Au trecut peste noi destule veri de la aceea petrecută în Zakynthos. Bine, am fi vrut noi să petrecem toată vara. În realitate au fost doar două săptămâni, dar trăite cu intensitate!
Prietena noastră Florentina găsise atunci o ofertă de nerefuzat. O săptămână la un hotel foarte drăguț, cu mic dejun inclus, la fabuloasa sumă de 100 de euro de persoană. Spuneți voi, nu se cădea să ne facem bagajele chiar a doua zi? Am plecat mai mulți, o parte cu autocarul, noi cu mașina. Mi-am luat și părinții, și sora. Planul era să petrecem o săptămână în Zakynthos, iar de acolo să trecem cu ferry în Italia. Intenționam să facem o vizită unei verișoare stabilite acolo. Pentru noi avea să se confirme încă o dată că viața trebuie trăită spontan, nu plănuită.
Am pornit așadar la drum și ne-am oprit peste noapte la Salonic. Dimineața devreme am plecat mai departe, cu gândul la prânzul delicios pe care aveam să îl servim la Metsovo. Cunoșteam locul, mai oprisem în drumul spre Corfu. Este un sat de aromâni, situat într-un vârf de munte. O plăcere să te oprești acolo! Peisaj spectaculos, căsuțe de piatră cu mușcate la ferestre, oameni care vorbesc o limbă asemănătoare cu a noastră și cel mai bun miel și cea mai bună baclava. Nu cred că mă hazardez prea tare dacă zic “din lume”! Abia așteptam să ajungem…
Când mai aveam cel mult un kilometru, ce credeți? S-a stricat mașina. Din fericire, nu într-atât de rău cât să rămânem în drum, dar suficient cât să prindem cu mari emoții ultimul ferry al zilei. Prânzul nostru la Metsovo s-a transformat într-o vizită la service. De acolo, o altă vizită la un service autorizat din Ioannina, cel mai apropiat oraș de pe traseu. Toate fără succes: motorul era fierbinte, nu se putea lucra, piesa bănuită a se fi defectat nu exista pe stoc. Cei de la service ne-au recomandat să ne continuăm drumul, cu maximum 80 de kilometri la oră și să căutăm un alt service la destinație. Alternativă nu aveam, așa că ne-am urnit din loc.
Nici nu știu dacă am trecut prin orașe, prin păduri, pe lângă lacuri sau dacă marea ne-a însoțit pe traseu. Auzeam doar ceasul ticăind și motorul torcând alene. Bucuria și încrederea mi-au revenit abia când m-am văzut pe mare, iar prietenii noștri, ajunși deja la destinație, ne-au spus că ne așteaptă cu vinul rece!
- Zante Town
Sejurul l-am început cu o nouă vizită la service, după care am închiriat o mașină și am pornit să explorăm insula. Zante, orașul principal, ne-a primit liniștit și colorat, cu clădirile sale cu aspect venețian. Am citit că toate clădirile au fost refăcute în stilul tradițional, după ce cutremurul din 1953 a afectat major întregul oraș. Ne-am învârtit prin Piața Solomos, dedicată poetului național care a scris imnul Greciei. Ne-am pierdut pe străduțele înguste, pe sub pasajele cu coloane ori prin vreun magazin cu suveniruri. Ne-am tras sufletul la una dintre tavernele înșirate în piața San Marco, cu un gyros într-o mână și berea în cealaltă. Iar desertul l-am savurat la înălțime, pe dealul Bochali, privind orașul ce se înșira de la malul mării până undeva în zare.
Între timp s-a stabilit și diagnosticul mașinii, dar problema era că piesa buclucașă, o garnitură metalică, nu se găsea niciunde pe insulă. Se putea comanda doar din Germania, contra unei sume uriașe, iar timpul de livrare nu ne avantaja deloc. La București nu costa decât 35 de lei, așa că am rugat un prieten să o cumpere. Mai rămânea să găsim soluții pentru a o trimite pe insulă în maximum 5 zile, cât aveam la dispoziție. Am epuizat fără succes puținele alterative, așa că am ajuns să o trimitem prin DHL, plătind pentru transport de 10 ori valoarea piesei. În așteptarea coletului, am continuat explorarea insulei.
- Plajele
Dacă diversitatea plajelor este unul dintre criteriile după care vă ghidați în alegerea destinațiilor de vacanță, atunci cu siguranță trebuie să ajungeți în Zakynthos. Plaje cu nisip fin, golfuri izolate, plaje mărginite de stânci, cu ape turquoise, cu ape sulfuroase, cu valuri mari sau din contră, mai ferite, Zakynthos le are pe toate.
Prima bifată de noi a fost Alykanas. La aceasta ajungeam pe jos, de la hotel, printre case cu grădini frumoase și prin mijlocul unei livezi de măslini, unde ne întâmpinau mereu câteva capre albe. Plaja organizată și destul de mare, avea deschidere la un golf liniștit, cu intrare lină în apă. Locul nostru preferat a devenit taverna Neraida, amplasată chiar la capătul plajei, fix unde se termina traseul printre măslini. Georgiana și soțul ei Nikos, precum și întreaga familie, ne primeau mereu cu energia lor pozitivă. Nici nu știu câte beri am primit din partea casei și pe câte le-am plătit, dar închin și acum un pahar virtual în cinstea lor.
În schimb, plaja Alykes, situată cumva în prelungirea lui Alykanas, ni s-a părut ceva mai comercială. Nu am zăbăvit prea mult în zonă.
Continuând drumul spre nord, am descoperit însă plaja perfectă, la care, contrar obiceiului, am revenit în repetate rânduri. La Xigia miroase a sulf, dar apa capătă cele mai intense nuanțe de turquoise, în contrast total cu calcarul alb ce definește zona. Plaja nu este cu nisip, dar pietrișul alb și fin o face să strălucească. Iar stâncile și grotele din jur îi accentuează frumusețea sălbatică. Nici nu știu ce era mai plăcut: să te scalzi în apele ei sulfuroase sau să o privești de sus, de la taverna de unde sucurile reci și înghețata coborau într-o găleată, pe scripete.
Ceva și mai la nord, Makris Gialos ne-a primit în unele zile calmă și senină, în altele ostilă, cu valuri puternice. Dar indiferent de dispoziția mării, peisajul te fascinează incontestabil.
Dacă treci de coama muntelui, în zare ți se înfățișează marea de un albastru aproape ireal și un drum îngust și sinuos te conduce spre ea. Am urmat și noi drumul, cotind ba la stânga, ba la dreapta, până am ajuns la Porto Vromi, plaja ascunsă între două culmi golașe. Doar o tavernă mică și câteva bărcuțe și caiace aminteau de faptul că, din când în când, turiștii îi tulbură liniștea. Altfel, locul este aproape pustiu, sălbatic, aș spune chiar intens. Am sărit de pe stânci în apele străvezii, am numărat stelele și aricii de mare de pe fiecare piatră, ne-am amuzat încercând să ne menținem echilibrul, cu caiacele. Am sperat ca ziua să se lungească, să nu fim nevoiți să plecăm prea repede din acest mic paradis.
Spre sud, peisajul se schimbă. Laganas te primește agitată. Noi am găsit-o plină de britanici, amețiți după o noapte lungă. Plaja în sine ni s-a părut comună, aglomerată, lipsită de farmec. Noroc cu taverna, umbrită de viță de vie, a unui grec trecut de prima tinerețe, care ne-a făcut să ne simțim acasă și să ne întoarcem de câteva ori. Am aflat că între timp s-a mutat, iar acum mă întreb dacă mai trăiește. Cu siguranță respiră încă prin sticla de vin pe care ne-a dăruit-o la plecare și care stă ca amintire, în bar.
În schimb, mica insulă Agios Sostis ne-a primit romantică, cu veșmintele sale albe fluturând în vânt. Plaja amenajată pe insuliță era îmbietoare, dar am descoperit-o prea târziu. Am savurat, în schimb, cu deosebită plăcere, un suc la barul panoramic în timp ce priveam la pregătirile ce se făceau pentru o nuntă ce urma să aibă loc acolo.
Dacă îți continui drumul dincolo de Agios Sostis, Porto Koukla te primește goală și lipsită de griji, în total contrast cu vecina ei Laganas. Puțin mai spre vest, Keri nu este de ocolit. Peisajul din jurul său mai amintește de fostul lac omonim, din care a rămas doar o mlaștină.
Imediat ce începi să urci spre nord, ceva mai ferită de turiștii indiscreți, Marathias cea albă te răsplătește cu priveliști minunate spre insula Marathonisi.
În cea de-a doua săptămână petrecută pe insulă, am acordat mai multă atenție plajelor de nisip de la sud de Zante Town. De ce a doua săptămână? Păi, se face că DHL a încurcat borcanele. În loc să primim garnitura noastră, am primit un plic destinat unui atenian, de la o bancă din Londra. Piesa noastră era de negăsit. În zadar am purtat discuții peste discuții cu reprezentanții firmei de curierat și cu partenerii locali. N-a fost cale s-o scoatem la capăt. Așa că familia a plecat spre Italia, cum era plănuit, prietenii s-au întors acasă, iar noi am rămas singuri, pierduți printre străini. Între noi fie vorba, să te tot pierzi într-un asemenea loc!
Am avut însă o idee salvatoare: comandăm o nouă garnitură și o trimitem cu un pilot de cursă charter, de data aceasta. Dăm telefoanele necesare, primim confirmările, piesa ajunge la pilot, dar surpriză! Transportatorii din Grecia intră în grevă! Așa că să ne vedeți, în ziua în care urma să ajungă avionul, cum urmăream site-urile aeroporturilor și dădeam alte telefoane la București, să aflăm vești noi. La vremea aceea nu știam de FlightRadar. Măcar noi am fost inspirați, ne-am informat și am încercat să anunțăm și reprezentanții agenției de turism din România. Aceștia au refuzat să ne acorde atenție și, drept urmare, au cărat un autocar de turiști la aeroport la ora 10 dimineața, pentru a decola la 10 seara. Cu același avion care, pentru noi, a pus capăt suitei evenimentelor nefaste.
Grupurile de turiști s-au schimbat, piesa a sosit, mașina a fost reparată, grijile noastre au dispărut și a urmat o săptămână de vacanță superbă, în doi. Am uitat să vă spun că nici prelungirea șederii, nici suportul moral și lingvistic în perioada tratativelor cu DHL și nici voia bună nu ar fi fost posibile fără proprietarii hotelului unde am fost cazați, Yannis și actuala lui soție, Ioana. Asta așa, ca să știți că în Zakynthos am întâlnit numai oameni deosebiți.
Revenind la plaje, spre Vasilikos nisipul devine din ce mai fin, mai auriu, iar peisajul mai domol. Trecerea se face treptat, de la Banana Beach – o fâșie întinsă de nisip, cu ape calde, baruri, umbrele, șezlonguri, hamace și leagăne, către golfurile ascunse printre livezile de măslini.
Cele mai spectaculoase și mai izolate plajele din zonă sunt rezervații naturale, unde țestoasele Carretta-Carretta vin să își depună ouăle. Nouă ne-a plăcut în mod deosebit Gerakas. Ne-am afundat până la glezne în nisipul deosebit de fin, am stat întinși la soare printre cuiburile de țestoase și ne-am bucurat de apele limpezi frecventate de acestea.
Însă, fără tăgadă, plaja emblematică a insulei este Navagio, cu epava sa ruginie și cu apele de un bleu amețitor. Plaja este accesibilă numai pe mare, iar noi am avut ghinionul să nu putem ajunge la ea. Ne-am ales să o vizităm într-o zi cu valuri puternice, așa că a trebuit să ne mulțumim cu imaginea ei de sus, de pe stânca ce o mărginește, ori din larg, de pe barcă. Precum vulpea care nu ajunge la struguri, tind să cred că farmecul ei sporește când o privești de la distanță!
- Activitățile
Zakynthos trebuie descoperită în întregime, dincolo de plaje și taverne. Un tur al insulei te va trece prin toate senzațiile și emoțiile. Casele vechi din Exo Hora și măslinul ei milenar, morile de vânt și farul din zona capului Skinari, priveliștile felurite asupra mării, culmile golașe, un pod venețian uitat în timp, toate sunt imagini care ți se întipăresc aievea pe retină.
Iar mai apoi, ai și opțiunea excursiilor pe mare. Într-una din zile am încercat plimbarea cu submarinul galben, care s-a dovedit a fi agreabilă. Totuși, nu suportă comparație cu excursia în larg, spre Navagio. Asprimea impresionantă a peisajelor din zona capului Skinari, cu grotele sale albastre, Navagio cu epava uitată între stânci și marea cu suita ei de nuanțe sunt de neratat. Iar popasul pe insula Mikro Nisi a fost cireașa de pe tort!
Și dacă timpul îți mai permite, poți trece și la alte activități recreative. Noi, spre exemplu, ne-am amuzat maxim la karturi.
Vă asigur, Zakynthos te tulbură atât de tare încât vei ajunge să zici „da”! Da frumuseții, da iubirii, da bucuriei, da vieții!
- Apusurile
Să nu credeți că doar Santorini, insula seducătoare despre care vă povesteam aici, se laudă cu apusurile ei memorabile. În Zakynthos, apusul este calm, îngăduitor cu omul prea grăbit și prea neliniștit. Aici nu asiști la spectacolul solar într-o stațiune cosmopolită, ci într-un sat cocoțat pe munte, cu taverne micuțe, unde de cu dimineața se pune la proțap câte un miel, ca să fie gata tocmai la asfințit.
Mai intim ni s-a părut însă apusul de deasupra plajei Navagio, cu epava sa care devine și mai ruginie în lumina roșiatică.
Detalii logistice
În Zakynthos se poate ajunge ușor. O variantă este să alegeți un pachet charter din ofertele agențiilor de turism. Dacă doriți mai multă independență, puteți alege să mergeți pe cont propriu, cu mașina. Numai să nu pățiți ca noi!
Hotelul unde am fost cazați este Danny’s Hotel.
Cu submarinul galben am pornit din Laganas, iar excursia pe mare am făcut-o cu Golden Dolphin.
Mașină am închiriat la fața locului, din Alykanas, până am recuperat-o pe a noastră. Trăgând linie la final, am realizat că am străbătut sute de kilometri pe o insulă care măsoară, cu aproximație, 50 km lungime și 25 lățime. În fiecare colțișor am descoperit câte un mic paradis. Și în cele din urmă, am reușit să ajungem cu bine acasă, mai bogați în experiențe. Ce mai contează că de la Ruse mașina a început să ne facă iar probleme? Partea ironică este că ulterior am descoperit că nu garnitura venită cu avionul a fost cauza. Au descoperit și grecii înaintea noastră și au făcut o improvizație care să ne țină fix până în România. I-am iertat, doar mulțumită lor ne-am bucurat pe îndelete de această surprinzătoare destinație.
Concluzia este aceea că orice călătorie este un risc asumat, căci poate veni la pachet și cu incidente mai puțin plăcute. În orice situație, trebuie să priviți lucrurile cu relaxare, să căutați soluții și între timp să vă bucurați de destinație. S-ar putea să ajungeți, ca și noi, la concuzia că tot răul a fost spre bine!
- La data publicării articolului, Grecia nu este deschisă călătoriilor în scop turistic, fiind în carantină totală (lockdown). Consultați condițiile de călătorie de pe pagina Ministerului Afacerilor Externe și de pe pagina oficială de turism a Greciei, pentru informații actualizate.
- Din Zakynthos se ajunge ușor în Kefalonia, așa că, pentru și mai multă diversitate, vă recomand să luați în considerare împărțirea vacanței între cele două insule.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
