Știm cu toții că pandemia a cam dat peste cap sectorul turismului. După perioada de lockdown, care a oprit în loc întreaga lume, a trebuit să ne adaptăm noii situații și să găsim un alt mod de a călători. Așa că imediat ce bătrâna Eladă a anunțat că își deschide granițele în scop turistic, am pornit și noi într-acolo. Și nu oricum, ci cu “familia extinsă” și cu casa în spinare. Călătoria cu autorulota ni s-a părut cea mai potrivită variantă pe timp de pandemie.
Pentru noi nu era prima călătorie cu autorulota. Ne inițiasem în acest mod de călătorie încă din toamna precedentă, când am colindat pe malul Adriaticii. Era însă prima dată când plecam în grup: două autorulote, 9 adulți și 3 copii. Vă întrebați cum am avut loc? Ei bine, cu puțin efort mai încăpeau și animalele de companie. Asta pentru că, deși nu pare, autorulotele de tipul celor închiriate de noi pot găzdui fără probleme până la 6 adulți și tot mai rămâne spațiu de mișcare. Și că tot a venit vorba, în ambele călătorii noi am închiriat căsuța mobilă de la Joy2Wander, care ne-au fidelizat prin calitatea serviciilor și atitudinea prietenoasă.
Ce trebuie să știi înainte de a porni la drum cu autorulota
Unul dintre aspectele de care trebuie să ții cont, atunci când pornești la drum cu autorulota, este că durata estimată a călătoriei nu va fi niciodată cea reală. Autorulota nu este un autoturism de mici dimensiuni cu care te poți strecura printre mașini cu viteza vântului. Ba chiar vântul va avea grijă să nu avansezi prea mult într-un timp prea scurt.
Așa că dacă Google Maps vă zice că veți ajunge la Kulata în 7 ore, să nu îl credeți. În realitate veți ajunge la momentul potrivit pentru o cină improvizată și un somn odihnitor. Este adevărat, am fi preferat să savurăm paharul cu Prosecco de la micul dejun undeva în buza mării, dar și pe pajiștea micului camping din Bulgaria, administrat de un cuplu bulgaro-portughez, a fost la fel de apreciat. Ba chiar ne-a scăpat de trac căci, așteptând în vamă să ni se verifice documentele de călătorie, am fost și vedetele unui post de televiziune local. Grecia ne ura bun venit, fiind printre primii turiști după redeschiderea granițelor!
Un al doilea aspect de care trebuie să ții cont în călătoriile cu autorulota este că traseul nu va fi niciodată cel stabilit la plecare. Doar ai casa cu tine, de ce nu te-ai abate puțin de la drum? Oare, dacă o luăm la stânga și nu la dreapta, unde ajungem? Păi vă zic eu: în loc să coborâți spre Salonic și apoi imediat pe al doilea braț, ajungeți la Stavros, apoi coborâți frumos pe coastă până la Ierissos, savurați un prânz local și o cotiți în final spre Sithonia.
Ultimul aspect care trebuie luat în considerare într-o astfel de călătorie este legat de locurile de campare. Majoritatea țărilor europene, între care și Grecia, interzic off-camping-ul. Astfel, este bine să verificați de acasă ce opțiuni de campare aveți în zona de destinație. Doar sunteți în vacanță, nu vă doriți să ajungeți să dormiți într-o parcare obscură, printre TIR-uri. Pentru situația în care totuși nu reușiți într-una din zile să ajungeți la un camping organizat, recomand să vă instalați aplicația Park4night. Este utilă și în cazul în care trebuie pur și simplu să parcați căsuța într-un oraș, cât vizitați împrejurimile.
Unde poți campa în Sithonia
Sithonia se laudă cu o mulțime de campinguri, multe dintre ele vizibile pe Google Maps, altele mai puțin (sau deloc) promovate online. Fiind însă perioada pandemiei, o parte dintre ele erau închise la data călătoriei noastre. Asta se datora, în parte, numărului redus de turiști, dar și condițiilor de siguranță sanitară impuse de autorități. Distanțele minime impuse între autorulotele campate scoteau din calcul campingurile de mici dimensiuni.
Noi ochisem de acasă camping-ul Armenistis, unde am și petrecut două nopți. Camping-ul este mare și destul de bine organizat. Acesta este prevăzut cu loturi pentru autorulote, pentru corturi, cu căsuțe de închiriat și cu numeroase băi. De asemenea, în cadrul campingului există restaurant, bar pe plajă și super-market. Este o opțiune potrivită pentru familiile cu copii, care aleg să petreacă mai mult timp într-un loc. Pentru preferințele noastre, a fost prea comercial, așa că am pornit în căutarea unor alternative.
După câteva încercări eșuate, am ajuns la un camping micuț de pe partea de vest a brațului, respectiv Stavros. Acesta ne-a depășit așteptările, cu atmosfera lui boemă, cu livada de măslini care ne umbreau casele mobile, cu plaja mică și ferită de priviri indiscrete.
La fel ca și Armenistis, și acest camping includea un restaurant și un mic magazin. Am preferat însă să ne răsfățăm cu preparatele delicioase de la un restaurant situat la câțiva kilometri, dar cu mare căutare! La Panos Fish Tavern clienții veneau și cu bărcile, nu doar cu autorulota.
De ce Sithonia?
În cazul nostru, alegerea a fost bazată pe un singur criteriu: distanța față de casă. Recunosc că înainte am evitat Halkidiki. Eram convinsă că un loc destinat turismului de masă nu are multe atuuri cu care să mă surprinsă. Încă o dată s-a dovedit că prejudecățile nu își au locul în alegerea destinațiilor de vacanță.
Sithonia ni s-a înfățișat sălbatică și seducătoare, cu suita ei de dealuri verzi. Pădurile adânci alternează cu plantațiile de maslini și cu pajiști întinse care, în final, se pierd în cea mai străvezie apă. Mareea Egee te îmbie și ea la visare, cu golfurile ascunse, cu adierea sărată a vântului și cu nuanțele intense de albastru.
Ne-a încântat panorama către mare din satul Parthenonas, dar și căsuțele de piatră ale acestuia. Iar Porto Koufo, cel mai mare port natural din Grecia și locul în care aproape toate navele de pescuit din regiune își descărcă peștele, s-a dovedit un popas inspirat din punct de vedere gastronomic. Asta pe lângă peisajul spectaculos cu care ne-a întâmpinat și istoria sa fascinantă. Trebuie menționat că apele adânci ale portului au servit drept ascunzătoare pentru navele piraților turci și, mai recent, pentru submarinele germane.
Timpul limitat nu ne-a permis să explorăm prea mult peninsula. Aceasta ne-a convins însă să revenim în cel mai scurt timp posibil!
Detalii logistice
După cum spuneam, autorulota am închiriat-o de la Joy2Wander. Este important de știut că prețul pentru închirierea unei autorulote variază în funcție de sezon. La data călătoriei noastre, prețul mediu de închiriere era undeva la 125 euro/zi. La acesta se adaugă o taxă de curățenie, în sumă fixă. Taxa variază de la un furnizor la altul, cuantumul fiind situat între 60 și 100 de euro. La costuri se adaugă carburantul, consumul mediu fiind undeva la 13 litri pe suta de kilometri, precum și taxele de campare.
Cele trei campinguri între care am împărțit călătoria au fost Sunny Paradise Campsite, în Bulgaria, respectiv Armenistis și Stavros, în Grecia.
Taxele de campare variază și ele în funcție de camping și de sezon, de tipul de lot ales, dar și de numărul de persoane. Spre exemplu, la Armenistis, prețul mediu pentru un lot, cu acces la sursă de alimentare cu apă și electricitate, este undeva la 9,5 euro pe zi, la care se adaugă prețul pentru fiecare persoană în parte, pentru un adult fiind de aproximativ 7 euro/zi. La Sunny Paradise este puțin mai mic costul per adult, astfel că un lot pentru o autorulotă cu 4 adulți, prevăzut cu acces la electricitate, ajunge undeva la 35 de euro pe zi.
- Contrar așteptărilor multora, călătoria cu autorulota nu este una ieftină, dar este inedită, îți conferă mobilitate și amintiri de neuitat! Iar cei mici vor fi de-a dreptul încântați de experiență!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
