Mamma Mia! Am ajuns în Skopelos
Stăm stingheri, doi pe o bancă, și așteptăm feribotul. După o săptămână în Skiathos, despre care am povestit aici, astăzi ne mutăm pe insula Skopelos. Știți voi, insula aceea pe care s-a filmat “Mamma Mia!”, musicalul cu Meryl Streep și Pierce Brosnan în rolurile principale.
O rafală de vânt ne tulbură liniștea și îmi poartă spre ape pălăria de paie. Să fie acesta un semn pentru ce va urma? Și marea este agitată!
Pare că lucrurile încep cu stângul. După experiența transferului pe o mare destul de supărată, ne-am trezit, tot stingheri, pe o bancă din portul Skopelos. Mașina care trebuia să ne asigure transportul către hotel ne aștepta în Glossa. Până se remediază situația, avem timp să privim trecătorii care se pierd pe străduțele orașului Skopelos. Încă din prima clipă, simțim că rezonăm mai bine pe energia locului. Casele albe, înșirate în trepte pe colină, ca publicul dintr-un amfiteatru ce privește spre scena mării, ne amintesc de acea Grecie pe care nu poți decât să o îndrăgești! O Grecie pe care nu am găsit-o însă în Skiathos.
Hotelul ales este compus din mai multe corpuri de clădire, răsfirate printr-o grădină cu accente mediteraneene. Condițiile sunt mai basic, dar priveliștea și cele două plaje private compensează aspectul ușor învechit al camerei. Este oarecum izolat, așa că în dimineața următoare o luăm la pas spre prima stațiune, în căutarea centrului de închirieri auto. Odată motorizați, pornim să descoperim împrejurimile!
O insulă verde – albastră
Skopelos ne cucerește irevocabil, cu coama sa de păduri de pini, la umbra cărora se ascund timide câteva capre semi-sălbatice, cu apele ei străvezii, ce se întrezăresc printre crengile mișcate de adierea constantă a vântului, cu tavernele boeme, ascunse la umbra pomilor, cu pereții albi ai caselor, scorojiți de vreme și de soare. Dar în primul rând, insula ne cucerește cu nuanțele ei de verde și albastru, intense, calde, amețitoare, întotdeuna îmbinate în cel mai armonios mod posibil!
Păstrăm tiparul săptămânii precedente și diminețile le petrecem în căutarea plajelor mai mult pustii, iar amiaza ne găsește prin labirintul de străduțe pietruite și de trepte ale orașului. La fiecare pas, obloanele de lemn, ghivecele cu flori sau cu plante aromatice și pisicile leneșe dau culoare caselor de un alb șters.
Uneori ne pierdem prin alte colțuri ale insulei, în căutarea acelor peisaje care îți taie respirația. Capul Amarandos cu perechea sa de pini, Capela Agios Ioannis, făcută celebră de același film “Mamma Mia!” și apusurile de la restaurantul Agnanti ne dau fiorul acela de liniște, de viață frumoasă!
Skopelos nu se laudă cu plajele de nisip auriu ale vecinei sale Skiathos, dar compensează cu atmosfera sa calmă și primitoare, cu autenticitatea, cu drumurile asfaltate și cu acea vibrație pe care numai în zonele mai ascunse ale Greciei o mai întâlnești…
Tornada buclucașă
Dar cum nimic nu e perfect, liniștea avea să ne fie perturbată de o suită de evenimente, care au culminat cu evacuarea noastră de pe insulă. Mai întâi, am găsit mașina lovită în parcare. Ușa din spate era destul de bine înfundată, iar mașina nu a putut fi închiriată cu asigurare full, în ciuda insistențelor noastre. Acum, era păcat să plătim pentru o daună pe care nu o provocasem. Noroc că am un soț priceput! Cu ajutorul unei truse de scule improvizate, alcătuită dintr-o șurubelniță și o piatră culeasă de mine de pe drumul unde ne-am oprit să remediem problema, a reușit să desfacă fața ușii și să îndrepte tabla mai bine ca un tinichigiu cu experiență! Aproximativ 300 de euro plus în cont! Dar voi să nu ne urmați exemplul, căci Karma lucrează întotdeauna. Aveam să ne convingem a doua zi.
Kastani Beach, celebra plajă din “Mamma Mia!”, ne întâmpină cu ostilitate. Valurile sunt destul de mari și din când în când vântul devine amenințător. La un moment dat, văd cu coada ochiului un nor de praf ridicându-se în aer, undeva la vreo 50 de metri depărtare. Încerc să îl avertizez pe Claudiu, dar aparent el vede mai mult decât mine și îmi strigă să mă feresc. În secunda următoare șezlongul se rabate peste el, iar particulele de praf mă înțeapă ca niște ace. Niște glasuri răsună agitate în spate, în timp ce rucsacul și lucrurile noastre sunt răvășite în toate zările de tornadă.
Când reușesc să mă dezmeticesc și să mă asigur că și Claudiu este bine, fug să culeg rucsacul, în speranța că voi salva telefoanele. Acesta plutea ca o pată de culoare pe turquoise-ul mării. Alți turiști adună lucrurile jilave din apele învolburate. Câteva umbrele cu baza din lemn și tije metalice, zac acum împrăștiate pe plajă. Bine că nu ne-am aflat pe traiectoria lor!
Îmi dau seama că am uitat cu ce eram îmbrăcați. Hainele, puse la uscat pe câte o pălărie de umbrelă, nu îmi par cunoscute. În cele din urmă, reușesc să recuperez din lucruri, mai puțin tricoul meu – suvenir din Cambodgia, kit-ul de snorkel și vreo 15 euro căzuți dintr-un buzunar. Claudiu își amintește însă de cheile de la mașină, aflate în același buzunar cu banii, de negăsit și ele! Ca într-o revelație, legile fizicii se succed în mintea mea și mă gândesc că, fiind mai grele, există probabilitatea ca acestea să fi căzut din buzunar, înainte ca pantalonii să fi ajuns în mare. Și, într-adevăr, le găsesc câțiva metri mai încolo. Bineînțeles, cu emoțiile de rigoare!
Kit-ul de snorkel l-am recuperat câteva ceasuri mai târziu. Cineva îl găsise în mare și îl abandonase pe plajă. Astfel, paguba majoră rămâne telefonul lui Claudiu, căruia nu i-a plăcut foarte tare baia involuntară. Paguba sentimentală s-a rezumat la tricoul meu. Lecția pe care am învățat-o este să nu mai lăsăm niciodată rucsacul deschis, când stăm la plajă!
Când ajungi să fi evacuat din calea ciclonului
Cu tornada am putea spune că am scăpat ușor, dar ziua următoare lucrurile au escaladat. Totul a încept cu un telefon de la București. Reprezentanții agenției de turism prin care am achiziționat călătoria ne cereau acordul să ne evacueze de pe insulă cu o zi mai devreme. După ce făcuse ravagii pe coasta de vest a Greciei, ciclonul Ianos își continua traseul spre est. Prognoza nu ne era tocmai favorabilă. Ni s-a părut de-a dreptul ironic ca, după câteva destinații exotice la activ, să fim evacuați din calea unui uragan tocmai aici, la o oră de casă. Dar cu natura nu te pui, tocmai ce învățasem lecția aceasta!
Turiștii încep să părăsească camerele de hotel înainte de finele sejurului. Facem și noi bagajul pe grabă. În zare, norii sunt din ce în ce mai amenințători. Și totuși, e liniște! A doua zi devreme, am lăsat în urmă insula, cu ale ei nuanțe albastre și verzui, acum învăluite de un cenușiu absurd.
Surprizele aveau să continue în Skiathos town, unde ne trezim într-un hotel fantomatic. Din fericire, grecul care apare după câteva minute de pe un coridor întunecat, ne refuză cazarea, încercând să sustragă mai mulți bani de la agenția care ne asigura această ultimă noapte de cazare în contul celei pierdute în Skopelos. Zic din fericire, căci datorită acestui incident am ajuns la un hotel cochet, pe care îl recomand cu încredere, în ciuda faptului că nu este amplasat pe plajă.
Norii dispar treptat, iar noi închinăm un ultim pahar de vin lângă un platou cu tarama! Pe curând, Grecia!
Detalii logistice
Cum spuneam și aici, noi am apelat pentru organizarea aceastei călătorii la o agenție de turism, respectiv AeroVacante. De la aceștia am achiziționat un pachet charter, cu zbor, transferuri și cazare incluse. Per total, am fost mulțumiți de serviciile lor.
Skopelos este însă accesibilă și cu mașina personală, în urma unui transfer cu ferry din Volos, cu mențiunea că acesta durează cam patru ore.
Hotelul la care am fost cazați pe Skopelos este Adrina Beach. În cadrul complexului se regăsește și un resort de cinci stele, care părea de-a dreptul promițător. La data călătoriei noastre, acesta era închis.
Hotelul din Skiathos unde am petrecut ultima noapte a vacanței este Avaton Hotel.
- Pentru o cină romantică, vă recomand să rezervați o masă pe terasa restaurantului Agnanti, din Glossa. A fost o surpriză mai mult decât plăcută să descoperim pe ulițele sătucului, pierdut parcă în timp, un restaurant fusion cu bucate a la MasterChef și servire demnă de restaurante cu multe stele Michellin.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
