După mai bine de 33 de mii de pași parcurși într-o zi prin Edinburgh, am zis că este cazul să ne motorizăm și să pornim prin împrejurimi. Nu de alta, dar speram să ne mai odihnim pe traseu, între obiective! Am ridicat pe la 10 dimineața mașina închiriată și, după un popas de vreo două ore la Yacht-ul Regal Britannia, am pornit spre sud. Ce locuri și peisaje încântătoare am descoperit, dar și pe unde ne-au purtat drumurile în următoarele două zile, aflați din rândurile de mai jos…
- Capela Rosslyn
Pasionații de enigme și fanii romanelor lui Dan Brown au auzit cu siguranță de Capela Rosslyn. Aceasta atrage vizitatori din toate colțurile lumii, captivați de sculpturile sale unice și intrigante și de frumusețea sa în ansamblu. Există nenumărate teorii, mituri și legende asociate cu capela, dintre care multe sunt imposibil de dovedit sau de infirmat în mod concludent. Unii susțin că este un simplu lăcaș de cult, alții cred că în interiorul capelei sunt ascunse secretele Cavalerilor Templieri. Oricum ar fi, misterul înconjoară persistent capela, a cărei construcție a început în 1446 și a durat aproximativ 40 de ani. Ce pot spune este că locul emană o energie aparte și că ni s-a părut amuzant să încercăm să descoperim diversele sculpturi pline de simboluri.



- Abbotsford
Abbotsford, casa romancierului și poetului Sir Walter Scott, este una dintre cele mai faimoase (și aș adăuga fără rezerve și frumoase) case din lume. Construită pe baza veniturilor ample datorate unei cariere literare fără egal, Abbotsford este un monument durabil, ce reflectă din plin rafinamentul și imaginația creatorului său. De cum am intrat pe proprietate, am avut impresia că ne-am teleportat într-un basm. Și asta în condițiile în care natura, care ar fi contribuit major la definitivarea cadrului, abia se trezea la viață. Detaliile arhitecturale ale reședinței, interiorul funcțional și atent decorat, biblioteca cu ferestre ample și inundată de lumină, dar și grădina și parcul domeniului ne-au îndemnat la visare și ne-au dat o stare de liniște, de firesc.








- Rezervația Naturală St. Abb’s Head
Am ajuns la Rezervația St. Abb’s Head mult prea târziu pentru a ne bucura din plin de peisajul acela sălbatic, aproape năucitor. Rezervația include mai multe trasee, care pot fi parcurse în timpi diferiți. Există a hartă la parcarea amenajată în apropiere, iar de acolo, într-un sfert de oră ajungi la primul loc de belvedere. Peisajul accidentat, cu stâncile care stau să se prăvălească în marea învolburată, aerul proaspăt și ușor salin, strigătele necontenite ale păsărilor îți oferă senzația că te afli la începuturile lumii. Și zâmbești când în zare se mai ivește câte un drumeț, amintindu-ți parcă de realitate.




Am fi vrut să ajungem măcar până la far, dar ne-a învins foamea. Era deja pe înserat și nici nu puteam aprecia foarte bine durata traseului. Am făcut așadar cale întoarsă după vreo jumătate de oră și ne-am croit drum spre unul din satele pescărești din apropiere, pentru o cină liniștită.
- Castelul Blackness
Una dintre cele mai impresionante cetăți ale Scoției, Castelul Blackness a fost construit în secolul al XV-lea și fortificat masiv un secol mai târziu. De-a lungul veacurilor, Blackness a servit pe post de castel regal, închisoare de lux și depozit de armament. Pe vremea când funcționa ca închisoare, prizonierii de viță nobilă plăteau sume mari de bani pentru a avea parte de un tratament corespunzător și își puteau aduce familiile și servitorii. Aceștia se bucurau de un fel de libertate, până la pronunțarea sentinței. Aș adăuga că Blackness a servit drept cadru pentru mai multe pelicule, chiar noi recunoscându-l într-o producție a celor de la Netflix, “Outlaw King”, despre unul dintre regii controversați ai Scoției.





Supranumit „nava care nu a navigat niciodată”, datorită aspectului său de navă de piatră, castelul pare că plutește deasupra râului și oferă panorame încântătoare asupra Firth of Forth.


- The Helix: Home Of The Kelpies
Helix este un parc amplu, ce oferă facilități pentru diverse activități recreative precum ciclism, sporturi acvatice și multe altele. Însă Helix este renumit pentru că găzduiește The Kelpies, două sculpturi moderne, considerate cele mai mari sculpturi ecvestre din lume și o adevărată minune inginerească. Cele două capete de cal, create de artistul Andy Scott, au avut drept scop recunoașterea contribuției cailor la dezvoltarea societății. Cu toate acestea, Kelpies nu sunt niște cai obișnuiți, ci niște creaturi acvatice, personaje de basm. Legenda spune că aceștia te ademenesc cu frumusețea și strălucirea lor și te atrag în adâncuri, furându-ți sufletul. Și pe noi ne-au uimit cu dimensiunile și strălucirea, dar nu vă temeți, nu ne-am lăsat pradă vicleniei lor!



- Stirling
Castelul Stirling este unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important, sit istoric al Scoției. Se poate considera că acesta a fost cheia regatului Scoției, datorită poziției sale strategice. Cine controla castelul, controla de fapt accesul în Scoția și, implicit, întreaga țară. De aceea a fost locul preferat de mulți regi și regine, dar și scena unor lupte sângeroase. În vremuri de pace, regalitatea scoțiană se bucura de confortul castelului. Aici au copilărit unele dintre cele mai reprezentative figuri istorice scoțiene, Maria Regina Scoției și fiul acesteia, Iacob al VI-lea, cel care a unit pentru prima dată coroanele Scoției și ale Angliei. Este lesne de înțeles că nu ar trebui ratat de niciun pasionat de istorie. Iar turul organizat la care am putut luat parte ne-a plăcut maxim.











Cocoțat pe o stâncă vulcanică deasupra râului Forth, castelul domină de-a dreptul împrejurimile, oferind imagini ample către zări, până la Podul Stirling, scena unei bătălii celebre. De fapt, vechiul pod de piatră era cel ce facilita accesul spre Scoția. Fiind foarte îngust, acesta nu permitea trecerea decât a doi călăreți în paralel. Folosindu-se de acest avantaj, scoțienii simpli, conduși de William Wallace, personificat de Mel Gibson în pelicula Braveheart, au învins armata Angliei, salvând independența Scoției.

În prezent, Stirling este un orășel cochet și liniștit, pe ale cărui străduțe ne-am plimbat cu plăcere. Ne-am oprit și pentru prânz la un pub local, iar mai apoi am făcut o vizită la distileria de gin locală, Stirling Distillery. Nu se mai făceau tururi organizate, dar fata de la recepție, o unguroaică foarte frumoasă, a fost suficient de drăguță încât să ne povestească despre procesul de distilare, să ne arate echipamentele și să ne ofere spre degustare, la alegere, câteva sortimente de gin absolut interesante.


- Culross
Tind să cred că orășelul Culross este unul dintre cele mai pitorești din Scoția. Am ajuns la Culross pe înserat și parcă ne-am teleportat instant în vremuri medievale. Doar mașinile parcate pe alocuri păstrau legătura cu realitatea. Aleile pietruite, căsuțele simple și cochete, văruite în alb sau în nuanțe de ocru și liniștea aproape ireală ne-au oferit prilejul perfect pentru a ne trage sufletul după o zi de colindat. Nu degeaba a fost ales ca și scenă de film pentru mai multe producții internaționale, între care și “Outlander”. Recunosc, nu am urmărit serialul, dar parcă aș începe, doar pentru a revedea acele locuri superbe!







- Highlands
Distanța prea mare și timpul prea scurt ne-au determinat să optăm pentru o excursie organizată, de o zi, spre Highlands. Ne-am asumat că urma să fim privați de libertatea de a opri în acele locuri care ne-ar fi făcut cu ochiul, dar am zis că mai bine să ne facem o idee despre regiune, pentru a decide în cunoștință de cauză dacă merită să ne întoarcem. Iar concluzia este simplă: merită cu prisosință!
Am pornit așadar, dis-de-dimineață, spre Callander, un orășel fermecător, locul favorit al pensionarilor. Ghidul ne povestea că media de vârstă a locuitorilor depășește 60 de ani. A fost perfect pentru o pauză de cafea, îndulcită cu tradiționala “scone” cu unt și dulceață.



Călătoria a continuat apoi spre nord, privirile fiindu-ne atrase de peisajele minunate ce se derulau în goană. Odată ajunși în valea Glencoe, interjecțiile nu încetau să răsune în autocar. Iar când am oprit, sentimentul de plecăciune în fața măreției naturii ne-a pătruns parcă pe toți. Și s-a așternut liniștea, poate și din respect pentru victimele masacrului clanului MacDonald, ce avusese loc aici în 1692 și despre care ghidul ne povestise pe îndelete.







Mai departe, ne-am continuat drumul trecând pe lângă suita de lacuri ce reflectau peisajul înconjurător. Doar Ben Nevis, cel mai înalt munte din Insulele Britanice, ne urmărea din depărtare. Odată ajunși în Fort Augustus, am devorat pe grabă o porție de “fish and chips”, sub privirile pofticioase ale unei perechi de rațe, iar apoi ne-am îmbarcat într-o mică croazieră pe renumitul Loch Ness.



Probabil cu toții ați auzit de “Nessie”, monstrul care s-ar ascunde în adâncurile lacului Loch Ness. Dar există el cu adevărat? Atât ghidul nostru, cât și personalul navigant au încercat să ne convingă că da. Se pare că adâncimea lacului și lipsa de vizibilitate a apei bogate în tanin fac dificilă explorarea sa. Cu ajutorul sonarelor au fost identificate însă viețuitoare de dimensiuni foarte mari, fără a se putea stabili despre ce anume este vorba. Comparând cu diverse specii pescuite și aproximând dimensiunile pe care acestea le-ar putea atinge, cercetătorii presupun că poate fi vorba despre o specie de pește arctic, rămas captiv în lac la finele unei ere glaciare ori de un soi de lipitoare gigantică, înrudită cu dinozaurii. Oricare ar fi fost, nu cred că mi-aș fi dorit să îl întâlnesc!


La retur, de la grupul statuar Commando Memorial, cu vederi uluitoare ale vârfului Ben Nevis, traseul a continuat pe o rută alternativă, spre Parcul Național Cairngorms. Am avut astfel parte de o varietate a imaginilor, pe acest tronson peisajul fiind mai blând.


Ultimul popas l-am făcut la Pitlochry, unde am avut ocazia să degustăm o delicioasă înghețată de whisky.

La final, pot spune că excursia ne-a convins să revenim și să descoperim mai în detaliu ținuturile Scoției, de la peisajele sălbatice, la castelele și palatele șarmante.
Detalii logistice
Așa cum povesteam aici, am zburat la Edinburgh din București, cu Ryanair, iar cazarea am avut-o la voco Edinburgh – Haymarket. Mașina am închiriat-o de la Avis, folosind un link furnizat de cei de la hotel și unde am regăsit tarife mult mai bune decât pe site-ul internațional.
Recomand să rezervați în avans, online, biletele de acces la obiectivele incluse în traseu. Spre exemplu, la Capela Rosslyn nici nu se puteau achiziționa altfel decât online.
Excursia organizată către Highlands am achiziționat-o de la The Hairy Coo. Sunt însă mai multe companii cu care ne-am petrecut pe traseu și care oferă, practic, aceleași servicii, cu mici diferențe de preț.
- Ce mai aveam pe listă, dar nu ne-am încadrat în timp: Castelul Bamburgh și Insula Holy, vizită la o distilerie de whisky.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!