Menu
România / România altfel

Turist în București. Pe urmele regalității

Mi-ar fi plăcut să învățăm mai multe despre istoria României din perioada monarhiei. Informațiile pe care le-am primit la școală au fost de-a dreptul limitate. Nici cele disponibile în zilele noastre nu sunt cu mult mai abundente. De parcă am vrea să ștergem cu buretele acest capitol al istoriei naționale. Nu am să reușesc să înțeleg această mentalitate, cu atât mai mult cu cât perioada regalității și-a pus amprenta în mod pozitiv asupra culturii și artei românești. Am aflat mai multe despre familia regală în urma vizitei la Stuttgart, decât din materialele disponibile la noi în țară. Așa că atunci când am citit că Palatul Elisabeta este deschis publicului, nu am ezitat să facem o vizită. Și am profitat de ziua liberă ca să revedem și spațiile istorice ale Palatului Regal din incinta Muzeului Național de Artă al României.

  • Palatul Regal

Am vizitat pentru prima dată încăperile istorice din cadrul fostului Palat Regal în urmă cu mai mulți ani. Pe atunci, spațiile erau deschise publicului o singură sâmbătă pe lună, iar vizitarea se putea face în cadrul unui tur ghidat.

MNAR

Îmi amintesc că am rămas profund impresionați de încăperile grandioase, despre a căror existență aflasem din pură întâmplare. Încăperile nu sunt mobilate, dar decorațiile bogate compensează lipsa mobilierului și ajută la punerea în valoare a elementelor esențiale, tronul și coroana regală. Sălile sunt însuflețite și de o serie de picturi și fresce înfățișând membrii Casei Regale a României, dar și teme filozofice sau chiar stema regală a României. Între acestea, preferatul meu o înfățișează pe Regina Maria în straie populare. Eleganța care răzbate din imagine mă determină să vreau să aflu cât mai multe despre personalitatea reginei. Iar la prima vizită am regăsit spiritul delicat al acesteia și într-o colecție de desene semnate de ea însăși.

În prezent sunt vizitabile Sufrageria Regală, Scara Voievozilor și Sala Tronului, dar și o încăpere adiacentă unde se află una dintre cele trei coroane realizate, la cererea regelui Carol I, din oțelul tunului capturat de la Plevna.   

Istoria palatului regal începe în prima parte a secolului al XIX-lea, când edificiul a constituit reședința domnească a lui Alexandru Dimitrie Ghica și, mai apoi, a lui Alexandru Ioan Cuza. Carol I este cel care a transformat însă clădirea într-un adevărat palat regal, cu sprijinul unui arhitect francez, dar și a arhitectului cu care regele colaborase la definitivarea Castelului Peleș. Corpul central al palatului este refăcut mai târziu, sub conducerea lui Carol al II-lea, după ce fusese distrus în timpul unui incendiu.

Odată ce pășești pe holul oficial, ce face legătură cu sufrageria, dar și cu monumentala scară ce conduce spre Sala Tronului, deja te simți transpus într-un cadru legendar. Pardoseala de marmură, plafoanele casetate, picturile de pe pereți ori frescele, semnate de unii dintre cei mai cunoscuți pictori interbelici și toate micile detalii ale încăperilor reflectă o eleganța desăvârșită. Iar contrastul dintre acestea și simplitatea tronului și a coroanei regale este aproape covârșitor. Și, cumva, fiecare astfel de detaliu te determină să te întrebi oare unde ar fi fost România astăzi dacă regimul politic nu ar fi fost schimbat atât de drastic.

A fost o reală plăcere să revedem încăperile, în tihnă, concentrându-ne atenția pe fiecare cotlon în parte.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, nu ezitați să vizitați acest loc deosebit și să încercați să aflați mai multe despre istoria României moderne.      

  • Palatul Elisabeta

Cum vă spuneam, am citit recent un comunicat potrivit căruia Palatul Elisabeta este deschis publicului în fiecare week-end, până pe 30 septembrie. Așa că ne-am înființat și noi la porțile acestuia, dornici să descoperim locul pe lângă care trecem zilnic, dar despre a cărui existență habar nu am avut până în urmă cu câțiva ani.

București

Palatul, de dimensiuni nu foarte mari, a fost construit în perioada 1935 – 1937, îmbinând stilul brâncovenesc cu cel maur. El urma să servească drept reședință pentru Principesa Elisabeta, însă aceasta l-a folosit pentru puțin timp, retrăgându-se la țară. După evenimentele de la 23 august 1944, Regele Mihai I se mută temporar la Palatul Elisabeta unde, în final, este forțat să semneze actul de abdicare. Recent citisem și conținutul acestuia, într-un extras din presa vremurilor afișat la Muzeul Municipal din Câmpulung, despre care povesteam aici.

După abdicare, palatul a intrat în proprietatea statului, având mai multe utilități de-a lungul timpului și funcționând inclusiv ca hotel și restaurant. De altfel, se pare că inclusiv regele, la revenirea în țară, a fost nevoit să plătească pentru cazarea în incinta acestuia.

Edificiul servește astăzi ca reședință a Familiei Regale a României, fiind concesionat cu titlu gratuit pentru o perioadă de 49 de ani. În cadrul turului ghidat se vizitează câteva dintre încăperile de la parter. Între exponate se regăsesc o serie de piese originale, precum medalioanele înfățișând portrete romane, dar și diverse elemente ce amintesc de trecutul familiei, precum costume populare ale Reginei Maria și ale Reginei Elena, uniforme și decorații ce au aparținut Regelui Mihai și nu numai.

Mă bucur că am putut pătrunde mai mult în istoria neamului, dar încă o dată trebuie să recunosc că România nu este pregătită pentru turism. La Palatul Elisabeta acesta aspect s-a reflectat în ghidajul foarte slab, dar și în atitudinea personalului adiacent. Spre exemplu, ghidul nostru a oferit foarte puține informații și nici măcar nu aștepta ca toți vizitatorii din grup să ajungă într-o încăpere pentru a începe prelegerea. Dacă doreai să vezi exponatele, cu certitudine trebuia să renunți la explicații și invers.

Cât despre însoțitoarea de grup (a se citi “gardianul de la penitenciar”), aceasta părea rămasă pe proprietate de pe vremea când servea ca hotel și restaurant pentru membrii Partidului Comunist. Ne-a poruncit să ne dezinfectăm la intrare, ca și cum se adresa unor sclavi pe plantație, în ciuda faptului că nimeni nu părea să ocolească flaconul cu dezinfectant. La final, am avut și un mic conflict personal. În grădină este permis fotografiatul. Am îndreptat aparatul spre una dintre uși, încercând să surprind detaliile de pe un stâlp – fotografia o regăsiți între cele de mai sus. Considerând că încercam să fotografiez spre interior, unde nu este permis, m-a mustrat ca pe un copil de școală elementară, cu o atitudine ce nu are ce căuta în domeniul serviciilor, indiferent de natura acestora.

Mă străduiesc să vizitez și să vă prezint cât mai multe obiective și locuri din țară. Din păcate, astfel de servicii și atitudinea personalului din România mă dezarmează și mă determină să aleg, de cele mai multe ori, alte destinații. Punctual, vă recomand să vizitați Palatul Elisabeta, dar să nu aveți așteptări prea mari din partea gazdelor.

Detalii logistice

Biletul de intrare la Sala Tronului, Sufrageria Regală și Scara Voievozilor din cadrul MNAR costă 20 de lei de persoană, iar pentru accesul la Palatul Elisabeta am plătit câte 40 de lei. Acesta din urmă mai poate fi vizitat până pe 30 septembrie, de vineri până duminică, în intervalele orare 10-13 și 14-17.

Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!