A plouat și în cerdac miroase a rece și a cafea proaspătă. Pomii, care înmuguriți, care înfloriți, care deja cu frunze mijite, par să se bucure de stropii de ploaie ce se preling de pe crengi într-un cântec. Le împărtășesc plăcerea și brândușele delicate, presărate prin iarbă. Caut cu privirea veverița din grădină, dar nu se arată.
În timp ce privesc așa, în zare, mă gândesc că tare fain trebuie să fi fost în vremea lui Nică, celebrul personaj al lui Ion Creangă, acest ținut al Neamțului, cu dealurile sale ondulate, acoperite cu livezi ori cu păduri care adăposteau odinioară zimbrii, cu casele cu cerdac și pomi în floare, cu “Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri”. Chiar dacă unele lucruri s-au mai schimbat și Ozana a cam secat, atmosfera rămâne una de poveste. Vă invit să parcurgeți traseul nostru de week-end, pentru a vă convinge la rândul vostru!
- Dimineți în Cerdac
Într-un mod atipic, de data aceasta am să încep itinerariul chiar de la locul de cazare. Îmi pare mai firesc așa, întrucât a reprezentat mobilul vizitei noastre în regiune. Se face că prietena mea a câștigat un concurs, premiul constând în două nopți de cazare la căsuța de vacanță Dimineți în Cerdac din Piatra Neamț. Cum eu o îndemnasem să participe, știind că-i de fel norocoasă, nu putea pleca fără noi. Astfel că ne-am pornit, cu cățel, cu purcel, pe drumul lung al Moldovei. Am ajuns la destinație destul de târziu, la timp însă pentru a găsi căsuța cu accente verzui învăluită într-o lumină caldă, soba încinsă și primitoare și sarmalele aburinde.
Mi-e foarte drag când găsim și la noi astfel de locuri încântătoare, unde atenția la detalii chiar contează. Spuneți voi, cum să nu petreci diminețile în cerdac, înconjurat de oameni dragi, când totul în jur îți inspiră “acasă”?
- Parcul Natural Vânători Neamț
Nominalizat la Destinația anului 2023 drept Ținutul Zimbrului, Parcul Natural Vânători Neamț este locul unde poți petrece liniștit o săptămână, nu doar o zi pe fugă, ca noi. Dincolo de faptul că este singurul loc din Europa unde zimbrul se găsește în același timp în libertate, semilibertate și captivitate, parcul abundă în obiective naturale, istorice sau culturale. Multe dintre acestea au fost imortalizate de cei mai cunoscuți scriitori români în operele lor alese, astfel că vi se vor părea familiare.
Spre exemplu, Cetatea Neamțului, pomenită de Creangă în amintirile sale din copilărie, construită strategic în vârful Culmii Plăieșului, controla Valea Ozanei, care reprezenta una din rutele comerciale între Moldova și Transilvania. Cetatea medievală a cunoscut epoca sa de glorie în perioada domniei lui Ștefan cel Mare, atunci când a rezistat asediului oștirii otomane, conduse de Mahomed al II-lea. În acest context, nu este de mirare faptul că edificiul a inspirat și versurile lui Dimitrie Bolintineanu din poemul “Mama lui Ștefan cel Mare”: “Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,/Unde curge-n vale un râu mititel”.
Supusă unui proces de restaurare, cetatea se prezintă astăzi ca o adevărată bijuterie medievală, pregătită să își uimească vizitatorii.
Rezervația de zimbri și faună carpatină “Dragoș Vodă”, înființată în anul 1968, este una dintre ariile protejate ale Parcului Natural Vânători Neamț. Aici au fost aduse, în anul 1970, primele trei exemplare de zimbri din Polonia. Cu timpul, numărul acestora a crescut și au fost desfășurate demersuri în vederea reintegrării lor în mediul natural. În prezent, câțiva zimbri se regăsesc în incinta Grădinii Zoologice „Dragoș Vodă”, unde sunt găzduiți în scop turistic. Alte exemplare de zimbri trăiesc în semilibertate, în cadrul Centrului de Management al Zimbrului, iar începând din anul 2012 s-a realizat prima eliberare a zimbrilor din țara noastră. Urmare acestui proiect pilot, astăzi, un efectiv de peste 60 de zimbri trăiesc în libertate, fiind permanent monitorizați.
Pe lângă zimbri, în incinta grădinii zoologice sunt găzduite și alte animale precum cerbi lopătari și mufloni, care cu siguranță vor stârni curiozitatea celor mai mici dintre vizitatori. Exceptând cele câteva cuști de la intrare unde par osândiți doi ratoni, o nutrie, un mistreț și câteva păsări, rezervația pare prietenoasă cu locatarii necuvântători, care se bucură de spații ample. Mai mult, în vederea observării zimbrilor, a fost construit un foișor care oferă o perspectivă frumoasă asupra locului. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că rezervația de zimbri de la Vama Buzăului se poziționează mai sus în topul preferințelor noastre.
În imediata apropiere a grădinii zoologice, Mănăstirea Neamț așteaptă credincioșii să îi treacă pragul. Ctitorită în secolul al XIV de Petru I Mușat, mănăstirea a fost extinsă de Alexandru cel Bun și de Ștefan cel Mare. Aceștia din urmă, dar și domnitori care le-au urmat la scaunul Moldovei și care voiau să-și asigure sprijinul bisericii, au înzestrat mănăstirea cu sate, moșii întinse, păduri, vii, iazuri și alte asemenea bogății. Nu este de mirare că mănăstirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, fapt ce i-a permis să participe la viața politică a Moldovei.
Pe noi ne-a uimit suprafața de care se bucură astăzi mănăstirea – un adevărat oraș monahal, dar ne-a displăcut (din nou) rigiditatea ce caracterizează reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române. Nu am să intru în detalii, dar consider că ar trebui să dea dovadă de mai multă deschidere și toleranță față de vizitatori.
Chiar lângă Mănăstirea Neamț, adiacentă Schitului Vovidenia, se regăsește reședința de vară a scriitorului Mihail Sadoveanu, probabil cea mai frumoasă casă memorială vizitată de noi. Construita în 1937 de către mitropolitul Visarion Puiu, cu destinația de palat arhieresc, casa este pusă la dispoziția scriitorului în anul 1944 și cedată ulterior spre folosință pe viață. Clădirea-muzeu păstrează ambianța de epocă, mobilierul și obiectele personale ale lui Sadoveanu fiind păstrate aproape cum le-a lăsat acesta.
În timp ce pășeam pe aleea mărginită de brazi înalți, ascultând vântul și ciripitul păsărilor, nu puteam să nu mi-l imaginez pe scriitor, retras la masa de lemn din curte, cu hârtiile mâzgălite în față. Într-un astfel de loc nu ai cum să nu găsești inspirație pentru a da naștere unor romane celebre!
Dacă tot suntem la acest capitol, nu putem trece cu vederea Casa memorială Ion Creangă din Humulești. Ce e drept, noi nu am mai ajuns să o vizităm de data aceasta, dar am fost în urmă cu mai mulți ani. Casa copilăriei lui Creangă păstrează parcă vie amintirea ștrengarului Nică, fiind o imagine a satului moldovenesc și o oprire simpatică, inclusiv pentru cei mici.
Cea de-a treia casă memorială pe care ne doream să o vizităm, cea a scriitorului Alexandru Vlahuță, am găsit-o închisă. Am ajuns cu puțin timp înainte de ora la care era indicată ultima intrare, dar porțile erau deja ferecate.
Ne-am plimbat însă prin satul mănăstiresc, cu casele vechi, cu cerdac din lemn lucrat cu măiestrie, ce găzduiesc măicuțele de la Mănăstirea Agapia.
Cu o istorie de câteva secole, mănăstirea surprinde prin pictura principalei biserici. Astfel, la mijlocul secolului XIX, are loc prima renovare integrală a bisericii, ocazie cu care pictura interioară este încredințată lui Nicolae Grigorescu. Rezultatul este unul neașteptat și încântător. Din păcate fotografierea sau filmarea sunt interzise, dar vă asigur că reprezentările acelea atipice ale sfinților, ieșite oarecum din normalul bisericilor române, vă vor impresiona negreșit.
La Mănăstirea Văratec am ajuns la asfințit, iar razele aurii, ivite printre norii întunecați, înconjurau cu o aură de lumină blândă biserica principală. Cu o istorie mai puțin notabilă comparativ cu celelalte două mănăstiri vizitate și întemeiată de o măicuță, undeva în perioada 1781-1785, Mănăstirea Văratec ne-a plăcut cel mai mult. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii este de dată recentă, fiind ridicat după anul 1900, când un incendiu a distrus mare parte a fostelor chilii și a bisericii mari. Nu acest aspect contează neapărat, căci și celelalte două mănăstiri sunt restaurate și par de-a dreptul noi. Însă la Văratec, atenția la detalii, grădina îngrijită, obiectele ce înfrumusețează spațiile, transmit o sensibilitate aparte, care invită la reculegere și la meditație.
Ar mai fi și altele de văzut în Parcul Natural Vânători Neamț, dar nouă ne-au rămas pentru data viitoare.
- Piatra Neamț
Nu puteam părăsi orașul care ne-a găzduit fără să îi descoperim comorile. Măcar pe grabă! Am început așadar cu o plimbare matinală cu telegondola. Norii de ploaie începuseră a se risipi, astfel că ne-am bucurat de o priveliște amplă asupra împrejurimilor. Inaugurată în februarie 2008, telegondola a devenit unul dintre principalele puncte de atracție a orașului, transportând turiștii către Vârful Cozla, unde este amenajată o pârtie de schi. Nici urmă de zăpadă pe pârtia de schi, dar priveliștea este una ce merită urcarea! Iar la coborâre, dacă timpul vă permite, puteți alege traseul de drumeție.
O surpriză plăcută a fost și Curtea Domnească din oraș. Sau, mai corect spus, ansamblul arhitectural care, pe lângă reminiscențele medievale ale fostei curți domnești, include o serie de clădiri-monument ridicate începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea.
În perioada medievală, curțile domnești serveau drept reședințe temporare ale domnilor și ale suitelor nobiliare ale acestora. Acestea trebuiau să asigure un grad ridicat de confort, acces la serviciile religioase, dar să răspundă și nevoilor administrative, curtea fiind atât instanță de judecată, cât și loc de adunare a oștii. La Piatra Neamț, din fosta curte domnească se păstrează doar o porțiune din zidul de incintă, Biserica “Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, Turnul clopotniță și două pivnițe, restaurate pe parcursul anilor 2010-2011. Pe acestea din urmă le-am și vizitat.
Turnul este închis publicului, iar în ceea ce privește vizitarea bisericii la interior, “doamna de la lumânări” ne-a trântit la propriu ușa în nas. Pare-se că se grăbea atât de tare încât i-a fost greu să ne anunțe că lăcașul de cult s-a închis, în ciuda faptului că orarul afișat nu ne avertiza în vreun fel în acest sens.
Ne-a trecut repede supărarea, căci a compensat vizita la Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Amenajat într-o clădire spectaculoasă din punct de vedere arhitectural, ce a servit inițial drept sediu al unei bănci private și ulterior al filialei locale a Băncii Naționale a României, muzeul găzduiește cea mai bogată colecție de artă eneolitică din sud-estul Europei. Obiectele de artă decorativă, cu o vechime de peste 6 mii de ani, atribuite celei mai importante civilizații preistorice europene (Precucuteni-Cucuteni-Tripolie) ni s-au părut de neprețuit!
Detalii logistice
În ceea ce privește cazarea pentru care am optat, v-am povestit încă din primele rânduri ale articolului cum au stat lucrurile.
Pentru accesul la Grădina Zoologică „Dragoș Vodă”, încadrându-ne la grup, am achitat câte 8 lei de persoană. Bilet de intrare am mai plătit la Casa Memorială Mihail Sadoveanu – 10 lei de persoană. Nu vă descurajați dacă găsiți muzeul închis. Noi am sunat la numărul de telefon afișat pe ușă și în scurt timp un călugăr a venit și ne-a deschis, vizita fiind individuală. La Casa Memorială Ion Creangă, la cea a lui Vlahuță și chiar la Cetatea Neamțului nu am ajuns la timp pentru a ni se permite accesul (cel puțin de data aceasta).
Pentru o călătorie dus-întors cu telegondola, am plătit câte 30 lei de adult. Alte informații despre orar și prețuri găsiți aici. Informații despre orar și prețuri pentru Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni găsiți aici. De la același muzeu puteți achiziționa și biletele pentru vizitarea celor două pivnițe din incinta Curții Domnești de la Piatra Neamț.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
