Cu ocazia Zilei Unirii, am profitat de week-end-ul prelungit și am pornit spre Iași, cu gândul de a petrece sărbătoarea națională acolo unde s-a înfăptuit Mica Unire. Pe drum am făcut câteva opriri care, pe lângă că au făcut ca timpul să treacă mai agreabil, ne-au amintit și de cărțile copilăriei. Pentru a prelungi acest sentiment al întoarcerii pe băncile școlii, inclusiv la Iași am condimentat șederea cu câteva obiective dedicate scriitorilor noști celebri și istoriei literaturii române în general. Am completat astfel lista pe care o deschisesem în urmă cu câțiva ani, în timpul unei călătorii precedente la Iași.
- Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”
Prima oprire pe drumul spre Iași am făcut-o la Dragosloveni, pentru a vizita casa unde scriitorul Alexandru Vlahuță și-a petrecut câțiva ani din viață, până când a fost nevoit să se refugieze la Bârlad. Casa cu cerdac și pridvor a adăpostit unii dintre cei mai mari scriitori ai vremii, cu toții prieteni buni ai lui Vlahuță.
Muzeul redă atmosfera epocii, aici fiind expuse obiecte de mobilier, precum biroul unde Vlahuță se așeza să scrie, dar și alte obiecte personale ale scriitorului, precum tablourile pe care le primise cadou de la prietenul său, Nicolae Grigorescu. O altă piesă interesantă este carul cu care Vlahuță și-a transportat bunurile atunci când a părăsit satul, inclusiv colecția de tablouri semnate de Grigorescu.
- Muzeul „Vasile Alecsandri” Mirceşti
Amplasată într-un parc vast, casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești este un muzeu înființat în clădirea în care scriitorul Vasile Alecsandri a locuit timp de 22 de ani. De altfel, aici a și compus cea mai mare parte a operei sale. Clădirea a fost construită între anii 1861 și 1867 după propriile planuri ale poetului și sub atenta supraveghere a Paulinei Alecsandri, soția acestuia. Ba mai mult, casa a găzduit și o mulțime de personalități politice ori literare, prieteni ai poetului.
Exponatele din camerele muzeului, precum mobilierul original, fotografiile de familie sau unele documente originale ori copii după manuscrise, evocă personalitatea complexă a lui Vasile Alecsandri și ajută la reconstituirea cronologică a unor etape din viața acestuia.
După moartea poetului și la inițiativa Academiei Române, în apropierea casei a fost ridicat, în anul 1928, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești unde sunt înmormântați Vasile Alecsandri și soția sa Paulina, precum și părinții poetului, Elena și Vasile Alecsandri vornicul.
- Hanul Ancuței
În cazul în care ați fost mai harnici ca noi și ați pornit la drum dimineața devreme, atunci probabil că orele prânzului v-au prins la fix cât să poposiți la Hanul Ancuței, locul descris atât de frumos de Mihail Sadoveanu în povestirile sale:
“Trebuie sa știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, era cetate. Avea niște ziduri groase de ici până colo și niște porți ferecate cum n-am văzut de zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oploși oameni, vite și căruțe și nici habar n-aveau dinspre partea hoților. […] După ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt și toate ale depărtării se ștergeau și lunecau în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale ușilor și ferestrelor zăbrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor și porneau poveștile…”
Astăzi hanul are o înfățișare modernă, dar cântecul lăutarilor și bucatele felurite păstrează farmecul autohton.
- Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”
Cunoscută drept Casa Dosoftei sau Casa cu Arcade, clădirea situată vis-a-vis de Palatul Culturii din Iași este, în fapt, un muzeu al literaturii române vechi. Clădirea dedicată Mitropolitului Dosoftei a fost construită, conform unor atestări documentare, între anii 1677-1679, fiind una dintre cele mai vechi construcții civile din Iași.
Casa Dosoftei a adăpostit cea de-a doua tiparniță din Țara Moldovei, adusă la Iași de Mitropolit (prima tiparniță fusese instalată de Varlaam în chiliile mănăstirii „Trei Ierarhi”). Trebuie spus că Mitropolitul Dosoftei și-a dedicat viața traducerii cărților de cult în limba română, contribuind astfel la formarea limbii române literare. Astăzi, aici regăsiți o replică a tiparniței, dar și o expoziție cu manuscrise, tipărituri sau alte documente străvechi. Așadar, Casa Dosoftei este locul ideal unde să aflați despre începuturile scrierilor în limba română!
- Muzeul „Mihail Sadoveanu”
Inaugurat cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului, muzeul dedicat lui Mihail Sadoveanu este amenajat în casa în care acesta a locuit, alături de familie, timp de optsprezece ani. „Casa cu turn” din Copou a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Mihail Kogălniceanu. Ulterior, aceasta a fost închiriată, printre chiriași numărându-se chiar Sadoveanu, dar și compozitorul George Enescu. Din anul 1918, casa a intrat în proprietatea lui Mihail Sadoveanu. În biroul pe care și-l schimba dintr-o încăpere în alta, după inspirație, Sadoveanu a scris în jur de 35 de cărți.
Exponatele ce includ manuscrise, fotografii, obiecte personale, mobilier, trofeele de vânătoare ilustrează diferite momente ale vieții scriitorului.
- Bojdeuca lui Creangă
Cel mai vizitat muzeu din Iași și primul muzeu literar din România, inaugurat la 15 aprilie 1918, Bojdeuca lui Ion Creangă este amenajat în casa în care acesta a petrecut o parte din viață, din vara anului 1872, când a fost răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia, până la moarte.
Vizitatorul regăsește, în interiorul căsuței unde au fost scrise îndrăgitele Amintiri din copilărie, atmosfera boemă a timpurilor de odinioară. Bojdeuca păstrează o parte din obiectele scriitorului, precum călimara de scris cu ștergătorul de penițe, sfeșnice, o icoană adusă din casa bunicului său, David Creangă, de la Pipirig, cărți și manuale de școală ale autorului, fotografii și altele.
Vestea proastă este că noi am găsit muzeul închis pentru restaurare. Se pare că perioada de implementare a proiectului este de 24 de luni. Până se va redeschide, vă las totuși câteva imagini surprinse în timpul unei călătorii precedente la Iași.
- Teiul lui Eminescu și Plopii fără soț
Dacă tot am menționat despre o vizită anterioară la Iași, atunci vremea a fost perfectă pentru o plimbare pe aleile Parcului Copou unde se regăsește bătrânul tei lângă care se presupune că Eminescu își găsea inspirația. Trunchiul teiului, rămas gol în urma putrezirii, a trebuit să fie plombat cu mortar și consolidat cu manșoane de metal, iar ramurile sunt sprijinite în console. Se pare că arborele supraviețuiește astăzi grație unui fenomen biologic rar, care a permis unor rădăcini să crească prin interiorul trunchiului putrezit, pătrunzând în pământ. Așadar, dacă teiul se încăpățânează să mențină vie amintirea lui Eminescu, cred că merită să faceți și voi o plimbare omagială prin Copou.
Cu toții am recitat cel puțin odată vestitele versuri:
„Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.”
Ei bine, aflați că încă puteți trece pe lângă plopii fără soț, un grup format inițial din 29 plopi albi aflați pe Șoseaua Bucium din municipiul Iași. Se crede ca acești plopi l-ar fi inspirat pe Eminescu să compună poezia care evocă iubirea, plopii fiind considerați ca un reper în drumul către iubită. În realitate, părerile sunt controversate, considerându-se că plopii din versuri s-ar fi aflat la București. Dar asta nu ne împiedică să visăm, nu?
- Itinerariul literar mai poate include vizitarea Muzeului „Vasile Pogor” (Casa Pogor), ce a găzduit nenumărate ședințe ale societăți literare „Junimea”. Din păcate noi am găsit-o închisă, deși programul oficial de vizitare nu se încheiase. De asemenea, ne-au mai rămas pe listă pentru o călătorie ulterioară Muzeul „Mihai Eminescu”, Muzeul „Otilia Cazimir”, Muzeul „George Topîrceanu”, dar și o cină la Bolta Rece, restaurantul istoric care a găzduit multe întâlniri dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu și nu numai.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
