Haideți să vă povestesc cum am plănuit noi o escapadă la Torino și am ajuns să vizităm o mulțime de locuri, mai puțin Torino. Am cam subapreciat orașul și am considerat cele trei nopți rezervate suficiente pentru a vedea obiectivele principale. În realitate, am ajuns în Torino seara târziu, după o plimbare prelungită prin satele medievale de pe Riviera Italiană. Am avut timp doar să cinăm. A doua zi am pornit să explorăm împrejurimile orașului, căci așa îi stă bine unui călător adevărat: începe orice tur cu traseele mai puțin explorate. Abia a treia zi, până la amiază, am luat contact și cu Torino, cât să ne convingă că trebuie să revenim cât de curând, pentru a vizita pe îndelete muzeele și multitudinea de palate ale acestuia.
Dar să începem cu începutul! Când Ducele de Savoia Emmanuel-Philibert a mutat capitala ducală de la Chambéry la Torino, în 1562, acesta a demarat o serie vastă de proiecte de construcție, continuate de succesorii săi, menite să demonstreze puterea dinastiei. A luat naștere astfel un complex remarcabil de clădiri, proiectate și decorate de cei mai renumiți arhitecți și artiști ai acelor timpuri.
Complexul include 22 de palate și vile, construite în scopuri administrative sau recreative. Dintre acestea, jumătate se află în centrul orașului Torino, celelalte fiind dispuse în mod radial în jurul acestuia și legate de printr-un sistem rutier dens și bine organizat. Între cele mai interesante sunt cu siguranță Palatul Regal din Torino, fațada Teatrului Regal, Palatul Madama, Palatul Carignano, dar și palatul de la Venaria Reale cu frumoasele sale picturi care spun povestea prinților și prințeselor Savoia, palatul din Stupinigi, destinat vânătorii și petrecerilor ori Castelul Rivoli, care găzduiește în prezent un important muzeu de artă contemporană.
Suita de reședințe regale ale Casei de Savoia este înscrisă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și constituie unul dintre motivele pentru care recomand să întreprindeți o călătorie în Torino și în împrejurimile acestuia. Garantez că veți fi copleșiți de grandoarea acestora!
- Palatul Venaria Reale
Una dintre cele mai bine păstrate reședințe ale Casei de Savoia și unul dintre cele mai fascinante locuri din regiunea Piemont este, fără îndoială, magnificul palat de la Venaria Reale. Situat în zona suburbană a orașului Torino și considerat o capodopera a barocului italian, acesta a fost construit între anii 1658 și 1679, având rol de cabană de vânătoare. Imediat ce ai parcat și pornești la pas spre intrare, vei fi luat prin surprindere de dimensiunile impresionante ale ansamblului. Cred că am parcurs undeva la 1 kilometru până la piața din fața intrării.
Comparabil cu Versailles, ansamblul de la Venaria Reale include mai multe structuri, dar și o grădină care vara trebuie să fie o adevărată splendoare.
Turul începe cu Palatul Dianei, Galleria Grande fiind încăperea cea mai apreciată, o adevărată bijuterie arhitecturală a secolului XVIII. Sala, cu o lungime de 80 de metri și o lățime de 12 metri, impresionează prin armonia proporțiilor.
De reținut că itinerariul poate fi parcurs într-un singur sens. Ne-ar fi plăcut să ne putem întoarce la o cafeneaua amenajată imediat după galerie, dar nu ni s-a permis. Am continut astfel spre fostele grajduri și în final am încheiat vizita în incinta capelei.
Un lucru de-a dreptul interesant pe care l-am descoperit în incinta palatului Venaria Reale este chiar originea legendei lui Moș Nicolae. Se pare că prin secolul XVII, Casa de Savoia devenise renumită prin petrecerile și balurile pe care le organiza. Între acestea, unul dintre cele mai neobișnuite era denumit “Zapato”, avea origini spaniole și avea loc în noaptea dintre 5 și 6 Decembrie, dedicată Sfântului Nicolae. Cu această ocazie participanții făceau schimb de daruri, pe care le ascundeau în pantofi (în spaniolă, ”zapatos”). Cu timpul lucrurile au luat amploare, întreaga curte lua parte la schimbul de cadouri și, în cele din urmă, obiceiul a devenit un fenomen global.
- La Sacra di San Michele
Sacra di San Michele este un simbol al regiunii Piemont și locul care l-a inspirat pe scriitorul Umberto Eco să conceapă best-sellerul „Numele trandafirului”. Construcția este una intrigantă, iar diferențele de nuanță ale rocilor vulcanice ce compun structura accentuează farmecul detaliilor arhitecturale.
Situat la aproximativ 40 de kilometri de Torino, complexul religios, construit între anii 983 și 987, oferă o priveliște uluitoare asupra regiunii. Însă mai captivantă este imaginea mănăstirii în sine, cocoțată de-a dreptul în vârful Muntelui Pirchiriano.
Dedicată Arhanghelului Mihail, mănăstirea este parte a unei rute de pelerinaj de peste 2000 de kilometri, ce se întinde de la Mont Saint-Michel (Franța) și până la Monte Sant’Angelo (Puglia). Și pentru că subiectul central este legat de Casa de Savoia, în interiorul bisericii principale sunt înmormântați membri ai acesteia.
- Cabana de vânătoare din Stupingi
Cabana de vânătoare din Stupinigi, în realitate un adevărat palat, este una dintre reședințele Casei Regale de Savoia despre care vă vorbeam la început. Construcția a început în 1729, iar doi ani mai târziu avea loc prima vânătoare oficială. Ulterior, clădirea a continuat să fie extinsă, fiind folosită de către membrii Casei de Savoia pentru sărbători și nunți dinastice. În forma sa finală, aceasta totalizează 137 de camere și 17 galerii.
Vă vine sau nu să credeți, dar am fost nevoiți să parcurgem cam jumătate din incintă – întreaga zonă deschisă publicului – în aproximativ un sfert de oră. Am ajuns aproape de închidere și am vrut să vedem cât mai mult, căci clădirea superb decorată ni s-a părut de-a dreptul impresionantă.
Scopul inițial de cabană de vânătoare este simbolizat de cerbul de bronz cocoțat în vârful acoperișului, deasupra cupolei centrale. În prezent, cerbul a fost înlocuit cu o replică, cel original aflându-se în interiorul zonei vizitabile a palatului.
- Torino
Vă spuneam că am văzut Torino printre picături. În prima zi am ajuns la timp cât să servim cina la Eataly, o rețea internațională de supermarket-uri cu produse italiene de calitate superioară și cu restaurante specifice. Cel de la Lingotto, din Torino, este amenajat într-o fostă fabrică de vermouth Carpano, primul vermouth creat și brevetat în 1786. Dacă nu aveți ocazia să vizitați muzeul, vă recomand totuși să vă comandați băutura la unul dintre barurile istorice ale orașului.
A doua zi, tot pe înserat am revenit în oraș. Prima oprire am făcut-o în Piazzetta Reale, unde am asistat la proiecțiile de lumini de pe fațada Palatului Regal. Am luat-o apoi la pas traversând Piazza Castello și coborând pe Via Roma, unda dintre arterele comerciale ale orașului, până în dreptul gării Porta Nuova. N-aș putea să vă spun ce magazine erau înșirate pe traseu, căci eram fascinată mai mult de fațadele masive ale clădirilor.
Ne-am continuat plimbarea pe Corso Vittorio Emanuelle II, până la una dintre cafenelele istorice ale orașului, Caffè Platti 1875. Aici am încercat celebrul Bicerin, o băutură locală pe bază de ciocolată caldă și cafea, alături de niște delicioase castane glasate. Cu nivelul de energie refăcut, am pornit înapoi, de această dată pe Via Lagrange, admirând luminițele de Crăciun.
Abia în cea de-a treia zi am apucat să și vizităm unele dintre muzeele pe care le aveam pe listă. Am început dimineața devreme, cu o vizită la Pinacoteca Agnelli, situată în aceeași incintă cu hotelul unde eram cazați, respectiv fosta fabrică FIAT, transformată într-un complex ce include spații comerciale, hoteluri, un sediu al Universității tehnice din Torino și altele.
Nu aveam în plan să vizităm muzeul, dar a fost singura cale de acces pe pista de încercare FIAT, situată pe acoperișul clădirii. Fabrica a reprezentat un proiect revoluționar la momentul inaugurării, fiecare dintre cele cinci etaje fiind dedicat unei etape de producție, iar la final mașinile fiind încercate pe pista de pe acoperiș. Un astfel de obiectiv nu putea fi ratat de Claudiu, pasionat de tot ce înseamnă mașini. În cele din urmă, vizita s-a dovedit agreabilă, iar colecția temporară a Fundației Maeght ne-a amintit de vizita din vară la sediul acesteia din Saint Paul de Vence.
Am continuat în același ton, cu vizita la Muzeul Automobilului, de altfel unul dintre motivele principale pentru care am ales destinația. După ce am vizitat muzeele Ferrari din Modena și Maranello, muzeul și fabricile Volkswagen din și de lângă Hanovra, Muzeul prototipurilor auto din Hamburg, muzeul și fabrica Mercedes-Benz, precum și muzeul Porsche din Stuttgart, am zis să ne diversificăm cunoștințele în domeniul automotive. Muzeul ne-a plăcut foarte mult ca și concepție și mod de prezentare a exponatelor, iar una dintre piesele de rezistență ni s-a părut mașina electrică din 1907 a unui magnat american.
Pentru că eram presați de timp, a trebuit să ne decidem la încă un obiectiv. Și deși Muzeul Egiptean ne surâdea, pe fondul călătoriei precedente pe Valea Nilului, în cele din urmă reședințele Casei de Savoia au câștigat prin apartenența la loc. Așadar, am continuat cu vizita la Palatul Regal, simbolul central al puterii Casei de Savoia pentru mai bine de trei secole. Palatul include mai multe segmente, Sala Armurăriei fiind cu siguranță printre cele mai interesante.
Din punctul nostru de vedere, piesa de rezistență a fost însă Capela Sfântului Giulgiu. În 1453, Casa de Savoia a intrat în posesia Sfântului Giulgiu, un veșmânt de pânză pe care este imprimată imaginea unui trup, despre care credincioșii consideră că este al lui Iisus Hristos. Există o mulțime de controverse legate de originea gilgiului, dar obiectul de cult continuă să atragă mii de pelerini. Și cum o astfel de piesă trebuia adăpostită cum se cuvine, în secolul XVII au început lucrările de construcție a unei capele grandioase, cu acces direct din Palatul Regal. Capela este o adevărată capodoperă arhitecturală barocă, domul său ingenios iluminat fiind aproape halucinant. Clădirea a fost restaurată recent, după ce a fost puternic avariată în urma unui incendiu din 1997 și continuă să surprindă orice vizitator, fie el credincios sau nu.
La final, puteți încheia turul cu o plimbare pe aleile Grădinii Regale.
Am încheiat experiența noastră la Torino cu un pahar de Carpano, niște paste delicioase și un desert genial la Farmacia del Cambio, un alt local cu istorie situat vis-a-vis de Palatul Carignano și deținut de un renumit chef italian.
Ce mai aveam pe listă, pe lângă Muzeul Egiptean, dar nu ne-am încadrat în timp: Palatul Madama, Muzeul cinematografiei italiene, Muzeul Lavazza, Bazilica Superga și Casa Martini. Însă Torino s-a dovedit mult mai ofertant decât am crezut, lista putând fi completată fără probleme. Așadar, nu faceți ca noi și acordați-i atenția și timpul cuvenite. Nu veți regreta!
Detalii logistice
În Torino ne-am cazat la NH Lingotto Congress, unul dintre cele două hoteluri amenajate în incinta fostei fabrici FIAT. Recomand hotelul, cu mențiunea că este amplasat la câțiva kilometri de centru. Pentru noi nu a fost un impediment, deoarece am călătorit cu mașina închiriată. Cu toate acestea, traficul poate pune probleme la orele de vârf, iar într-una din zile am pierdut o oră căutând loc de parcare în jurul Palatului Regal, pe la prânz.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
