. O rezervasem în prealabil online, întrucât oferta a fost cea mai acceptabilă.
Pentru o experiență cât mai autentică, am ales să ne cazăm la unul dintre hotelurile istorice din Sanremo, respectiv Hotel de Paris. Având în vedere numărul limitat al hotelurilor deschise la momentul călătoriei noastre, alegerea nici nu a fost prea dificilă. Ne-a plăcut arhitectura acestuia, iar serviciile au fost oarecum corecte. Însă experiența, în integralitate, nu pot spune că s-a ridicat la nivelul prețului plătit.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
