Mă tot întreb cum o țară atât de surprinzătoare precum Slovenia este atât de subestimată din punct de vedere turistic. Înghesuită parcă între Italia, Austria și Croația, Slovenia pare mai mult un teritoriu de tranzit, decât o destinație de sine stătătoare. Deși pe de o parte îmi vine greu să înțeleg acest statut, pe de alta mă bucur că este încă un secret bine păstrat. Căci în ciuda dimensiunilor sale mici, are atât de multe de oferit, de la orășele de coastă cu aer mediteraneean, la lacuri glaciare, râuri turcoaz și canioane impresionante, până la cele mai fabuloase peisaje montane. Aș putea spune că Slovenia e ca o cutie plină cu bijuterii, dar bine ascunsă de ochii curioșilor. Haideți să o descoperim împreună!
- Podișul Karst
Am mai susținut în decursul timpului că cea mai bună metodă de învățare și educare mi se pare prin călătorii. Și asta ni se aplică și nouă, adulților, în permanență. Spre exemplu, până să ajung în Slovenia, nu am știut că Podișul Karst este cel care a dat numele peisajelor și fenomenelor carstice din întreaga lume, deoarece aici oamenii de știință au explicat pentru prima dată numeroasele caracteristici carstice. Și se pare că speologii continuă să descopere noi peșteri în regiune, dintre care unele oferă reale spectacole.
Cea mai mare și cea mai renumită dintre peșterile slovene este Peștera Postojna. Cu toate acestea, noi am ales să vizităm una nu atât de celebră, dar deopotrivă impresionantă. Este vorba despre Peștera Škocjan, înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Unicitatea peșterii este dată de canionul subteran, care accentuează într-un mod dramatic peisajul speologic clasic. Turul ghidat durează aproximativ o oră și jumătate și include câteva sute de trepte. Însă când te trezești suspendat la 100 de metri deasupra unui râu subteran furios, parcă orice urmă de extenuare pălește în fața extazului.
https://www.park-skocjanske-jame.si/en
Fotografiatul este interzis în interiorul peșterii, dar odată ajuns la exterior, în zona dolinelor ce completează fabulosul peisaj, nu te mai poți opri din apăsarea declanșatorului. Iar efortul depus urcând și coborând sutele de trepte îl puteți compensa cu delicioasa prăjitură cu brânză, nuci, mere și mac, Gibanica, la restaurantul din incinta Centrului pentru vizitatori.
La doar câțiva kilometri de peșteră, un alt obiectiv interesant își așteaptă vizitatorii. Este vorba despre Herghelia Lipica, de unde provine, de altfel, rasa de cai lipițani. Povestea acestora începe la 1580, când se înființează aici o herghelie coordonată de arhiducele Carol al II, fiul împăratului Ferdinand I al Austriei. Scopul a fost întocmai crearea unei rase de cai superioare, comparabilă cu rasa andaluză, foarte apreciată la acea vreme. Iar locul și-a păstrat scopul și tradiția veacuri întregi, invitând toți iubitorii de cai să afle povestea acestei rase magnifice. Spre exemplu, foarte interesant ni s-a părut faptul că acești cai albi se nasc, de fapt, în culori închise. Își schimbă ulterior culoarea din cauza unei gene mutante. Există însă și excepții, iar cea mai bătrână iapă de la fermă este închisă la culoare, parcă întocmai pentru a se face remarcată și respectată în mijlocul celorlalte zeci de iepe albe.
- Piran
Deși redusă ca întindere, coasta mediteraneeană slovenă te surprinde cu orașele pitorești, priveliștile panoramice către albastrul intens al mării și o regiune viticolă frumoasă în apropiere. Spun că “te surprinde” tocmai pentru că nu aveam așteptări prea mari. Comparând cu întinderea litoralului croat, mă așteptam să găsesc aici zeci de hoteluri înghesuite și câteva zone de făcut baie sufocate de localnici. Încă o dată s-a dovedit că nu trebuie niciodată să pleci la drum cu prejudecățile în bagaj! Imaginea mării de-a lungul căreia se înșirau satele și micile stațiuni cochete, ce se derula în goana mașinii, m-a făcut să regret că nu am extins vacanța cu câteva zile de leneveală. Ne-am bucurat totuși din plin de Piran, un orășel de-a dreptul fermecător!
Așezat în vârful unei peninsule înguste, vechiul oraș este un exemplu rafinat de arhitectură gotică venețiană. Acesta și-a păstrat structura medievală, cu străzi înguste și pietruite, care te îndeamnă parcă să le urmezi cursul la deal, către Catedrala Sf. Gheorghe, închinată patronului spiritual al orașului. Odată ajuns aici, întoarce-te și privește către casele cu acoperișuri cărămizii care se înșiră până în buza mării. Este o priveliște remarcabilă, numai bună de imortalizat într-o fotografie!
Dacă timpul îți permite, continuă ascensiunea până la fostele ziduri de apărare ale orașului. Imaginea de ansamblu a orașului, de aici, de sus, îți va rămâne întipărită pe retină timp îndelungat.
Dacă imaginea orașului o surprinzi cel mai bine de pe culmi, suflul său îl resimți în Piața Tartini și pe străduțele care converg către acest nucleu central. Numită după compozitorul și violonistul Giuseppe Tartini, principala piață a orașului a fost odinioară un doc interior pentru bărci de pescuit. În evul mediu, docul a fost înconjurat de clădiri și palate și, ca urmare, a devenit o parte importantă a orașului. Ulterior, în 1894, s-a decis îngroparea docului și crearea unei piețe în locul său. Iar dacă vă întrebați de ce piața are o formă eliptică, răspunsul este unul neașteptat. Se pare că până în 1953 circula între Piran și Portorož un tramvai care întorcea fix în piață.
În fine, pentru o atmosferă degajată, nu trebuie decât să vă avântați până la malul mării. Pe promenada ce mărginește orașului veți întâlni localnici și turiști întinși la soare, care pe unde, restaurante care te tentează cu oferta de fructe de mare și un aer general de vacanță!
- Lacul Bled
Bled nu necesită prea multe cuvinte pentru a-l descrie. Imaginea de carte poștală a lacului alpin de culoarea cobaltului, pe care plutește singura insulă a Sloveniei, este una simbol pentru această țară fabuloasă. Însă de cuvinte am nevoie pentru a vă povesti despre experiențele de neratat odată ajuns aici!
Astfel, pentru o priveliște energizantă și relaxantă totodată, începe ziua cu o baie în piscina panoramică a Hotelului Park.
Dacă nuanțele lacului nu te-au sedus deja, lasă-te victimă mrejelor lor în timpul unei plimbări cu barca tradițională, „Pletna”, până la insula de pe lac, așa cum făceau pelerinii odinioară. Aici nu ezita să intri în biserică, să îți pui o dorință și să tragi clopotul de trei ori. Să ne spui dacă dorința ți se îndeplinește!
După plimbarea pe lac, este momentul pentru o priveliște de ansamblu asupra lui. Așadar, înarmează-te cu curaj și ia în piept sutele de trepte ce șerpuiesc prin pădure, până la castelul cocoțat în vârf de stâncă. Chiar dacă interiorul nu te va impresiona, cadrele ce le vei surprinde de pe zidurile castelului cu siguranță vor merita efortul. Și, bineînțeles, odată ajuns sus, te poți răsfăța cu un vin bun la cramă sau cu o limonadă chiar pe marginea stâncii.
După tura destul de epuizantă până la castel, este momentul să îți recapeți energia cu prăjitura specifică locului, un fel de cremșnit cu frișcă. O poți degusta la cafeneaua Hotelului Park, unde a fost inventată în anul 1953. De atunci și până acum au fost făcute 16 milioane de astfel de prăjituri, care puse una lângă alta ar forma un zid de 7 metri înălțime în jurul lacului. Cel puțin așa se laudă cei de la cafenea!
La final, te poți răcori în apa aceea de un albastru ireal sau poți porni într-un traseu de drumeție în jurul lacului sau pe munții din împrejurimi.
- Lacul Bohinj
Există dimineți. Și există dimineți perfecte! Precum cea petrecută în apele străvezii ale lacului glaciar Bohinj, printre păstrăvi timizi și rațe somnoroase.
Lacul Bohinj se află în inima Parcului Național Triglav, unul dintre cele mai vechi parcuri naționale din Europa, fiind cel mai mare lac sloven permanent. Întinzându-se la poalele Alpilor Iulieni ca-ntr-o îmbrățișare, lacul, împreună cu valea pe care o formează, dau naștere unor peisaje cu adevărat spectaculoase. Iar peste toate tronează vârful înzăpezit al Masivului Triglav, cu cele trei creste semețe, devenit simbol al Sloveniei într-atât încât se regăsește inclusiv pe steagul țării.
Dacă apele lacului te ademenesc, dar vremea nu pare prea prietenoasă, își ofer un sfat! Îndreaptă-te către Biserica Sf. Ioan Botezătorul, a cărei siluetă se oglindește, de veacuri, în apele de smarald ale lacului. Odată ajuns, caută vechea mască a sfântului și adresează o rugăciune pentru vreme bună! Coincidență sau nu, pentru noi chiar a funcționat, într-o zi în care prognoza meteo se arăta potrivnică activităților în aer liber. În plus, frescele de pe pereții exteriori ai bisericii îl înfățișează pe Sf. Hristofor, despre care am aflat, cu această ocazie, că este patronul spiritual al călătorilor. Ce loc mai bun de reculegere pentru niște călători împătimiți?
Dincolo de lac, zona Bohinj ascunde multe alte comori! Bineînțeles că orice comoară presupune puțină dedicare și mult efort pentru a fi descoperită. Poți începe cu o drumeție către o cascadă încântătoare, Cascada Savica. Aceasta este una atipică, fiind alimentată de două pâraie subterane, care își croiesc drum printr-un tunel orizontal săpat în stâncă. Apele reci țâșnesc apoi, direct din piatră, într-o cădere de 78 de metri și se pierd într-un bazin de peruzea.
Odată ajuns în fața acestei minuni a naturii, oprește-te preț de câteva clipe, închide ochii și simte energia pozitivă din fiecare strop de apă pulverizat de cascadă!
Itinerariul poate continua cu o ascensiune cu telecabina până la Vogel Ski Center. Dacă nivelul adrenalinei începe să crească treptat la fiecare salt brusc al telecabinei, pe platforma de sus, de la sosire, îți garantez că va atinge cote maxime. Căci extazul pune stăpânire pe orișicine la vederea acelei panorame incredibile asupra văii înconjurate din toate zările de Alpii Iulieni.
După ce îți revii cât de cât în simțiri, continuă cu telescaunul până la Orlove Glave, lăsându-te surprins și încântat de priveliști. Odată ajuns sus, potolești-ți foamea cu o tocană locală cu fasole și orz, iar setea cu o bere rece rece.
Trage-ți sufletul și o ia-o din nou din loc. De data aceasta la pas, în stânga și în dreapta, până te saturi de peisaj. La crucea ce se înalță spre cer, pune-ți o dorință și trage de clopot, cu speranța că dorința îți va fi auzită. La final, nu îți rămâne decât să faci cale întoarsă, cu bucuria în suflet și cu soarele pe față! Și să te gândești ce norocos (sau norocoasa) ești că ai ajuns în astfel de locuri!
Încă mai încape loc de frumusețe în programul tău? Atunci nu îți rămâne decât să pornești într-o nouă drumeție, către Canionul Mostnica. Trebuie să recunosc că râuri de asemenea culoare și puritate ca în Slovenia nu mi-a mai fost dat să văd. Aici, apa pare că a furat toate darurile divine și fuge cu ele la vale. În goana sa nebună, lasă în urma doar stâncile remodelate cu îndrăzneală.
- Kranjska Gora
Am lăsat în urmă Lacul Bohinj cu ale sale frumuseți și am continuat către o altă bijuterie a Alpilor Iulieni, stațiunea de ski Kranjska Gora. Introducerea în peisaj am făcut-o până să ajungem la destinație, atunci când am descoperit un alt obiectiv care ne-a lăsat fără cuvinte și ne-a oferit o experiență inegalabilă. Este vorba despre Cascada Peričnik, care se revarsă tumultoasă pe coasta împădurită, oferind un spectacol unic. Poate te întrebi ce are atât de special cascada aceasta? Ei bine, traseul circular care urcă până la prima treaptă a sa îți permite să treci efectiv prin spatele perdelei de ape. Sub stropii reci, dincolo de vuietul asurzitor, adrenalina se împrăștie prin vene și extazul atinge cote maxime! Ține însă cont că ruta este nesecurizată, că suprafața este alunecoasă și pe lângă atenția sporită, sunt recomandate și încălțările de drumeție, cu talpă aderentă.
După momentul atât de intens, a urmat unul de acalmie. Vorba vine, căci platoul uriaș cu cărnuri și salate ne-a cam dat de furcă! Lačni Kekec este clar pentru gurmanzi! Cu burțile pline până la refuz, abia am reușit să ne târâm la o plimbare, pe străduțele pitorești ale stațiunii de ski.
Amorțeala s-a contopit într-o stare zen un ceas mai târziu, pe măsură ce descopeream Rezervația Naturală Zelenci. Aici am găsit un mic paradis. Elementul central al rezervației este lacul verde-smarald, de unde și denumirea rezervației („zelen” înseamnă „verde” în slovenă). Alimentat printr-o serie de mini-izvoare ce răzbat la suprafața solului ca niște vulcani, lacul este considerat una dintre sursele Râului Sava, cel mai lung râu sloven. Din punct de vedere geologic, situația este mult mai complexă, întrucât lacul este, de fapt, parte a unui râu subteran care a evadat spre suprafață!
Să nu vă imaginați că am terminat cu lacurile slovene! Ba din contră! La doar câțiva kilometri de Kranjska Gora, Lacul Jasna te așteaptă cu apele răcoroase, cu tot felul de activități și cu terase unde să savurezi o cafea ori un cocktail. În realitate, este vorba despre două lacuri artificiale interconectate, dar peisajul pe care îl formează, cu munții pe fundal, este unul cât se poate de natural și încântător.
- Pasul Vršič și Valea Soča
Drumul montan ce traversează Pasul Vršič te răsfață cu priveliști ce te lasă efectiv mut în fața măreției naturii! Cele 50 de serpentine în ac de păr îți dezvăluie tablouri dintre cele mai diverse și mai fascinante.
Drumul a fost construit în timpul Primului Război Mondial, de către mai bine de zece mii de prizonierii de război, în principal ruși. În martie 1916, peste o sută de prizonieri ruși și gărzile austriece au fost surprinși de o avalanșă. Jertfele lor sunt comemorate la Capela Rusă.
Imediat ce ai ajuns de partea cealaltă a trecătorii, peisajul începe să se schimbe. Pe măsură ce altitudinea scade, râurile turcoaz, cu ale lor canioane și cascade, devin principala atracție. Fie că vorbim despre Râul Soča, fie că vorbim de afluenți ai acestuia, toate oferă atracții multiple pentru turistul aventuros, de la trasee de drumeție sau rafting, până la clipele de leneveală în vreun camping amenajat pe mal. Noi am pornit la o mică vânătoare de cascade și vâltori. Spre exemplu, la Velika Korita, râul Soča formează un canion impresionant. Pe o lungime de 750 de metri, apa se strecoară furioasă la vale, prin culoarul îngust și adânc de rocă. Privind de pe podul suspendat, ai senzația că toate grijile îți sunt furate de cursul tumultos al apei.
O plimbare matinală spre Cascada Šunik, pe de altă parte, îți umple gândul cu o energie benefică. Aburii ce se ridică în lumina caldă a dimineții te poartă parcă spre un tărâm fantastic. Te aștepți în orice clipă, ca la următoarea cotitură a traseului de drumeție, să întâlnești personaje din basme. Și parcă îți cufunzi privirea mai aprig în luciul turcoaz al apei, încercând să distingi ce creaturi magice pot lua naștere din străfundurile acesteia.
Stropii din ce în ce mai reci se preling pe fețele încinse de un soare blând. V-am spus doar că pe Valea Soča apa este cea care stăpânește, în diverse forme. Curge din ceruri sau din stânci. Iar senzația de încântare în fața Cascadei Boka, cea mai înaltă cascadă slovenă, cu o înălțime totală de 136 de metri, sporește odată ce ploaia se întețește. O ultimă privire spre minunea naturală și o luăm din loc, spre noi destinații!
Detalii logistice
După un zbor la Treviso cu Ryanair, am preluat mașina rezervată de la Sicily by Car și am pornit la drum. Cei de la Sicily by Car permit tranzitarea graniței către mai multe țări europene, fără a percepe taxe suplimentare. Bineînțeles, a trebuit să plătim vinieta aferentă utilizării rețelei de autostrăzi din Slovenia. Am optat pentru plata online, efectuată aici.
Pentru cazare, opțiunile au fost următoarele: Hotel Maestoso (Lipica), Hotel Park (Bled), Hotel Bohinj, cu un design superb și un restaurant pe măsură și Hotel Sanje ob Soči (Bovec).
În ceea ce privește costurile, pentru o masă de două persoane, care a inclus, în general, două feluri principale și uneori fie un aperitiv, fie un desert, plus băuturi alcoolice, nota de plată a fost în medie de 50 de euro. Biletele de acces la obiectivele turistice s-au învârtit în jurul sumei de 20 de euro de persoană. Spre exemplu, costul unui bilet la Herghelia Lipica a fost de 18 euro (noi am beneficiat de 10% reducere ca urmare a faptului că am fost cazați la hotelul adiacent), la Peștera Škocjan biletul era 24 de euro (și aici am beneficiat de o reducere de 25% în baza biletului de la Herghelia Lipica), pentru vizitarea bisericii, a clopotniței și a muzeului de pe insula Bled am achitat 12 euro de persoană, iar pentru ascensiunea cu telecabina și telescaunul la Orlove Glave am scos din buzunar câte 29 de euro (bilet dus-întors).
Dacă intenționați să vizitați Herghelia Lipica, încercați să ajungeți chiar la deschidere, în jurul orei 09:00, pentru a surprinde momentul când caii sunt eliberați către pășune.
- Ce ne-a rămas pe listă pentru data viitoare: Ljubljana, Peștera Postojna și Castelul Predjama, Cheile Vintgar, Valea Logar, Velika Planina și o serie întreagă de cascade!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!