Este bine știut că subsolul României este bogat în tot felul de resurse naturale. Spre exemplu, pe teritoriul țării noastre se regăsesc peste 30% din apele termale și minerale ale Europei. Cu toate acestea, dacă pe vremea regalității România era recunoscută pentru turismul balnear, în prezent mare parte din fostele stațiuni balneare sunt în stare de abandon. Pe alocuri s-a încercat reabilitarea sau construirea unor hoteluri care să salveze din moarte clinică astfel de stațiuni, cum ar fi Hotelul Palace de la Băile Govora, dar cu o floare nu se face primăvară. Astfel că, atunci când drumurile ne-au purtat pe la Sovata, am avut un adevărat șoc. Dar unul dintre acelea plăcute! Căci, dincolo de peisajul montan încântător, am descoperit aici o stațiune pusă la punct, cu clădiri renovate, parcări publice amenajate, trasee turistice marcate și, nu în ultimul rând, servicii ireproșabile. Genul de loc care te face să afirmi răspicat: “Așa da!”
Sovata este o stațiune unică prin prisma lacurilor helioterme ce se regăsesc aici și a căror apă a fost folosită pentru băi încă din anul 1876. Fenomenul de heliotermie presupune existența unui strat de apă dulce la suprafața unor lacuri cu nivel ridicat de salinitate, care permite trecerea razelor solare și înmagazinarea căldurii acestora în straturile cu conținut ridicat de sare. Proprietățile curative ale apelor, dar și ale nămolului de pe fundul acestor lacuri, împreună cu aerul curat al zonei, au contribuit la recunoașterea Sovatei la nivel internațional. Nu e de mirare că în perioada interbelică până și Regina Maria devenise un oaspete frecvent.
Vedetă este Lacul Ursu, a cărui denumire se spune că ar proveni de la asemănarea formei sale cu o blană întinsă de urs. Recunoscut de World Record Academy drept cel mai mare lac helioterm din lume, Lacul Ursu este considerat “Marea Moarta a Transilvaniei” prin prisma salinității extrem de ridicate. Inedit este și faptul că acesta este și singurul lac natural a cărui geneză se cunoaște cu o precizie de minute. Astfel, lacul a luat naștere ca urmare a surpării terenului în urma unei ploi torențiale, în data de 27 mai 1875, ora 11.00.
Am ajuns la Sovata destul de târziu și, după ce ne-am cazat, am luat-o la pas prin stațiune în căutarea unui local unde să înfulecăm ceva. Cum Ciuperca Mică, cu arhitectura sa inedită, nu poate fi trecută cu vedere, iar numărul de clienți înghesuiți la mese ne-a conferit bănuiala că se mănâncă bine, ne-am oprit și noi să degustăm specialitățile bucătarului. Și pentru că distinsa doamnă Toamnă începea să își facă simțită prezența, dându-ne ceva fiori reci, am început degustarea cu o țuică de pere fiartă. Nici că se putea o alegere mai potrivită! Cât despre preparatele gastronomice, numai cuvinte de laudă!
Cum soarele se pregătea de asfințit, ne-am avântat cu oarece grabă pe tărâmul aproape magic al rezervației naturale Lacul Ursu și Arboretele de pe Sărături. Am pornit așadar pe Traseul eco-didactic al Sării, amenajat pe malul Lacului Ursu, de-a lungul Lacului Aluniș, prin valea brăzdată de bălți sărate și apoi prin pădure, până la Lacul Mierlei, cu intenția de a ajunge tocmai la Turnul Belvedere.
Turnul de observație ne-a lăsat fără răsuflare și la propriu, dar și la figurat. Pe de-o parte ne-au epuizat zecile de trepte urcate, pe de alta ne-a cam tăiat respirația priveliștea încântătoare a apusului. Aș adăuga faptul că ne-am bucurat să găsim și la noi un astfel de obiectiv, care ne-a amintit de călătoria din vară pe Île d’Orléans.
Imediat după apus am făcut cale întoarsă, mărind pasul pentru a nu ne întâlni cu vreun urs pe potecile întortocheate. Ne-am tras sufletul abia la spa-ul hotelului, cu o baie sărată și fierbinte și cu un cocktail răcoritor.
Dis-de-dimineață, după un mic dejun copios, amețiți ușor de bulele din paharul cu Prosecco, am pornit iar în drumeție, de data aceasta pe cel de-al doilea traseu organizat cu poteci de lemn, podețe, alei terapeutice, panouri informative și altele asemenea, respectiv Traseul eco-didactic Ursu. Și acest traseu pornește tot pe malul Lacului Ursu și înconjoară Lacul Paraschiva.
După ce am zăbovit puțin pe malul acestuia din urmă, pentru o “conversație” animată cu ceva rațe, am extins plimbarea prin pădure, până la Lacul Tineretului. Zona de agrement, inclusiv parcul de aventură amenajat aici erau închise, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de frumusețea naturală a locului, mai ales în acea lumină suavă de toamnă timpurie.
Ne-am continuat apoi drumul prin pădure, pe o porțiune de traseu ce coincide cu Via Transilvanica, până la un punct de belvedere. De aici, printre ramurile încă verzi ale copacilor, se zărea apa ruginie a Lacului Roșu.
Mirajul acestuia ne-a atras atât de tare încât am coborât să îl descoperim de aproape, în ciuda stropilor de ploaie ce începuseră să răzbată dincolo de adăpostul pădurii. Odată ajunși jos, am fost luați prin surprindere de un al doilea ochi de apă, de această dată în nuanțe verzui, de unde și numele său de Lacul Verde. Alăturarea contrastantă dintre cele două, desăvârșită de nuanțele toamnei și de picurii de ploaie, ne-a transpus într-o stare de bine greu de descris.
Plimbarea am încheiat-o în fața Muntelui de sare, o formațiune geologică impresionantă formată ca urmare a secării mării ce acoperea depresiunea Transilvaniei în urmă cu milioane de ani.
La final, am rămas cu regretul că am rezervat prea puțin timp unui loc care ne-a intrat la suflet din prima clipă. Ne-au rămas câteva obiective și experiențe pe listă, începând cu turul cu mocănița și continuând cu câteva trasee montane prin împrejurimi.
Detalii logistice
În Sovata ne-am cazat la Fabesca Boutique Hotel & SPA, un hotel de patru stele ce se ridică la exigențele standardelor internaționale. Ne-a plăcut amabilitatea personalului (din care parțial nepalez), designul spațiilor și atenția la detalii, facilitățile spa-ului, dar și calitatea micului dejun.
În ceea ce privește traseele de drumeție despre care am povestit mai sus, vă las o hartă care sper să vă fie de folos. Ambele trasee au un grad redus de dificultate, cu mențiunea că cel de-al doilea, spre Lacul Tineretului, are o diferență de nivel mai mare.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
