Cum Alma este mare iubitoare de apă, ne-am propus ca cel puțin o călătorie pe an să îi fie dedicată ei și bucuriei de a se bălăci. Așa că anul acesta am zis să începem chiar cu o vacanță-cadou, la împlinirea vârstei de un an.
Din oferta disponibilă, am ales un pachet “all inclusive”, cu zbor charter, în Salalah, Oman. Destinația o aveam de ani buni pe listă, dar ca parte a unui circuit de explorare, nicidecum ca vacanță statică, în resort. De altfel, cei care ne urmăriți de ceva timp aventurile, probabil ați remarcat că stilul nostru de a călători este departe de pachetele clasice oferite de agențiile de turism. Și cum în primul an de viață Alma s-a adaptat foarte bine ritmului dinamic, în final și vacanța “all inclusive” a fost compromisă. Nu de alta, dar după o zi întreagă de lenevit, tălpile au început să ne ardă, iar curiozitatea și dorul de ducă au pus încet-încet stăpânire pe mințile noastre. Așa că am închiriat o mașină și am pornit să descoperim împrejurimile. Haideți să vă povestesc pe unde am colindat!
- Off-road spre plaja perfectă
Încă de când ne apropiam de aterizare, m-a frapat peisajul întregii regiuni Dhofar. În zare se conturau niște văi adânci și aride, care păstrau parcă memoria unor râuri străvechi, ale căror cursuri se pierdeau în apa turcoaz a Mării Arabiei. Surprinzător (și greu de imaginat) este faptul că anual, în perioada verii, tot acest deșert se transformă într-un paradis tropical. Albiile seci se umplu de ape, cascadele animă văzduhul cu torentul lor zgomotos, iar lunca înverzește. Este un fenomen spectaculos, desprins parcă din poveștile celor “O mie și una de nopți”. Căci doar în basme poți concepe ca deșertul să se transforme într-o astfel de oază luxuriantă.
Cu acest contrast în gând, savuram fiecare kilometru de drum parcurs, încercând să îmi imaginez râurile și vegetația din perioada “kareef-ului”, acest sezon musonic atipic Orientului Mijlociu. Dincolo de fereastră se derulau însă imagini care aminteau mai degrabă de filmele americane cu Războiul din Golf: pământuri aride, cămile cu care împărțeai carosabilul, case grandioase în stil oriental, din loc în loc câte o fermă de cocotieri sau bananieri, pentru ca mai apoi drumul să șerpuiască la deal, printre stânci golașe.
La un moment dat, am lăsat în urmă panglica de asfalt încins de soare și ne-am aventurat pe un traseu off-road, printre stâncile împodobite parcă cu arbori de tămâie, având un țel bine stabilit: să ajungem la plaja perfectă!
Plaja Fazayah o aveam de multă vreme pe Bucket List. Formată dintr-o succesiune de golfulețe cu ape turcoaz, îmbrățișate ca-ntr-un buchet de stâncile din jur, Fazayah este unul din acele locuri cate amintesc de începuturile lumii. O vezi de sus și pare aievea. Te apropii, nisipul îți mângâie tălpile, zgomotul monoton al valurilor te ademenește, și parcă tot nu îți vine a crede că este reală. Doar cortul întins pe plajă de niște turiști, cu rufele așternute la uscat sau burqa neagră a unei localnice, care pare că plutește pe nisipul alb, te ancorează în realitate.
Ne-am bucurat de liniștea locului, ne-am bălăcit în apele răcoroase ale mării, ne-am umplut de bucuria Almei și am fi vrut să păstrăm momentul acela veșnic viu. Însă noi locuri ne așteptau să le aflăm poveștile.
O altă plajă perfectă, însă mult mai ușor accesibilă, este Plaja Mughsail. În fapt, drumul spre Fazayah te poartă chiar pe lungimea acestei plaje întinse și albe. La capătul său se află însă un loc inedit: o mică peșteră ce se deschide spre o zonă cu blow holes. Recunosc că nu găsesc termenul corespondent din limba română, însă sunt niște fose săpate în stâncă, prin care apa oceanului urcă sub amenințarea fiecărui val, formând adevărate fântâni arteziene naturale. Fenomenul este însă mai spectaculos în sezonul umed, când oceanul este mai agitat. Popasul a fost însă binevenit, mai ales că ne-am delectat și cu o înghețată și un suc de rodie.
- Salalah, capitala tămâiei
Dacă nu ați auzit prea multe lucruri despre Oman, este și datorită faptului că poporul omanez este unul pașnic, care a evitat să se implice în conflictele recente din regiune. La Muzeul Tărâmului Tămâiei am aflat mai multe despre istoria acestei țări, care în vremurile străvechi era o putere comercială și maritimă, făcând comerț cu civilizații precum Mesopotamia, Egiptul antic sau Imperiul Roman. Principalele materii de schimb erau tămâia și cuprul.
Convertiți forțat la islamism, după cum am citit chiar în scrisoarea Profetului Mohamed către poporul omanez, omanezii și-au păstrat totuși îndeletnicirile și tradițiile, ajungând câteva secole mai târziu chiar la statutul de imperiu. Surpriza mare a fost să aflăm că acesta se întindea până în Zanzibar, unde pentru scurtă perioadă s-a stabilit chiar capitala imperiului.
Despre sfârșitul acestuia nu am apucat să mă documentez, dar Omanul de astăzi este rezultatul gândirii progresiste a sultanului Qaboos bin Said care, începând cu anii 1970, a susținut dezvoltarea educației, a sistemului medical și a infrastructurii țării. O astfel de atitudine constructivă, împreună cu beneficiile financiare aduse de exploatarea petrolieră, face ca astăzi poporul omanez să fie unul dintre cele mai emancipate popoare din Orientul Mijlociu, fără a-și sacrifica însă cultura, iar moneda omaneză să fie între cele patru cele mai puternice din lume.
Lecția de istorie am combinat-o cu o plimbare prin Parcul arheologic Al-Baleed, înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și adiacent muzeului. Mașinuța electrică ne-a purtat printre ruinele fostului oraș-port inclus odinioară în circuitul comercial al tămâiei.
Ne-am lăsat apoi conduși de șoferul pakistanez și nu mare ne-a fost uimirea să ajungem la o altă plajă cu nisip alb, Plaja Al-Baleed, mărginită de o salbă de cafenele elegante. Popasul a fost unul binemeritat, căci după-amiaza a fost între cele mai călduroase din călătorie.
Dacă cafeaua nu este în meniul vostru, tot în imediata apropiere a parcului veți găsi tarabe cu fructe locale, vedete fiind bananele mici și dulci și nucile de cocos proaspete.
De altfel, drumul spre parc este mărginit de ferme unde astfel de fructe tropicale sunt produse. Iar dacă vreți să aflați mai multe detalii despre munca din spatele plantațiilor de bananieri, cocotieri, arbori de papaya și nu numai, recomand o vizită la una dintre aceste ferme. Noi am optat pentru Ferma Regală Razat, singura fermă regală deschisă turismului. Turul ghidat a inclus o plimbare cu autobuzul pe întinderea fermei, cu explicații despre fructele și legumele cultivate, dar și despre creșterea vitelor și a cailor. A urmat apoi o pauză de înghețată și cafea, într-o zonă frumos amenajată în acest scop. Iar cine dorea, putea completa experiența cu o plimbare cu trăsura printre plantațiile de bananieri și cocotieri.
Tabloul orașului nu este desăvârșit fără o vizită la Moscheea Sultan Qaboos, cea mai mare moschee din Salalah. Construcția în nuanțe trandafirii ne-a uimit prin curățenie. De altfel, dacă ar fi să numesc un element care m-a lăsat cu gura căscată la finalul întregii călătorii, este curățenia. Veșmintele omanezilor erau imaculate (încă mă întreb cum își mențin galabiile atât de albe), pe drumuri izolate am întâlnit oameni care măturau efectiv carosabilul, iar exemplele în acest sens pot continua.
În fine, o vizită la Piața de Tămâie Al Haffa este esențială dacă dorești să te aprovizionezi cu suveniruri, de la tămâie comestibilă, la cea pentru ars și de la șaluri de cașmir la clasicii magneți de frigider.
Însă experiența care scoate cu totul din anonimat orașul Salalah este plimbarea cu mașina pe Plaja Al Haffa. Drumul, care traversează o pădure de palmieri înclinați și se pierde în nisipul alb este unul amenajat inclusiv cu indicatoare rutiere. Iar seara, la apus, este locul favorit al localnicilor, care se strâng aici la picnic. Cu desăvârșire, unul dintre cele mai epice apusuri de care am avut parte în ultima vreme.
- Pelerinaj la Mormântul lui Iov
V-am spus deja că omanezii sunt oameni pașnici, care trăiesc în armonie cu alte religii. Astfel că mormântul personajului biblic Iov, aflat în apropiere de Salalah, este loc de pelerinaj atât pentru musulmani, care îl recunosc ca Profetul Nabi Ayub, cât și pentru creștini și evrei. Locul este unul unde liniștea aproape că îți rănește urechile, perfect pentru reculegere. Și poate fi vizitat fără a fi nevoit să treci prin filtre de securitate, ca alte locuri creștine din țări musulmane.
Pentru a face întoarcerea la cele lumești mai ușoară, pelerinajul poate fi completat cu câteva opriri la izvoare precum Ain Razat, care alimentează cu apă ferma regală de care vă povesteam mai sus, Ain Sahanoot sau Ain Jarziz. Noi am ajuns doar la ultimele două și ne-am amuzat să intrăm cu mașina chiar în albia râului ce se formează în sezonul kareef. Acum doar câte un ochi de apă te invita să te răcorești, alături de localnicii ieșiți la picnic, bălăceală sau pescuit. Alma a fost singura care s-a alăturat lor, întrucât noi nu eram echipați corespunzător, cu costume de baie care să respecte rigorile islamice.
- La vest de Salalah
În holul de acces la Castelul Taqah ne așteaptă cafeaua caldă cu cardamom și nelipsitele curmale, semne ale ospitalității omaneze. Ne servim și, sorbind cu poftă din cafea, pornim să descoperim încăperile castelului. Decorul pune în scenă viața tradițională. Este un soi de muzeu etnografic, care ne familiarizează cu uneltele, obiceiurile și modul de trai al omanezilor, din vremuri străvechi. Nici nu ne este foarte străin, ținând cont de influența otomană asupra poporului nostru, față de care găsim elemente comune.
Dacă vizita la castel te transpune într-o poveste a Șeherezadei, panorama de la turnul Fortului Taqah te aduce în vremurile reprezentate în filmele americane cu Războiul din Golf. Parcă te și aștepți să fi martorul unei ambuscade, dar îți amintești de natura pașnică a localnicilor, te liniștești și mai zăbovești să admiri priveliștea, cu palmierii și marea pe fundal.
Pornim iarăși la drum și mașina cotește printr-o vale unde arborii de tămâie și cămilele definesc peisajul. Destinația noastră este Wadi Darbat, o oază care în sezonul musonic se transformă într-un colț de paradis. Cel puțin așa am citit, căci acum doar bărcile abandonate și roca erodată aminteau de râul și cascadele din perioada verii. Chiar și așa, peisajul este unul tipic și merită admirat.
În imediata apropiere, Dolina Tawi Atair, cea mai adâncă dolină din Orientul Mijlociu, oferă o imagine suprarealistă. Aici, păsările se aventurează într-un dans deasupra golului și uneori dispar, ca-ntr-un abis, în adâncul dolinei.
Odată ce te-ai obișnuit cu astfel de peisaje, hăul care se întinde la marginea stâncilor de la Jabal Samhan nu te mai ia prin surprindere. Chiar dacă am prins un moment cu vizibilitate redusă, puteam intui forma văilor ce se întindeau la picioarele noastre până hăt, departe, la malul mării. Stând drept în bătaia vântului și privind încântat în zare, te cuprinde una din acele senzații că te afli la capătul lumii. O astfel de impresie am avut-o recent și la Roque de los Muchachos, pe Insula La Palma.
Priveliștea amețitoare am temperat-o mai apoi cu un prânz relaxant, servit pe marginea unei alte plaje splendide, respectiv undeva la periferia orașului Mirbat.
Ziua am încheiat-o ciclic, în vechiul orășel Mirbat, vizitând un alt castel în nunațe de teracotă și cu ziduri crenelate. Castelul Mirbat este unul dintre cele mai importante repere istorice din regiunea Dhofar. Poziția sa strategică, cu vedere la vechiul port maritim și la fosta piață tradițională l-a transformat, de-a lungul veacurilor, într-o importantă structură defensivă. Expoziția interactivă amenajată la interior te familiarizează cu istoria maritimă și comercială a orașului, castelul fiind unul dintre reperele autentice ale patrimoniului Omanului.
- În căutarea delfinilor
Nu pot încheia fără să vă povestesc și despre una dintre activitățile care i-au adus cele mai multe zâmbete și chicoteli Almei, respectiv excursia pe mare, în căutarea delfinilor. Ne-am îmbarcat pe o barcă de dimensiuni mici și pentru aproximativ 25 minute am gonit cu viteză în largul mării. Vântul îi flutura codițele Almei, iar asta îi provoca o mare bucurie. Din când în când ne intersectam traseul cu alte două bărcuțe, care aveau aceeași destinație – un golf de pe raza orașului Taqah, unde delfinii se adunau la asfințit pentru a se hrăni cu sardine.
Astfel, odată ajunși la locul cu pricina, am avut parte de un real spectacol, spre deliciul celei mai mici dintre călători. M-am bucurat tare că, la o vârstă atât de fragedă, a avut ocazia să vadă delfinii în mediul lor natural. Mai ales că, în cărticele, sunt printre personajele ei preferate.
Detalii logistice
După cum spuneam încă din introducere, la Salalah am călătorit în baza unul pachet turistic ce a inclus zborul charter și cazarea în regim “all inclusive”. Pachetul l-am achiziționat de la Eximtur, întrucât am găsit o ofertă mai convenabilă, dar tour operator este Dertour.
Zborul a fost operat de HiSky. Este prima dată când zburăm cu această companie și a decurs totul fără cusur.
În ceea ce privește cazarea, pe baza recenziilor de pe unele grupuri de călătorii cu copiii, optasem pentru Fanar Hotel & Residences. Însă un overbooking a așezat lucrurile mult mai favorabil, cu acceptul nostru fiind transferați la un alt hotel din același complex, respectiv Salalah Rotana Resort. Pentru inconvenient, am primit upgrade la pachetul “Premium all inclusive”, dar probabil tot din lipsa disponibilității la momentul sosirii, ne-au făcut upgrade și de la camera dublă, la o vilă cu piscină proprie. Mai mult, hotelul s-a dovedit superior celui ales inițial, care era mult prea înghesuit și aglomerat pentru gustul nostru. Astfel că tot răul a fost spre bine!
Ambele hoteluri, împreună cu alte două, dar și cu o zonă rezidențială extinsă, fac parte dintr-un complex integrat, Hawana Salalah. Complexul include plaje private, restaurante multiple, un aqua park și are chiar și propriul port de ambarcațiuni mici. Astfel că dacă optezi pentru o vacanță de relaxare, sejurul nu va fi nici pe departe unul plictisitor.
Interesant mi s-a părut sistemul lor “Dine around”. Pe bază de rezervare (deși în unele cazuri nu se impunea), puteai opta să mănânci de fiecare dată la alt restaurant din cele adiacente celor patru hoteluri. Aveai la dispoziție planul săptămânal cu tematica fiecărei mese de la fiecare restaurant și erai liber să alegi după bunul plac. În baza pachetului premium, aveai acces exclusiv la alte 4 restaurante, unde băuturile erau de calitate superioară (brand-uri internaționale), reducere de 50% la o sesiune Spa și alte câteva beneficii, între care o recepție cocktail unde l-am cunoscut chiar pe managerul resortului.
Mașina am închiriat-o chiar din recepția hotelului, deși probabil dacă îmi făceam temele în prealabil, am fi găsit ceva mai convenabil la preț. Pentru traseul offroad spre Plaja Fazayah se recomandă mașini cu tracțiune 4×4, deși în realitate drumul nu mi s-a părut de speriat. Ne-am aventurat pe trasee mult mai dificile cu mașini de clasă mică, fără tracțiune integrală, iar la Fazayah era suficientă o mașină cu gardă înaltă (Asta nu înseamnă că vă încurajez să ne urmați exemplul!).
Drumurile sunt impecabile, puțin circulate, astfel că devine o plăcere condusul prin Oman. Însă prima regulă de circulație ce trebuie luată în considerare este că întotdeauna cămilele au prioritate. Le veți întâlni des pe carosabil, uneori pe contrasens!
Cum este de așteptat într-o țară producătoare de petrol precum Omanul, carburantul este foarte ieftin. Am plătit undeva la 2,8 lei pe litru de benzină, însă cu cifra octanică 91.
Excursia pe mare, pentru admirarea delfinilor în mediu natural, am achiziționat-o chiar de pe plaja hotelului, de la agenția locală ABT. Ulterior, în Mirbat, am văzut că organizau și excursii de diving și snorkeling.
Omanul nu este o destinație ieftină, astfel că pentru cafele, răcoritoare sau chiar pentru masa de prânz, achiziționate în afara resortului, am plătit sume similare celor din România. De reținut ar fi Resturantul Fish and Shells din Mirbat, unde am avut parte de un real festin cu pește și fructe de mare.
Închei cu o notă personală: ne așteptam să ne placă Omanul, însă la prima vedere a fost peste așteptări. Locul are o energie bună, aparte, care te face să îți dorești să revii. De altfel, inclusiv ospitalitatea localnicilor te determină să îți faci planuri pentru a le trece și a doua oară pragul. Astfel că deja avem în gând să revenim, cât de curând, pentru partea de circuit (Muscat și împrejurimi). În plus, visăm să ajungem la Salalah și într-un august (la recomandarea localnicilor), pentru a vedea minunile create de natură cu ajutorul ploii.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!