Roma este supranumită “orașul celor șapte coline”, dar știați că și Plovdiv a fost construit tot pe șapte dealuri (chiar dacă cel de-al șaptelea a fost parțial distrus prin anii 1930)? Considerat unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii locuite permanent, orașul milenar Philippopolis, cum era numit în antichitate, a fost unul dintre cele mai mari centre comerciale ale Provinciei Romane Tracia. Măreția și prosperitatea așezării cu aproximativ 100 de mii de locuitori poate fi ghicită în ruinele edificiilor grandioase, construite în urmă cu două mii de ani. Dar Plovdiv continuă să fie un oraș încântător, rezultat al unor influențe multiculturale, fie că vorbim de cele romane, persane, otomane ori bulgărești. Și nu poate fi trecut cu vederea nici spiritul său contemporan cosmopolit, care îi conferă dinamism și îi accentuează continuitatea în timp.
V-am stârnit curiozitatea? Atunci haideți să vă povestesc despre principalele obiective, pe care merită să le vizitați dacă decideți să porniți într-un city-break la Plovdiv!
- Teatrul Antic
Teatrul Antic este cel mai faimos reper cultural din Plovdiv: un amfiteatru roman într-o poziție dramatică, cocoțat pe un deal deasupra orașului. De asemenea, este unul dintre cele mai bine conservate teatre antice din lume. O inscripție recent găsită dezvăluie că teatrul a fost construit la finele secolului I d.Hr., în vremea Împăratului Domițian.
Amfiteatrul, cu o capacitate de câteva mii de locuri dispuse pe 28 de rânduri concentrice, a fost adaptat configurației terenului. Orchestra avea formă de potcoavă, iar scena era delimitată de coloane maiestoase, împodobite cu statui.
Restaurat pe la începutul anilor 1980, teatrul găzduiește în prezent diferite spectacole. Nu am avut ocazia să participăm la unul, dar trebuie să fie tare interesant să asiști la un show modern, șezând pe banchetele antice de marmură, în timp ce pe fundal, dincolo de scena etajată, se profilează munții Rodopi în culorile calde ale apusului.
- Stadionul Roman
Construit la începutul secolului al II-lea d.Hr., în timpul domniei împăratului Hadrian, stadionul din Philippopolis avea 240 de metri lungime și 50 de metri lățime. Acesta putea găzdui până la 30 de mii de spectatori. Locurile spectatorilor, dispuse pe 14 rânduri, erau realizate din blocuri de marmură, iar unele dintre ele erau decorate cu labe de leu stilizate. Jocurile găzduite aici erau similare celor de la Delphi.
O porțiune a stadionului este expusă publicului larg chiar pe principala stradă pietonală a orașului. Este unul dintre locurile unde poate fi identificată cel mai bine istoria stratificată a orașului. Deasupra ruinelor stadionului se întinde o stradă modernă, comercială, iar puntea între secole o reprezintă chiar Moscheea Djumaya, cu agitația din jurul ei.
Din septembrie 2021, a fost deschis vizitatorilor și Sectorul de Est al Stadionului, situat în incinta magazinului H&M de pe strada pietonală principal. Trebuie să recunosc că mi s-a părut inedit să poți combina o sesiune de shopping cu o lecție de istorie antică.
- Forumul (Agora) și Odeon-ul
La capătul străzii pietonale despre care vă povesteam mai sus, fix lângă impozanta clădire comunistă a poștei, se regăsește un alt reper al lumii antice. Mai exact inima orașului de odinioară, Forumul (Agora). Proiectat în timpul împăratului Vespasian (adică prin anii 69-79), complexul a fost descoperit abia în 1971, când au început lucrările pentru construcția poștei. Aici era concentrată viața administrativă, economică și religioasă a întregii comunități. Era locul unde se derulau întâlnirile sociale, se organizau sărbătorile și evenimentele de stat.
Ceva mai în lateral facem legătura și cu latura culturală a orașului antic, în timp ce explorăm ruinele Odeonului. De altfel, acesta este locul care mi-a amintit, din nou, de Roma.
- Bazilica Episcopală și Mica bazilică
Pe teritoriul din estul și nord-estul Forumului, în anii creștinismului timpuriu, s-au format cartiere în care au fost construite mai multe biserici. În aceeași zonă au fost găsite și ruinele unei sinagogi, o clădire unică din acea perioadă. Bazilica Episcopală din Philippopolis a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice efectuate din 1982 până în 1986, fiind excavată complet abia în 2017. Aceasta a funcționat de la mijlocul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al VI-lea, curtea acesteia fiind un loc de întâlnire al comunității. Oamenii se întâlneau aici înainte de slujbă, se spălau ritualic la fântână și așteptau sosirea preotului. Acesta era spațiul unde credincioșii se pregăteau fizic și spiritual pentru a intra în Casa Domnului.
La interior, podelele bazilicii sunt acoperite cu două straturi de mozaicuri cu o suprafață totală de peste 2000 mp. Această adevărată comoară vizuală este adăpostită în prezent de o clădire modernă, care pune din nou în valoare ideea eternității orașului. Ne pare rău că nu am reușit să o și vizităm, căci ne-am nimerit pe acolo tocmai în timpul unui eveniment privat, accesul turiștilor fiind restricționat.
Nu am ratat însă ocazia de a o descoperi pe sora sa mai mică, denumită simplu și sugestiv Mica bazilică. Aceasta a fost construită în a doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr., cu decorațiuni arhitecturale bogate. La fel ca și în cazul Bazilicii Episcopale, podelele au fost acoperite cu mozaic multicolor, cu motive predominant geometrice. Baptisteriul avea plan pătrat, cu bazinul în cruce și pardoseala din mozaic policrom, unde erau înfățișate simboluri creștine precum căprioarele și porumbeii. Am admirat și noi aceste mozaicuri complexe, pășind cu grijă pe podelele de sticlă care le scot la iveală. Și am apreciat și construcția modernă, reprezentând chiar o bazilică stilizată, care le adăpostește.
- Orașul vechi
Ca în majoritatea orașelor istorice, și în Plovdiv centrul vechi se constituie ca un adevărat nucleu. Recunoscut drept rezervație istorică și arhitecturală, centrul vechi din Plovdiv combină elemente din perioada preistorică, din cea tracică și romană, din cea medievală, dar mai ales din perioada renașterii naționale, cuprinsă între secolele XVIII și XIX. Un adevărat muzeu în aer liber se dezvăluie de-o parte și de alta a străduțelor pietruite, ce integrează într-un mod mai mult decât armonios monumentele emblematice precum Complexul Arheologic Nebet Tepe, Teatrul Antic, vechi biserici ortodoxe, dar și superbele case ale Renașterii Bulgare. Am vizitat și noi o parte dintre aceste case și trebuie să recunosc că ne-a impresionat arhitectura lor remarcabilă, dar și interioarele frumos decorate, cu tavane din lemn pictat și mobilier dantelat.
Periplul prin vechiul oraș l-am început cu o scurtă oprire la Biserica Sf. Dimitar, construită pe o terasă în partea de nord a vârfului Dzhambaz tepe și considerată cea mai la înălțime biserică creștină construită în oraș.
Am continuat cu vizita la Casa Balabanov. Povestea casei a început în prima parte a secolului al XIX-lea, fiind legată de un bogat negustor și cămătar, membru al breslei croitorilor. Casa poartă însă numele ultimului proprietar, un negustor de lemne. Impresionantă ca dimensiuni, casa a fost construită după modelul caselor simetrice, întâlnit de-a lungul coastei maritime a Bosforului.
Interiorul te îmbie cu tavanele generoase sculptate în lemn, cu mobilierul de epocă și cu nișele pictate, numite “alafrangas”, dar și cu frumoasele opere de artă decorativă, la primul nivel fiind organizată o mică expoziție cu astfel de lucrări.
Un soi de pasaj te poartă de la Casa Balabanov direct în grădina unei alte astfel de minuni arhitecturale, preferata mea, Casa Stepan Hindliyan. Construită în anii 1834-1835, aceasta este una dintre puținele case simetrice care s-au păstrat. Proprietarul, de origine armeană, a fost un comerciant renumit, a cărui activitate l-a condus adesea în India la începutul secolului al XIX-lea. De aici si numele Hindlian.
Bunăstarea familiei sale se ghicește în dotările și decorațiile splendide ale casei. Detalii luxoase acoperă pereții și tavanele. În picturile murale pot fi identificate vederi din marile orașe ale vremii, precum Sankt Petersburg, Veneția, Alexandria și Constantinopol. La primul etaj există o baie care încununează o tradiție începută de romani și dezvoltată ulterior în varianta băii turcești cu camera de aburi relaxantă. Și ca piesă de rezistență, o scară interioară abruptă duce la etajul doi unde se regăsește fântâna care în trecut era alimentată cu apă de trandafiri.
Casa Nedkovich, ce a aparținut unui prosper negustor de țesături, a fost construită în 1863. Grandioasa casă excelează prin cea mai exuberantă decorație exterioară din rezervația istorică. Detaliile casei, curtea aranjată și mobilierul de grădină mi-au amintit mai degrabă de palatele din sudul Franței decât de Bulgaria. Totodată, este una dintre puținele case unde s-au păstrat artefacte originale aparținând proprietarilor inițiali. Parterul casei impresionează prin sculpturile sale unice pe tavan și picturile murale ornamentate, în stare originală, acestea nefiind supuse lucrărilor de restaurare. Evident, abordarea este una cu două tăișuri, căci pe alocuri se simte un anumit grad de degradare. Etajul superior se remarcă prin stilul distinctiv al decorațiunii sale. Superba colecție de mobilier de epocă expusă aici recreează lumea autentică a familiilor bogate bulgare de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Casa Klianti este o altă bijuterie din cutia cu surprize a orașului, fiind cea mai veche casă din perioada Renașterii Bulgare. Casa asimetrică, cu două etaje, a suferit mai multe recondiționări în secolul al XIX-lea, cea mai semnificativă fiind cea din 1817. Construcția impresionează cu tavanele din lemn împodobite cu diferite elemente decorative, dar și cu picturile murale ce redau peisaje unice din Viena și Constantinopol.
În fine, Casa Dr. Sotir Antoniadi, un alt obiectiv de neratat, găzduiește Muzeul farmaciei Hippocrates. Aceasta a fost din 1872 până în 1947 o farmacie funcțională. Printre borcane umplute cu ierburi, flacoane, cântare, cărți tematice și tot felul de alte accesorii, vizitatorii află despre remediile naturiste promovate odinioară și despre modul de obținere a acestora.
Majoritatea caselor din rezervație sunt încântătoare, însă cea care atrage ca un magnet privirile trecătorilor este Caza Kuyumdzhieva, ce găzduiește Muzeul etnografic regional. Nu pot să spun că expoziția în sine ne-a captivat în mod deosebit, însă fațada casei cu siguranță ne-a cucerit. În cifre, clădirea, fostă reședință a unui comerciant bogat, totalizează douăsprezece camere, toate cu tavane unice sculptate în lemn și peste o sută treizeci de ferestre.
Fațada de est a casei a fost construită pe vechiul zid fortificat și este o parte inseparabilă a ansamblului Hisar Kapia, ce înglobează poarta de est a orașului.
În imediata apropiere, Biserica Ortodoxă Sfinții Constantin și Elena își așteaptă credincioșii. Complexul, ce include mai mult clădiri, a fost ridicată pe locul unde mai mulți martiri au fost sacrificați în numele credinței. Menționată într-un jurnal de călătorie din anul 1578, biserica a fost restaurată în anul 1832, iar câțiva ani mai târziu au fost finalizate detaliile decorative, incluzând iconostasul din lemn pictat.
- Kapana
Dacă te avânți dincolo de strada pietonală principală a orașului, te vei trezi prins în “capcană”. Căci așa se traduce denumirea cartierului ce a apărut ca un centru pentru meșteșugari în urmă cu cinci secole, la începutul dominației otomane și care astăzi cuprinde întregul suflu tineresc al bătrânului oraș. Numele cartierului în sine este inspirat de numeroasele străduțe întortocheate ce îl compun. Însă astăzi în Kapana nu veți găsi meșteri de tradiții, ci cele mai moderne galerii de artă, baruri și restaurante. Este suficient să vă spun că la cină nu am găsit nicio masă disponibilă la terasele din zonă, pentru a vă face o idee despre cât de animată este viața de noapte a Kapanei. Prânzul a fost însă delicios!
Transformarea Kapanei, până de curând o zonă neglijată a orașului, într-un cartier dedicat artei, culturii și vieții sociale a venit odată cu includerea orașului în proiectul Capitală Culturală Europeană. Din 2013 până în 2017, o parte din străzile din Kapana au fost transformate în artere pietonale, permițând astfel dezvoltarea pe termen lung a locului. Iar proiectele creative de aici sunt dintre cele mai interesante. Spre exemplu, luminițele ambientale sunt conectate la maternitățile din oraș, astfel că de câte ori un bebeluș se naște, un beculeț licăre anunțând noua viață!
Detalii logistice
PLOVEdiv a fost o surpriză dintre cele mai plăcute, un adevărat oraș-muzeu. Și trebuie să mărturisesc că până și cazarea am avut-o într-un hotel-muzeu. Villa Flavia a fost deschisă recent, în 2020, lucrările fiind începute în 2016. Dincolo de confortul sporit și serviciile excelente, hotelul oferă o surpriză de proporții – ruinele unor foste băi romane, descoperite în timpul lucrărilor de construire. Atent puse în valoare, acestea pot fi explorate în cadrul unui tur oferit de angajații hotelului.
În medie, biletele de intrare la obiectivele din oraș costă 5 leva de persoană. În orașul vechi puteți achiziționa un bilet combinat, în valoare de 15 leva, care permite accesul la 5 obiective la alegere, incluzând Teatrul Antic. De asemenea, prin rotație, obiectivele pot fi vizitate în mod gratuit în câte o zi. Noi am nimerit ziua liberă la Muzeul farmaciei. De reținut că biletele pot fi achiziționate doar cu numerar, în moneda locală.
Dacă vă nimeriți în week-end și vreți să cinați în Kapana, neapărat să faceți rezervare. Noi am mâncat tare bine atât la Coupon, cât și la Smokini.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
