În căutarea unor locuri, la distanță mică față de București, unde să evadăm la sfârșit de săptămână, am ajuns recent în județul Buzău. Am pornit la drum fără așteptări prea mari, mai mult dornici să schimbăm aerul capitalei, dar am descoperit o zonă subapreciată, ce ascunde o mulțime de obiective cu mare potențial turistic, dar foarte puțin promovate. Pe lângă Vulcanii Noroioși, cea mai frecventată atracție turistică a județului, zona răsplătește călătorul cu peisaje diverse, așezări rupestre, muzee, crame şi nu numai. Dar haideți să le luăm pe rând…
- Vulcanii Noroioși
Nu eram la prima incursiune prin regiunea Buzăului, cunoșteam deja celebrii Vulcani Noroioși, precum şi zona viticolă. Cel puțin parțial, căci din cele patru areale de vulcani noroioși, noi am vizitat doar Pâclele Mari şi Pâclele Mici. Nu am reușit să ajungem încă la Vulcanii de la Beciu şi nici la Fierbătorile din Berca. Acestea din urmă sunt situate la aproximativ doi kilometri deasupra localității Berca şi bine mascate de pădure.
În cazul în care nu știați, vulcanii noroioși sunt niște movile conice, care se formează la suprafața pământului, prin erupția gazelor naturale care-şi croiesc drum de la adâncimi, printr-un strat de sol argilos şi prin pânza freatică. Mâlul împins la suprafaţă de forța gazelor dă naștere unor mici cratere, care se remodelează în permanență, de unde şi denumirea improprie de vulcani. Ploile contribuie şi ele la definirea peisajului, săpând în cratere mici canioane ce dau ansamblului un aspect selenar. În final, întregul peisaj pare desprins din filmele SF, cu craterele de noroi gri ce bolborosesc continuu și cu solul brăzdat de ape, ce se crapă sub căldura soarelui. Ca să vă conving că merită vizita voastră, las mai jos cuvintele lui Alexandru Odobescu cu referire la aceștia:
”Dacă nu știți şi n-ați văzut, să vă spun eu că acolo şi-a așezat necuratul cazanele cu smoala clocotită; pe sub pământ gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât gheața, mai negru decât ceața; apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, țâșnește în sus, când de-o șchioapă, când de-o palmă, când de-un stânjen şi mai mult; la fiecare gură împrejur s-a durat mușuroi şi balele cătrănite, pe care ucigă-l toaca le scuipă din văgăună, se scurg năclăite de-a lungul movilițelor, se adună în nămol, se usucă în vânt, se crapă de soare şi aștern tot fundul văii cu o humă sura şi jilavă, pe care nu se prinde, Doamne ferește, nici troscot, nici ciulini”.
- Peisajul hidrografic
Râul Buzău şi ai săi afluenți contribuie major la definirea peisajului buzoian, fie că îi urmezi cursul pe drumul spre Brașov, fie că te avânți peste podurile suspendate deasupra acestuia, fie că te încumeți să pornești pe drumuri forestiere, în căutarea cascadelor cu ale lor impresionante căderi de ape. Şi pentru că tot aminteam de drumul spre Brașov, acesta se laudă cu un tronson care ar trebui parcurs de orice călător, înainte de a afirma că a descoperit frumusețile României. Vorbesc despre acel tronson ce mărginește lacul Siriu, cu ale sale priveliști de o frumusețe amețitoare. Trebuie menţionat că lacul Siriu s-a format artificial, prin acumulare, în urma construirii barajului de pe râul Buzău, dar asta nu știrbește cu nimic măreția peisajului, cu sclipirile turquoise ale apei, ascunse între pădurile Buzăului. Unde mai pui că pe lângă priveliștile asupra lacului, te va impresiona cu siguranță şi grandoarea barajului hidroenergetic.
Dar județul Buzău se laudă şi cu cascade ușor accesibile, între care amintesc Cascada Cașoca, cunoscută şi sub denumirea de Pruncea sau Cascada La Şipot. La Cascada Pruncea/Cașoca se ajunge urmând drumul parțial forestier, ce se ramifică la ieșirea din comuna Siriu, pe direcția de mers spre Brașov. După aproximativ 5 km, veți întâlni indicatorul spre cascadă, aceasta fiind situată la numai 50 m pe partea dreaptă, înainte de podul ce traversează apele învolburate. Cascada La Şipot, cu o cădere mai mică se ape, dar la fel de frumoasă, se regăsește în cadrul complexului turistic Domeniul Gârbea, ce include spații de cazare şi un restaurant. Noi am vizitat-o pur şi simplu, pe înserate, dar cred că o oprire la cafea sau la un desert ar fi mai apreciată de către proprietarii domeniului.
- Trovanţii
Babele de la Ulmet şi suratele lor mai puțin celebre, Coloanele, cocoțate pe coama dealului și ascunse de pădure, pe lângă o plimbare agreabilă în natură, te răsplătesc cu mister. Trovanţii, denumiți popular “pietrele vii”, erau considerate pietre magice datorită procesului lor de formare şi de “creștere”, ce a dat naştere la multe legende. Rămaşi suspendaţi pe deal, Trovanţii de la Ulmet stârnesc şi azi curiozitatea vizitatorilor. Să fi fost mâna extratereştrilor la mijloc?
- Taberele de sculptură de la Măgura şi Năeni
Proiectul grandios al taberei de sculptură în aer liber de la Măgura a început prin anii ‘70, la inițiativa autorităților județene şi cu sprijinul Uniunii Artiștilor Plastici din România. Proiectul a avut drept scop marcarea celor 16 secole de la prima atestare documentară a Buzăului, dar și omagierea străvechii tradiții locale a cioplitului în piatră. Astfel, vreme de 16 ani, sculptori mai mult sau mai puțin consacrați, se adunau la sfârșit de vară în poiana de la Măgura şi dădeau viață pietrelor de dimensiuni impresionante. Astăzi, sculpturile acestora, înșirate pe o pajiște întinsă, vă îndeamnă să le descoperiți simbolistica, căci artiștilor nu li s-a impus o temă, fiecare fiind liber să se exprime.
La tabăra de sculptură de la Năeni nu am ajuns încă şi nu vă pot oferi detalii, dar se află pe lista scurtă a destinațiilor viitoare.
- Vestigiile rupestre de la Bozioru – Colți
Ansamblul rupestru din ținutul Buzăului include o serie de construcții săpate în piatră, atestate documentar în perioada medievală ca așezări monahale, dar despre care se consideră că ar data din vremuri mult mai înaintate.
Cea mai cunoscută şi ușor accesibilă este Biserica de la Aluniș. Pentru vizitarea chiliilor rupestre de la Bozioru, să vă echipați corespunzător, căci acestea sunt înșirate pe deal, pe un traseu de câțiva km. Atrag atenția că drumul de la Ulmet spre Bozioru este foarte prost, aşa că recomand parcurgerea acestuia doar cu mașini cu garda la sol mai mare. Ultimii 2 kilometri până la poiana de unde începe traseul propriu-zis spre chilii sunt accesibili numai pe jos sau cu mașini 4×4. Noi l-am parcurs agale, la pas, admirând formațiunile geologice din jur sau citind panourile informative amplasate din loc în loc. Timpul limitat și vântul destul de puternic nu ne-au permis să ajunem decât până la prima chilie, a lui Dionisie Torcătorul, dar am promis să revenim imediat ce vremea se va mai încălzi.
- Bisericile şi mănăstirile
Fie că porniți într-un pelerinaj religios, fie că sunteți interesați doar de latura culturală, bisericile şi mănăstirile din zonă, multe dintre ele cu valoare istorică incontestabilă, reprezintă încă unul din motivele pentru care puteți pune județul Buzău pe lista destinațiilor turistice viitoare.
Noi am vizitat doar Mănăstirea Ciolanu, din comuna Tisău, amplasată în apropierea Taberei de sculptură de la Măgura. Întemeiată în 1570 și reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu, mănăstirea este împodobită cu câteva icoane pictate de Gheorghe Tattarescu. Circulă o poveste potrivit căreia un policandru a fost primit în 1867 de la însuși domnitorul Carol I, sosit aici în căutarea unui loc pentru construirea Castelului Peleș. Din nefericire, la poarta mănăstirii calul domnitorului și-a rupt piciorul, acesta a fost considerat un semn divin, iar castelul Peleș a fost construit la Sinaia.
Mănăstirea are amenajat şi un mic muzeu, iar la ieșirea din acesta vă întâmpină un magazin cu produse şi suveniruri grecești, între care ne-au atras atenția sticlele cu ulei de măsline şi ambalajele colorate de bomboane de ciocolată cu umpluturi diverse – e loc şi de cele lumești!
- Muzeele
În cadrul Muzeului Județean Buzău şi al Muzeului Chihlimbarului de la Colți, ce funcționează ca secție externă a Muzeului Judeţean, am descoperit o serie de colecții cu adevărat surprinzătoare. Dacă la Buzău colecția permanentă include o serie de exponate care merită toată atenția, în special a pasionaților de istorie şi arheologie, la Colți puteți afla istoria chihlimbarului românesc, cunoscut ca şi romanit, dar puteți vedea şi fosile de mamut. Noi am avut ocazia să vizităm şi o expoziție temporară organizată în cadrul muzeului din Buzău, cu lucrări semnate de Salvador Dali, însă o altă expoziție interesantă este cea dedicată lui Dumitru Dan, românul care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos”, după ce a făcut, în preajma primului război mondial, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanță de 100.000 de kilometri.
Am să includ aici şi Casa cu Blazoane din comuna Chiojdu, recent înscrisă în circuitul turistic. Casa veche, construită de moșnenii izbăşoi – țărani liberi, deținători de moșii întinse – este considerată o capodoperă a arhitecturii sătești. Restaurată de Uniunea Arhitecților din România, casa amintește de cea de pe bancnota de 10 lei. Numele clădirii provine de la șirul de blazoane circulare care decorează parapetul foișorului, unde piesa centrală poartă simbolul vulturului bicefal.
- Cramele
Turismul viticol a început să ia amploare şi în România şi o să dedic un articol separat acestui subiect. Ce pot să vă spun este că pentru un peisaj cu rezonanțe toscane, nu trebuie să vă avântați prea departe de Buzău, recomandarea mea în acest sens fiind o vizită la crama Lacerta, amplasată pe o colină cu priveliști ample asupra rândurilor ordonate de viță-de-vie. În cadrul turului cramei, care se face pe bază de programare, puteți afla detalii despre producerea vinului şi totodată puteți degusta diverse soiuri de vinuri prduse local. Cea mai potrivită perioadă pentru un astfel de tur al cramei este în luna octombrie, pe la început, când are loc culesul strugurilor, dar sunt convinsă că veți fi plăcut surprinși de loc indiferent de momentul vizitei.
Detalii logistice
Noi am încercat trei unități de cazare diferite în zonă, respectiv Cob Village, cu ale sale căsuțe din chirpici, Complexul Turistic Măgura – un hotel de trei stele pretabil pentru orice tip de călător, respectiv Pensiunea Cetățuia, aceasta din urmă fiind amplasată în mijlocul pădurii, la 1 km de drumul ce leagă Complexul Turistic Măgura de Tabăra de sculptură. La Cetățuia am revenit de mai multe ori pentru a servi masa, căci în zonă nu am găsit prea multe opțiuni la acest capitol. De fiecare dată am fost mulțumiți de servicii, Buzăul fiind între primele zone unde nu ne-am lovit de „Nu se poate!”.
Drumurile sunt în general bune, dar există şi excepții, cum este tronsonul de la Ulmet la Nucu, unde pe 10 km am întâlnit două mașini căzute în șanț.
O parte dintre obiective au intrarea liberă, iar pentru altele va trebui să achitați o taxă de acces. De exemplu, dacă intrarea la Casa cu Blazoane este liberă (recomand totuși să sunați înainte, pentru a vă anunța vizita), pentru o parte dintre obiectivele în aer liber, precum Așezările rupestre de la Bozioru sau Trovanţii de la Ulmet, va trebui să achitați o taxă stabilită de consiliul local. La Bozioru noi am achitat câte 10 lei, iar la Ulmet câte 5 lei.
De asemenea, vizitarea cramelor se face în baza unor programări și pentru pachetul de degustare se achită o taxă, care variază de la o cramă la alta și în funcție de numărul de vinuri incluse în pachet.
- Lista de mai sus am făcut-o într-o ordine aleatorie, căci toate obiectivele enumerate merită atenția voastră în egală măsură. Noi avem deja un alt traseu stabilit, aşa că sper să pot adăuga în curând cel puțin alte două motive!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
