Este deja împământenit faptul că Valencia reprezintă o destinaţie ideală de city-break. Aşa se face că într-un week-end prelungit, dintr-un ianuarie friguros, am decolat spre Valencia, în căutarea soarelui. Credeți că, odată ajunși, ne-am putut abține să nu descoperim mai întâi împrejurimile? Cum ne stă în fire, am pornit întâi spre nord, să prospectăm zona pentru un viitor circuit mai extins. Şi ne-a plăcut ce am găsit!
- El Puig de Santa Maria
Situat la doar 14 kilometri nord de Valencia și cocoțat pe un deal, aşa cum însuși numele indică (în dialectul valencian “puig” înseamnă deal sau munte), El Puig de Santa Maria este un orășel de-a dreptul autentic. Acesta este cunoscut în primul rând pentru Mănăstirea Regală, închinată patroanei Valenciei, ce tronează deasupra sa. Clădirea dreptunghiulară grandioasă, flancată de patru turnuri, include două elemente arhitecturale diferite, respectiv mănăstirea propriu-zisă şi sanctuarul marian. Despre istoria monumentalului edificiu puteți afla mai multe în cadrul turului ghidat.
De menţionat că stilul de viață relaxat al localnicilor, despre care povesteam aici, l-am regăsit şi în micul orășel de lângă Valencia. Am așteptat mai bine de jumătate de oră să ni se deschidă ușa masivă a edificiului. Abia când ne hotărâsem să plecăm a apărut pe aleea din fața mănăstirii, urcând agale, ghidul al cărui program ar fi trebuit să înceapă în urmă cu o oră. Ce pot să vă spun este că așteptarea a meritat, locul fiind unul de-a dreptul impresionant.
- Mirador El Garbí
Ne-am continuat drumul, printre livezile de migdali înfloriți şi de portocali, până sus, la punctul de belvedere El Garbí. De aici, părea că întreaga lume se așterne la picioarele noastre. Vântul ne șoptea povești într-un limbaj secret și l-am fi ascultat, cu ochii ațintiți în zare, ceasuri întregi. El Garbí este unul dintre locurile acelea unde te pierzi şi te reculegi parcă de sute de ori într-o secundă, unde timpul pare că se oprește şi unde grijile nu te pot ajunge.
- Segorbe
Prânzul ne-a găsit hoinărind prin orășelul medieval Segorbe. Mai puțin umblat de către turiști şi cu un mix arhitectural şi cultural peste care şi-au pus amprenta deopotrivă romanii, maurii şi spaniolii, orășelul ne-a încântat de-a dreptul. De altfel, îmbinarea armonioasă între influențele maure şi cele creștine scoate din anonimat mica așezare. Chiar dacă timpul nu ne-a permis să vizităm muzeele şi edificiile culturale, ne-am bucurat de plimbarea agreabilă şi de un prânz delicios la o bodegă locală.
- Sagunto
Cu o istorie de peste 2000 de ani, orașul Sagunto păstrează încă multe vestigii arheologice și monumente vechi, care amintesc de importanța sa istorică. Primul dintre acestea, care atrage privirea pe măsură ce te apropii de oraș, devenind aproape hipnotizant, este castelul cocoțat pe colina din fundal. El Castillo de Sagunto, în esență maur, este înconjurat de ziduri romane şi medievale. Castelul a servit ca fortăreață de-a lungul perioadelor istorice, protejând locuitorii din cele mai îndepărtate timpuri. Ne-am învârtit minute în șir prin spațiul amplu, îngrădit de zidurile antice, minunându-ne de creația înaintașilor noștri şi admirând totodată priveliștea de acolo, de la înălțime.
De la castel, drumul te poartă la vale spre un alt monument arhitectural antic, respectiv Teatrul roman. Acesta a fost construit în secolul I, urmând forma concavă a muntelui. Teatrul are o acustică excepțională şi era prevăzut cu două zone de ședere semicirculare, săpate în stâncă. Acestea puteau acomoda până la 6000 de spectatori. Am asistat şi noi la un spectacol imaginar şi am testat acustica amfiteatrului interpretând, pe rând, cele mai amuzante piese contemporane ce ne treceau prin gând. Poate tocmai “veleitățile” noastre muzicale au ținut departe alți vizitatori!
Mai departe, străzile înguste ale orașului medieval, cu clădirile ce amintesc de trecutul bogat, te invită să le parcurgi la pas. Fie că rătăcești printre casele cartierului evreiesc, fie că încerci să identifici vestigiile romane ascunse din loc în loc, Sagunto îți captează cu certitudine interesul şi îți pune la încercare abilitățile de explorator.
- Port Saplaya
Mica noastră escapadă prin împrejurimile Valenciei am încheiat-o într-o atmosferă tihnită, printre casele multicolore din Port Saplaya. Construit prin anii ’70 de-a lungul unui canal de navigație artificial, ce face legătură cu marea, portul a devenit astăzi un cartier în toată regula. Suita caselor în nuanțe vesele, la marginea cărora stau ancorate ambarcațiuni de mici dimensiuni, amintesc de orașe lacustre mai mult sau mai puțin celebre, precum Veneția sau Port Grimaud. Despre acesta din urmă vă povesteam aici.
Ne-am învârtit de-o parte şi de alta a canalului, întâlnind din loc în loc câte un localnic ce se întorcea de la cumpărături sau ce își pregătea barca pentru o ieșire în larg. La final am poposit pe plaja din apropiere, inhalând din plin aerul sărat şi mirosul de mare!
Detalii logistice
Traseul descris l-am parcurs cu ajutorul maşinii închiriate din aeroport şi predate, la finalul zilei, la centrul din incinta gării centrale. Maşina am închiriat-o de la Europcar. Am optat pentru această variantă din două considerente: zborul de noapte de la sosirea pe aeroportul din Valencia ne-a limitat posibilităţile de a ajunge în centrul oraşului cu mijloace de transport în comun, iar pentru perioada de sejur efectiv în oraş nu aveam nevoie de maşină. Am îmbinat astfel utilul cu plăcutul şi am profitat de ocazie să extindem traseul dincolo de limitele oraşului.
- Ce am fi vrut să mai includem în traseu, dar timpul nu ne-a permis, erau izvoarele termale Montanejos Hot Spring, devenite celebre pentru prima dată în timpul cuceririi maurilor, acum peste 1000 de ani. Am citit că, în acea perioadă, izvoarele termale erau o zonă de scăldat preferată pentru regele maur și haremul său. Cele 25° C pe care apele le au în mod constant ne-ar fi îmbiat şi pe noi la o sesiune de scăldat, în miez de iarnă. Au rămas însă pe listă pentru data viitoare!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
