Am lăsat în urmă Montrealul cu suflul său cotidian și ne-am îndreptat spre Québec City. Spre deosebire de aerul cosmopolit al primului oraș canadian vizitat, Québec City ne-a surprins cu sufletul său boem. Am descoperit aici un amestec cultural amețitor, dat de caracterul modern, nord-american al orașului, transpus peste fondul său european.
În acest context, nu este de mirare că centrul istoric al orașului Québec, o enclavă a culturii și istoriei franceze, înconjurată de fortificații vechi de secole, a fost înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. O plimbare pe străzile sale pietruite îi va încânta deopotrivă pe pasionații de istorie și de artă, cât și pe turiștii în căutare de inedit. Vieux-Québec, cum îl numesc localnicii, este o colecție de atracții impresionante, toate adunate într-o zonă restrânsă, înconjurată de metereze. În doar câteva ore vă puteți lăsa cuceriți de această comoară arhitecturală ce datează de secole și care include clădiri de locuit, biserici, capele uimitoare și chiar un castel. Noi ne întrebam succesiv dacă nu cumva ne-am teleportat din Canada într-un sătuc din Franța, pentru ca mai apoi să ne trezim rătăcind pe străzile din Edinburgh. Despre toate acestea povestim în continuare!
- Orașul de Jos
Vizitatorii orașului Québec vorbesc întotdeauna despre farmecul său european și nicăieri acest lucru nu este mai adevărat decât în cartierul Petit Champlain, unul dintre cele mai vechi cartiere din America de Nord.
Ne-am început și noi vizita cu o plimbare pe străzile sale înguste, pietruite. Ne-am recules mai apoi preț de câteva minute, cu o supă de ceapă delicioasă și un cocktail răcoritor, la un bistro de pe treptele Casse-Cou (ce unesc micul cartier de partea superioară a orașului).
Desertul – o porție uriașă de floricele de porumb caramelizate cu sirop de arțar, l-am savurat în timp ce analizam momentele imortalizate în imensa pictură murală ce redă istoria bătrânului oraș, de la începuturile Noii Franțe până în prezent, Fresque des Québécois.
Câțiva pași mai încolo, Place Royale stă mărturie acestei istorii bogate și marchează locul unde Samuel de Champlain a fondat orașul, în 1608. Biserica ce se distinge în mod evident între clădirile ce mărginesc piața, Notre-Dame-des-Victoires, este cea mai veche biserică din America de Nord, fiind situată pe locul reședinței inițiale a lui Samuel de Champlain și a primului post de comerț cu blănuri din colonia Noii Franțe.
- Orașul de Sus
Am fi vrut să mai zăbovim prin micul cartier și să intrăm în fiecare magazin de suveniruri, dar niște nori cenușii ne-au grăbit pașii. Am aruncat o ultimă privire spre clădirile cu aer parizian din funicularul ce ne purta spre Terasa Dufferin. Odată ajunși sus, un trotuar lung, din lemn, ne invita la promenadă.
La stânga atenția îți era captată de cursul destul de învolburat al fluviului, în timp ce pe partea dreaptă se înălța grandiosul Château Frontenac, considerat cel mai fotografiat hotel din lume. Hotelul își pune în cel mai vizibil mod cu putință amprenta asupra orașului, structura impozantă a acestuia putând fi zărită cu ușurință din depărtare. Construit de William Van Horne, președintele Canadian Pacific Railway, cu scopul de a atrage călătorii și de a promova, astfel, călătoriile de lux cu trenul. De-a lungul anilor, hotelul a găzduit personalități remarcabile, de la Regina Elisabeta a II-a ori Prințesa Grace de Monaco la Céline Dion, Leonardo DiCaprio, Paul McCartney sau Charlie Chaplin. Am citit că hotelul poate fi vizitat în cadrul unui tur ghidat, însă noi nu ne-am încadrat în timp.
La capătul îndepărtat al Terasei Dufferin se află o scară ce conduce la Promenada Guvernatorilor, care se întinde de-a lungul Citadelei, până la Plains of Abraham (Câmpiile lui Avraam). Noi am parcurs întregul traseu în pas alergător, mânați de la spate de norii tot mai amenințători. Odată ajunși la Citadelă, s-a dezlănțuit potopul! Pelerinele noastre de ploaie și-au făcut treaba doar parțial, până să găsim un cort să ne adăpostim. Jumătate de oră mai târziu ieșea din nou soarele și aveam să descoperim cea mai frumoasă imagine a orașului de sus, de pe zidurile Citadelei.
Citadela propriu-zisă aveam s-o explorăm abia a doua zi, în cadrul unui tur ghidat. Fiind o unitate militară activă, Citadela poate fi vizitată doar în mod organizat, vizita fiind una foarte interesantă. Pe perioada sezonului estival, atracția acesteia sporește în rândul turiștilor, aici având loc zilnic, la ora 10.00, spectacolul schimbării gărzii. Noi ne-am grăbit să ajungem înainte de ora respectivă, doar cât să aflăm că nu fusese deschis încă mult așteptatul sezon. Se pare că pentru canadieni luna iunie nu este inclusă în noțiunea generală a verii.
Hainele jilave nu ne-au împiedicat să ne continuăm parcursul pe străduțele pitorești ale orașului, fără un țel anume. Ascunsă în spatele străzii Saint-Paul și practic necunoscută turiștilor, străduța Rue Sous-le-Cap, una dintre cele mai vechi străzi din Québec, ne-a cucerit cu frumoasele sale scări din lemn.
Am urcat apoi pe lângă Monastère des Augustines, o fostă mănăstire înființată în 1639 și transformată astăzi în hotel și centru wellness. Nu ne-am încumetat să intrăm, dar am admirat pe fugă arhitectura acesteia.
Traseul l-am încheiat pe Grande Allée, cu numeroasele sale restaurante, baruri și terase, considerată inima vieții de noapte a orașului. Eram prea obosiți să petrecem, dar am reperat totuși un loc drăguț unde ne-am întors dis-de-dimineață, pentru micul dejun. Situat în apropiere de Poarta Saint-Louis, restaurantul cu specific local La Buche s-a dovedit alegerea perfectă, iar clătitele cu sirop de arțar și afine ne-au dat energia necesară unor noi descoperiri!
Detalii logistice
Am ajuns la Québec City după un drum de aproximativ 3 ore, plecând din Montreal dimineața devreme. Mașina am închiriat-o de la Avis, din centrul comercial Complexe Desjardins. Pentru închiriere nu am avut nevoie de niciun document suplimentar în afară de pașaport, carnetul de conducere și cadrul de credit cu care am garantat rezervarea online.
Pe drum am făcut un scurt popas la Muzeul Gilles Villeneuve, dedicat cunoscutului pilot de Formula 1. Claudiu a fost încântat de vizită!
În Québec City ne-am cazat la Hôtel du Jardin by Les Lofts Vieux-Quebec. Situat la aproximativ 20 de minute de mers pe jos față de centrul vechi al orașului, hotelul s-a dovedit o alegere destul de inspirată din prisma găsirii fără dificultate a locului de parcare. Singurul inconvenient a fost că ne-au reținut o garanție destul de mare pentru noaptea petrecută acolo, iar accesul se putea face doar în baza unor coduri numerice, fără cheie fizică. Trebuia astfel să accesăm mesajul e-mail ori de câte ori intenționam să intrăm în hotel ori în cameră.
Întorcându-ne dintr-o excursie prin împrejurimi, am mai petrecut o noapte într-un orășel adiacent Québec City, Wendake. Am optat pentru un hotel-muzeu absolut fabulos, cu o arhitectură avangardistă, unde am avut ocazia să aflăm mai multe despre istoria “primelor națiuni”, respectiv popoarele indigene găsite de francezi pe aceste meleaguri la momentul colonizării. De altfel, Wendake este o rezervație unde puteți interacționa cu cultura poporului Huron-Wendat. Aici am aflat despre „casele lungi” care adăposteau în medie 60-80 de persoane. Numărul de familii care locuiau în case putea fi intuit în funcție de numărul de focuri, un foc fiind atribuit la două familii. Hôtel-Musée Premières Nations este o alegere foarte bună în cazul în care dispuneți de mașină și vă puteți deplasa fără probleme spre centrul orașului.
- Ce obiective mai aveam pe listă, dar nu ne-am încadrat în timp: turul clădirii Parlamentului, Muzeul Civilizației, Muzeul Național de Arte Frumoase, L’Îlot des Palais, Centrul Morrin, Storm Spa Nordique.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!