Și dacă nu v-am mai spus, cu siguranță ați constatat singuri că ne place să evadăm în câte un week-end însorit la sud de Dunăre. Fie că mergem să ne răcorim la mare într-un un august torid, fie că optăm să explorăm zonele mai înverzite și alegem pentru asta luna mai, nu trece an fără să le facem o vizită vecinilor bulgari. Că ne place sau nu, ne simțim obligați să recunoaștem că au o mulțime de obiective interesante, servicii în general mai bune ca la noi și o atitudine corectă față de turiști.
Cum nu ne puteam dezminți nici anul acesta, ziua de 1 Mai iată că ne-a găsit completând traseul etnografic din regiunea Gabrovo, fix în centrul geografic al Bulgariei. Dacă în urmă cu un an ne lăsam cuceriți de-a dreptul de micul sat Bojentsi, iată că acum am completat jurnalul de bord cu încă trei atracții similare.
- Arbanasi
La o aruncătură de băț de fosta capitală medievală a Bulgariei, Veliko Tărnovo, o adevărată comoară etnigrafică așteaptă să fie descoperită. Satul Arbanasi, cu casele văruite în alb și cu ale lor detalii din lemn, cu gardurile masive de piatră și curțile înverzite, cu aroma de cafea proapătă, te îmbie la visare. Mai torn o ceașcă cu licoarea energizantă, sorb alene și îmi umplu nările cu parfumul dimineții, după care pornim la drum. O luăm la pas pe ulițele înguste, îmbătate de miresme de salcâm și de soc. E liniște și pare că ne-am întors în timp.
Senzația se amplifică îmediat ce pășim dincolo de poarta Casei Konstantsaliev, un muzeu etnografic ce reconstruiește atmosfera secolului al XVII-lea. Mobilierul și obiectele, atât cele practice, cât și cele decorative, evocă stilul de viață al negustorilor bogați.
Incursiunea prin sat o continuăm cu câteva opriri la bisericile emblematice. Întâi ne avântăm dincolo de poarta minusculă și pătrundem în curtea Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Aici ne întâmpină irișii violet, ciripitul păsărilor și o pace care ni se scurge parcă în suflete și în minte.
O altă oprire obligatorie este la Biserica Nașterii Domnului, cea mai veche din sat. Frescele de la 1597, reprezentând Nașterea Domnului și Judecata de Apoi, sunt absolut fabuloase.
Momentul de evlavie îl echilibrăm cu o bere bună, servită la una din tavernele locale. Alături de o mulțume de bucate alese, bineînțeles!
Bojentsi (Bojențite)
Bojentsi pare încremenit, cu casele sale autentice, cocoțate tot mai sus pe coama dealului, printre copacii de un verde crud. Satul este un adevărat muzeu în aer liber, iar sentimentul acela profund de tihnă te însoțește la tot pasul. Doar clichetul paharelor pline cu vin de la cele câteva restaurante te mai trezesc, uneori, din starea aceea de reverie ce te cuprinde odată ce treci dincolo de bariera ce separă, aproape simbolic, lumea contemporană de cea atemporală.
Ne-am învârtit în cerc pe străduțele pietruite, admirând fiecare bârnă de lemn sau piatră ce compun acest ansamblu încântător, am aruncat ocheade suvenirurilor etalate în vitrinele magazinelor, ne-am bucurat de energia benefică a locului, iar la final am înfulecat cu poftă bucatele delicioase servite la taverna Strannopriemnica.
- Etar
Anul acesta se pare că este dedicat muzeelor etnografice. După ce prima zi însorită din iarnă ne găsea sus pe costișă, printre casele de la Muzeul Satului Vâlcean, iar în Sâmbăta Mare rătăceam printre căsuțele pitorești de la Bunratty Folk Park, în Irlanda, iacătă cum prima zi de mai am petrecut-o la un alt muzeu etnografic în aer liber, Etar. Situat la poalele unor dealuri înverzite și întins de-a lungul unui pârâu cu ape repezi și reci, muzeul ne-a captivat imediat cum am pășit dincolo de porțile de lemn. Dacă vă întrebați ce anume am găsit atât de special, răspunsul este unul simplu: viața! Căci Etar este un soi de muzeu interactiv. Aproape fiecare construcție expusă este însuflețită, fie de apa care ajută la spălat, măcinat, strunjit, fie de omul care gătește, creează și socializează. Plimbarea pe aleea pietruită, printre casele expuse, e ca o călătorie într-o altă dimensiune temporală.
Ceea ce conferă unicitate muzeului sunt atelierele meșteșugărești cu tehnici de odinioară, care funcționează în interiorul căsuțelor. Ai ocazia să descoperi cum se prelucra odinioară pielea, cum stăpânea focul meșterul fierar, cum torceau bunicile lâna, cum se sculpta lemnul sau cum se pictau icoane. Trebuie să recunosc că popasurile noastre favorite au fost însă cele culinare. Ni s-a părut puțin cam devreme pentru un prânz complet, deși cărnurile sfârâiau deja pe grătare. Am degustat însă patiseriile, dulciurile cu influențe turcești (nuga ne-a încântat papilele, ca în copilărie!) și braga. Delicios!
- Tryavna (Treavna)
Strâns ca într-o îmbrățișare a Munților Balcani, Tryavna este un orășel fermecător, care amintește de perioada Renașterii Bulgare (secolele XVIII-XIX).
Străzile sale pietruite, mărginite de case albe cu acoperișuri din piatră și ancadramente ale ferestrelor din lemn închis la culoare, se desfășoară de-a lungul și de-a latul unui râu. Inima acestui întreg ansamblu este podul arcuit, din piatră, care oprește parcă în loc cursul timpului. Doar apa pare să își continue liniștită traseul, la vale.
Sufletul Tryavnei sunt însă artiștii. Dacă în trecut orașul găzduia o școală a artelor, astăzi puteți descoperi operele expuse ale “absolvenților” în muzeele orașului. Și încă puteți vizita atelierele diverșilor meșteșugari. Noi nu am avut timp pentru a descoperi muzeele, dar ne-am bucurat din plin de atmosfera boemă, cu parfum balcanic, a orașului. Și parcă cel mai intens i-am simțit identitatea în ceașca aceea cu cafea la nisip, savurată fix lângă Turnul cu ceas – emblema orașului, șezând în tihnă pe scaunele joase, cu trei picioare. Ce poate fi mai autentic?
Delatii logistice
În realitate, după excursia din week-end-ul prelungit de la început de mai, am revenit, două săptămâni mai târziu, la Arbanasi. Prea ne rămăsese gândul la poveștile sale, pe care nu apucasem să le luăm la descusut. Și dacă prima dată ne-am cazat la Arbanashki Han Hotelcomplex, pe care îl recomandăm cu încredere, ce-a de-a doua oară am optat pentru sora sa mai mică, cocoțată pe colină, Vila “Arbanashki han”. Întregul complex este frumos amenajat și menținut, serviciile sunt bune, iar mâncarea delicioasă.
De ținut cont că la obiectivele turistice, taxa de acces se poate plăti doar în moneda locală.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
