Stau și mă întreb cum de un oraș atât de fermecător precum Vicenza, cu o colecție impresionantă de vile și palate, adevărate minuni arhitecturale, este exclus din itinerariul turiștilor ce se avântă pe meleagurile Italiei. De fapt, este impropriu spus “exclus”, căci nu prea este luat în considerare de la bun început. Și mă simt nevoită să admit că și noi am fi trecut indiferenți pe lângă el, dacă nu ne-ar fi fost recomandat cu convingere de o persoană în ale cărei gusturi ne încredem. Iar acum, după ce i-am colindat străduțele și i-am aflat povestea, simt că i se face o mare nedreptate. Probabil principala cauză este amplasamentul său între două orașe cu rezonanță mai puternică, Veneția și Verona. Însă chiar dacă nu poartă pecetea unor tragedii celebre, asemenea suratelor în umbra cărora se ascunde, Vicenza seduce cu romantismul său.
Identitatea orașului este indisolubil legată de personalitatea arhitectului renascentist Andrea Palladio. De altfel, prin prisma valorii culturale incontestabile a creațiilor acestuia, Vicenza și vilele palladiene din Veneto sunt desemnate un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Vă invit așadar să pornim pe urmele sale…
- La Rotonda
O lumină caldă de toamnă învăluie împrejurimile Villei Almerico Capra, cunoscută și sub numele de La Rotonda, în timp ce așteptăm să înceapă turul ghidat. Stăm aliniați, alături de alți curioși, pe peluza din fața construcției și privim cu curiozitate fațada grandioasă. Situată puțin în afara centrului istoric al orașului, La Rotonda este cea mai faimoasă dintre vilele lui Palladio.
Nu durează mult și o tânără italiancă își face apariția și începe să povestească cu pasiune despre impresionanta vilă, deținută în prezent de urmașii contelui Attilio Valmarana. Aflăm așadar că aceasta a fost proiectată de Palladio pentru cardinalul Paolo Almerico, la sfârșitul secolului al XVI-lea. Găsit vinovat pentru comiterea unei crime, Almerico a fost trimis la Roma pentru aplanarea scandalului. Aici viața sa se schimbă radical și devine secretar apostolic pentru doi papi. Ulterior, acesta se întoarce la Vicenza și comandă construirea vilei, ca loc de refugiu și meditație. Palladio îi propune un proiect care avea să facă istorie, având ca model chiar Panteonul din Roma: un pătrat înscris perfect într-un cerc și un cerc înscris perfect într-un pătrat.
Vila are patru laturi simetrice și colțurile îndreptate către cele patru puncte cardinale, astfel încât pe parcursul întregului an două laturi să fie luminate direct de soare și două umbrite. Mai mult, cele patru laturi unesc într-un mod metaforic elementele naturii sub cupola care inițial a fost deschisă, asemenea celei a Panteonului. Una dintre laturi este îndreptată către râul Bacchiglione, alta către câmpurile pline de roade, alta către pădure și ultima către aleea ce ducea spre oraș. Iar surprizele nu se opresc aici, căci dacă te așezi în dreptul ușii și privești în zare, treptele dispar din câmpul vizual. A fost una dintre cerințele speciale ale cardinalului ca vila să pară suspendată între cer și pământ.
Palladio a dat vilei un aspect curat, aproape auster. Pereții erau acoperiți de stuc alb, podeaua pavată și singurele decorațiuni erau cele patru șeminee din marmură de culoare diferită, amplasate în camerele principale, cu basoreliefurile de deasupra acestora, iar în sala centrală câteva statui.
După moartea arhitectului, Almerico decide să dea culoare încăperilor și astfel cupola ajunge să fie pictată cu imagini ce reprezintă virtuțile cardinalului. În 1591 vila este vândută familiei Capra, care îi aduce o serie de modificări și o împodobește cu o mulțime de alte picturi murale.
Tocmai pentru a proteja frescele de apa pluvială ce se scurgea pe pereți este închisă cupola. Se păstrează însă masca perforată din podea, care avea rolul de a direcționa atât curenții de aer, cât și de a dirija apa pluvială către cisterna subterană.
Astfel, construcția dobândește aspectul de astăzi. Iar dacă imaginea de ansamblu a construcției vi se pare familiară, se spune că aceasta ar fi inspirat designul porticului Casei Albe.
- Villa Valmarana ai Nani
O alee lungă, mărginită de ziduri din cărămidă roșie, leagă La Rotonda de o altă proprietate impresionantă a familiei Valmarana, Villa Valmarana ai Nani. În realitate este vorba despre un complex format din două clădiri, amplasate într-o grădină absolut superba. Din păcate noi nu am putut vizita clădirea principală, Palazzina, deoarece găzduia un botez al familiei. Am citit însă că pereții exteriori ai acesteia sunt decorați cu statui de pitici, inspirate din legenda Prințesei Layana. Născută pitică, aceasta a fost ținută închisă de tatăl său și înconjurată de servitori pitici, astfel încât să nu realizeze că este diferită.
Trăgând cu ochiul la evenimentul privat, am încercat să ne imaginăm cum este viața pentru descendenții familiilor nobile. Am fost distrași însă de accentul portughez al unui domn ce ne invita să vizităm Foresteria, cu multitudinea de fresce semnate de Giambattista Tiepolo și, mai ales de fiul său, Giandomenico Tiepolo. Întocmai aceste magnifice lucrări ale familiei Tiepolo scot din anonimat acest ansamblul arhitectural.
- Sanctuarul Fecioarei Maria de pe Muntele Berico
Pe când priveam în zare de pe terasa Vilei La Rotonda, o construcție cocoțată pe colina din față ne-a atras atenția în mod deosebit. Părea că ne urmărește cu insistență. E lesne de înțeles că, mânați de curiozitate, am pornit să-i descoperim misterul. Așa am ajuns pe Muntele Berico, în fața sanctuarului la poalele căruia se întinde, umilă, Vicenza. Priveliștea amplă ce se deschide de la balconul din Piazzale della Vittoria merită cu prisosință să vă abateți până aici.
- Basilica Palladiana
Profilul orașului Vicenza este dominat, de oriunde ai privi, de o altă clădire emblematică semnată de Palladio. Situată în piața principală din Vicenza, Piazza dei Signori, construcția cu acoperișul său verde este deopotrivă superbă și impresionantă. Construită inițial în stil gotic, clădirea din secolul al XV-lea găzduia magazine în partea de jos și o sală de ședințe ale autorităților locale în partea de sus. Când o parte a unui șir dublu de coloane și porticuri ale clădirii s-a prăbușit, Palladio a fost ales pentru a reconstrui structura. Lucrarea de amploare fiind comandată de autoritățile locale, nu a avut limită de buget. În acest context și inspirat de arhitectura clasică a Romei antice, Palladio a ales să acopere vechea fațadă gotică cu coloane de marmură. Proiectul enorm a consumat o mare parte din viața arhitectului, iar Bazilica a fost terminată abia după treizeci de ani de la moartea sa.
Dacă Bazilica Palladiana încântă din punct de vedere arhitectural, agitația orașului privită de la frumoasa logie vă va încânta spiritual!
Bazilica este flancată de o altă structură ce iese cu desăvârșire în evidență, ridicându-se spre cer. Este vorba despre turnul medieval cu ceas, Torre Bissara.
- Teatro Olimpico
Geniul lui Palladio se regăsește în centrul istoric al Vicenzei aproape la fiecare pas. Catedrala, Palazzo Chiericati și o mulțime de alte vile și palate poartă amprenta acestuia. Însă construcția ce desăvârșește cu adevărat opera sa este Teatrul Olimpic. Început la sfârșitul secolului al XVI-lea și finalizat după moartea arhitectului, acesta ar fi unul dintre cele trei teatre renascentiste încă funcționale (informația am citit-o pe undeva și nu știu să vă spun care sunt celelalte două 😊) și cel mai vechi teatru acoperit din lume.
Exteriorul simplu, din cărămidă roșie și cele câteva statui înșirate prin grădină nu te pregătesc pentru splendoarea de la interior. Palladio a montat teatrul într-o clădire veche, proiectul fiind inspirat de teatrele antice romane sau grecești. De altfel, piesa de rezistență a acestuia, scena tridimensională, este o reprezentare a străzilor din Teba. Totuși, deși se spune că Palladio a fost cel care și-a imaginat-o, cel care a construit fabuloasa scenă trompe-l’œil a fost succesorul său, Vincenzo Scamozzi. Indiferent cine a creat-o, vă asigur că imaginea sa, chiar lipsită de personaje, vă va lăsa muți de uimire.
Ne-am fi dorit să vedem o întreagă piesă montată, dar ne-am mulțumit și cu spectacolul de lumini și sunete ce are loc periodic, pe parcursul zilei.
Detalii logistice
Am legat vizita la Vicenza de un road-trip pe colinele Conegliano – Valdobbiadene. Pentru a ajunge în zonă am profitat de un zbor convenabil la Treviso, cu Ryanair. Mașina am închiriat-o direct din aeroport, de la Sicily by Car. Pentru cazare nu am o recomandare bună, dar sunt sigură că veți găsi ceva potrivit. Nu pot însă să nu salivez în timp ce îmi amintesc de prânzul delicios de la Osteria Monelli.
Pentru turul ghidat al Villei Almerico Capra am pătit câte 15 euro, cu mențiunea că turul a fost exclusiv în limba italiană. La Villa Valmarana ai Nani, având în vedere că nu am putut vizita decât jumătate din complex, am plătit jumătate de bilet – mai exact câte 6 euro. Pentru celelalte obiective se pot achiziționa bilete combinate. Astfel, pentru 15 euro este permis accesul la 4 obiective dintr-o listă de 11, dintre care noi nu am reușit să vedem decât Bazilica Palladiana și Teatrul Olimpic.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!