Ce ironie! Cea mai frumoasă oprire a călătoriei noastre prin „tocul Italiei” nu a fost în Puglia, ci în Basilicata, regiunea vecină. Sassi di Matera, căci despre acest loc vorbesc, este spectacol în formă pură! Și nu mă hazardez în a face aprecieri, mai ales că am oarece termen de comparație. Întotdeauna m-au atras orașele vechi, cu aer medieval. Le-am căutat mereu pe cele mai romantice, uneori mai puțin celebre, dar fabuloase în simplitatea lor. Spre exemplu, Dolceacqua și Apricale păreau imbatabile la capitolul autenticitate. După ce am descoperit Matera, mi-e tare greu să cred că vreun alt orășel o va detrona de pe podium.
Sassi și Parcul Bisericilor Rupestre din Matera cuprinde un complex de case, biserici, mănăstiri și schituri armonios integrate, la propriu, în terenul natural. Și dacă mai aveți vreun dubiu asupra sensului cuvintelor, vă spun cât se poate de clar – toate aceste edificii sunt construite în grote. Iar această remarcabilă și intactă așezare troglodită prezintă dovezi ale unei locuiri continue de-a lungul mai multor milenii și până în prezent. Pe scurt, Matera este considerat unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii. E lesne de înțeles că un astfel de trecut nu se poate traduce decât printr-un bagaj energetic copleșitor. Și așa este orașul în ansamblu – copleșitor!
Am ajuns în Matera pe înserat, pe un ger neobișnuit pentru aceste coordonate geografice și obosiți după o zi de colindat pe un vânt necruțător. Am lăsat mașina cu tot cu cheie la parcare, iar șoferul care ne asigura transferul a pornit în goană pe străzile cochete ale Materei contemporane, o surpriză plăcută la rândul ei. Priveam pierduți prin ferestrele ușor aburite, convinși că seara avea să se încheie banal, cu un duș fierbinte și (poate) cu un pahar cu vin. Totul s-a schimbat însă în momentul în care mașina a cotit spre Sassi. Tuturor ni s-a pus câte un nod în gât și cu greu am reușit să articulăm, în cor, un prelung “WOW!”. Reacția amuzată a șoferului ne-a confirmat că nu am fost nici primii, nici ultimii asupra cărora imaginea aceea împietrită în timp a avut un astfel de efect de uluire.
S-a zis cu seara banală! Ne-am cazat pe grabă și am pornit în explorare. În lumina caldă a felinarelor, labirintul străzilor acelora pustii devenise aproape hipnotic. Urcam și coboram trepte, ca într-un fel de transă, în căutarea celor mai ample priveliști. Am uitat și de frig, și de foame, și de obseală. Am fi vrut să cuprindem într-o plimbare toate povestea de peste 9000 de ani a orașului. A doua zi, dis-de-dimineață, am luat-o de la capăt, cu aceeași frustare că ceasul se încăpățâna să nu stea în loc!
Ca să cuprinzi cu toată privirea și să întipărești bine pe retină întreaga așezare, ai la dispoziție mai multe locuri de belvedere. De la Mănăstirea Sfântului Agostino ori de la Biserica San Pietro Caveoso poți zări peșterile ce brăzdează colinele Parcului Regional Murgia, cu bisericile rupestre.
De la Belvedere Luigi Guerricchio detto dei „Tre Archi” ori de la Belvedere di Piazza Giovanni Pascoli te năucește priveliștea caselor îngrămădite anapoda una peste alta, ca-ntr-un soi de puzzle tridimensional nereușit.
Iar pe măsură ce urci spre Catedrală, te simți de-a dreptul purtat într-un univers paralel, în care timpul și spațiul sunt indefinite. Apropo, dacă tot ajungeți până aici, nu ezitați să și vizitați catedrala. Este grandioasă!
Ne-ar fi plăcut să avem mai mult timp la dispoziție pentru a ne sătura de acele panorame incredibile. Ne-am fi dorit să rătăcim mai mult pe străzile întortocheate, să le descoperim secretele. Ne-ar fi plăcut să servim micul dejun, mângâiați de un soare blând, pe terasa casei noastre (construită, la fel ca toate celelalte, într-o grotă). Ne-ar fi plăcut să vizităm Palombaro Lungo, un vast sistem subteran de înamgazinare a apei și unul dintre motivele pentru care Matera și-a câștigat locul pe lista UNESCO. Ne-ar fi plăcut să facem o drumeție la bisericile rupestre de peste valea săpată de pârâul Gravina. Ne-au rămas însă toate pe listă, pentru data viitoare. Căci Matera cere o dată viitoare. Și încă una! Și – de ce nu? – încă una!
După atâtea vorbe de laudă, să vă povestesc și despre reversul medaliei. Cum în realitate nimic nu este perfect, nici Matera nu a stârnit întotdeauna pasiuni. Ba lucrurile au stat chiar pe dos! Astfel, pe la 1950, un jurnalist a catalogat-o drept “Rușinea Italiei” după ce a găsit aici o comunitate extrem de săracă, care trăia în condiții insalubre, în grote reci, umede și lipsite de lumină naturală, alături de vaci, porci, găini și alte orătănii. Lipsa apei potabile, a unor sisteme de canalizare și a electricității transformaseră orașul într-un focar de infecție. Atenția media îndreptată spre biata localitate a determinat autoritățile să ia măsuri. Drept urmare, aproape 16000 de localnici au fost mutați forțat, lăsând în urmă un oraș-fantomă.
Abia după ce UNESCO a recunoscut orașul drept obiectiv al patrimoniului cultural al umanității, Italia și-a reconsiderat atitudinea. Oamenii au început să vadă casele acelea de piatră cu alți ochi, le-au reabilitat și le-au monetizat în același timp, transformându-le în hoteluri, pensiuni, restaurante sau ateliere de artă. Astăzi, Sassi di Matera este un simbol al renașterii și un magnet pentru turiștii din întreaga lume. Și credeți-mă, are de ce! Este un loc cu adevărat unic! Genul acela de loc greu de redat în cuvinte, pe care trebuie să îl descoperi, de fapt, cu propriile simțuri!
Detalii logistice
La Matera am ajuns cu mașina închiriată, din Bari. După cum povesteam și aici, pentru o Lancia Ypsilon de la Sicily by Car am scos din buzunar 102 euro pentru 72 de ore de închiriere, cu tot cu asigurarea integrală. Garanția reținută pentru combustibil a fost încă 200 de euro.
În Sassi traficul rutier fiind limitat, ești nevoit să lași mașina în una din parcările publice ori private din orașul modern. De aici poți continua călătoria fie cu autobuzul, fie cu un transfer privat. Noi am optat pentru varianta mai confortabilă: parcare privată peste noapte (Parcarea Nicoletti) și transfer către și dinspre Sassi di Matera, care ne-au costat 40 de euro. Varianta mai ieftină presupunea să lăsăm mașina în parcarea municipală, unde tariful era de 0,5 euro/oră, iar de acolo să luăm autobuzul, prețul unui bilet fiind de 1,5 euro.
În ceea ce privește cazarea, am optat pentru un B&B cochet, La Dimora Di Metello. Acesta ne-a impresionat cu design-ul modern, dar mai ales cu priveliștea! Iar micul dejun a fost mai mult decât decent.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai j
