Am început să scriu despre Vietnam în urmă cu patru ani, pe când încă cochetam cu ideea blog-ului. Nu am reușit niciodată să termin articolul… Nu știu cum se face, dar imediat ce îmi aminteam de bucătăria vietnameză, de crocantele Nem servite cu sos de pește, de Bánh Xèo însoțit de verdețuri proaspete, de câte un Pho cald sau de delicioasele fructe de mare savurate într-un foișor improvizat pe malul mării ori chiar de un Bánh Mì servit pe fugă, dădeam buzna în bucătărie și uitam să revin la taste. Poate de dezamăgire că nimic nu se compara cu aromele vietnameze. Însă astăzi am schimbat tactica și m-am așezat în fața laptop-ului deja mâncată, astfel încât nici foamea și nici pofta să nu îmi saboteze momentul de inspirație.
Și dacă despre deliciile gastronomice vietnameze tocmai v-am pomenit, haideți să vă povestesc și despre locurile care ne-au încântat în periplul nostru prin zona centrală a acestei țări fascinante!
- Hoi An
Escapada vietnameză am început-o rătăcind pe străduțele din Hoi An, pe sub zecile de lampioane colorate, suspendate atemporal deasupra mulțimii de trecători. Cele trei zile petrecute în micul orășel, gătit întotdeauna ca de sărbătoare, s-au scurs cu măsura specifică a încântării. Parcă aș fi fost acolo de când lumea și totuși parcă a trecut doar o secundă de când am coborât din mașină, în fața hotelului cu ușor aspect colonial, cu ceva prejudecăți și fără așteptări prea mari de la țara condusă de un regim comunist. Aveam însă să părăsim acele locuri cu sufletele pline de arome noi și cu ideile preconcepute total schimbate.
Hoi An este unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din Vietnam, reprezentând patrimoniu cultural UNESCO. Casele vechi, cu ziduri de un galben scorojit, înșirate una într-alta, îți dezvăluie, odată ce le treci pragul, o succesiune de holuri şi săli ce se deschid treptat, ca paginile unui roman, amintind de vremuri de mult apuse, cu împărați exotici şi negustori străini. E drept că astăzi majoritatea clădirilor fostului oraș-port servesc drept muzee, restaurante, cafenele cochete sau boutique-uri cu suveniruri, dar cu puțină imaginație sunt convinsă că oricine poate intui importanța de odinioară a locului.
Un suc de limes proaspăt stors, savurat la răcoare, într-o curte interioară, un artist stradal surprins într-un moment de inspirație, o rișcă croindu-şi drum printre turiștii gură-cască, toate îți relevă ceea ce este invizibil ochiului: energia orașului!
Dacă animația orășelului m-a cucerit destul de ușor, primul contact cu mâncarea locală a pus bazele unei pasiuni de netăgăduit, despre care începusem deja să vă povestesc în deschiderea articolului. Amestecul de arome exotice şi prospețimea frunzelor care însoțesc platourile îmi năvălesc furtunos în amintire ori de câte ori aud vorbindu-se despre Vietnam. Îmi amintesc în detaliu încântarea cu care am savurat primul Bánh xèo pe balconul de la Morning Glory, privind îndelung trecătorii de sub lampioane, între îmbucături, ca şi când aș fi așteptat de la ei să îmi dezvăluie secretul ingredientelor.
Şi pentru că pasiunile trebuie trăite până la capăt, una dintre cele mai interesante activităţi la care am participat în timpul șederii la Hoi An a avut drept scop întocmai descoperirea tainelor bucătăriei vietnameze. Despre clasa de gătit de la Red Bridge Cooking School, numai cuvinte de laudă…
După un pahar de Ca Phe Sua Da – cafea cu lapte condensat şi gheață, servit la Hai Café, în centrul orășelului, am pornit în grupuri de câte 4-5 persoane, fiecare grup cu propriul ghid, către piața locală, unde aveam să aflăm despre ingredientele preferate de bucătarii locali, despre alegerea produselor cele mai proaspete, despre ţepele turistice şi despre “cuțitul magic”, un cuțit cu formă specială, ovală, având tăișul ca o fantă în mijlocul acestui oval. Forma specifică face cuțitul ușor de manevrat cu rapiditate, fiind evitate eventualele accidentări.
După turul pieței, am pornit către chei, urmând să facem o scurtă călătorie cu barca pe canale, către restaurantul-școală. Prima barcă în care ne-am urcat era un dezastru total. Mă întrebam câte minute i-ar lua să se scufunde, în timp ce Claudiu își lega strâns vesta de salvare, aproape sufocându-se. Din fericire, în ciuda insistențelor barcagiului, barca a refuzat să pornească, probabil conștientă de starea deplorabilă în care se afla.
Am schimbat ambarcațiunea cu una mai modernă şi bine întreținută şi, privind curioși la casele de pe malul canalului pe care le lăsam în urmă, nici nu ne-am dat seama când ambarcațiunea a tras la mal, lângă podul roșu, unde am fost întâmpinați cu deliciosul suc de limes.
După o scurtă plimbare prin grădină, unde am primit informaţii despre diferitele ierburi aromatice precum menta şi busuiocul vietnameze, am fost invitați într-o bucătărie deschisă, unde erau pregătite stații de gătit pentru fiecare în parte. Ghidul nostru s-a dovedit a fi însuși bucătarul care, cu mult umor şi într-o engleză perfectă, ne-a introdus în tainele gătitului, ne-a învățat să aruncăm clătitele vietnameze şi să le prindem apoi în tigăile încinse sau să rulăm pachețelele de primăvară. Nu pot să redau bucuria cu care fiecare savura apoi rodul propriei creații culinare!
- My Son
La doar 40 de kilometri distanță de Hoi An, un alt sit al Patrimoniului Cultural UNESCO așteaptă să fie descoperit. Este vorba despre Sanctuarul My Son, un complex de temple construit de civilizația Cham, care amintește pe alocuri de magnificul Angkor Wat. Din nefericire, templele, dedicate zeilor și zeițelor hinduse, poartă cicatricile timpului. Cel mai recent război a adus pagube mari complexului, deoarece americanii au bombardat această zonă știind că Viet Cong-ul a folosit-o ca ascunzătoare, considerând în mod eronat că inamicul nu va atinge un loc sfânt. Cu toate acestea, marea parte a complexului central a reușit să supraviețuiască bombelor și părți din ruine au fost reconstruite. Plimbarea prin parc este una agreabilă, iar complexul merită vizitat de pasionații de istorie şi de turiștii care nu au avut ocazia să vadă construcțiile similare din Cambodgia.
- Marble Mountains
Lăsăm în urmă Hoi An cu tot farmecul său şi pornim la drum către Hue, fost oraș imperial. Prima oprire o facem la Marble Mountains (Munții de marmură), un grup de cinci dealuri bogate în zăcăminte de marmură, ale căror denumiri fac trimitere la cele cinci elementele principale ale naturii și în vârful cărora o serie de temple și grote așteaptă să fie descoperite.
O serie de trepte ne poartă spre vârful Muntelui de Apă – Thuy Son, cel mai mare şi mai renumit dintre cele cinci. La prima oprire, descoperim un templu decorat cu faianțe colorate, cu o mică grădină în lateralul căreia tronează o statuie a lui Buddha. O serie de tăblițe indicau calea către diverse alte temple sau locuri sacre. Cel mai impresionant ni s-a părut însă templul ascuns într-o grotă; aici, razele de lumină, care își croiau cu greu drum printre crăpăturile stâncii, se refractau în cele din urmă în fumul dens și parfumat de bețișoare, făcând locul să pară mistic chiar și pentru necredincioși.
Ne-am umplut de liniște timp de câteva minute și apoi am pornit mai departe, pe treptele din ce în ce mai înguste, spre vârful unde vei fi răsplătit cu o imagine panoramică a împrejurimilor.
- Trecătoarea Hai Van
Traversăm în grabă orașul Da Nang, privind uluiți la resorturile de lux ce se construiesc de-o parte şi de alta a drumului, dar și la faimosul Dragon Bridge, podul ce scuipă flăcări.
Deodată, silueta uriașă a unei Lady Buddha se profilează pe un deal, în depărtare. Statuia de 67 metri înălțime, reprezentând-o pe Zeița Compasiunii amplasată pe un lotus uriaș, este găzduită de Pagoda Linh Ung. Situat pe muntele Son Tra – sau al maimuței, întregul complex se dovedește a fi impresionant, cu grădini împodobite cu statui şi bonsai de toate formele şi mărimile.
După plimbarea prin grădină, puțin toropiți de soare, ne continuăm drumul. Șoseaua de coastă ce traversează Son Tra, cunoscută drept trecătoarea Hai Van, ne încântă privirile şi ne determină să facem opriri dese pentru a admira peisajul cu plaje pustii şi culmi împădurite.
În această succesiune de imagini, nici nu realizăm că e trecut de ora prânzului. Bănuind că foamea a întrebat de noi, odată ajunși în Lang Co, șoferul ne propune un restaurant cu fructe de mare proaspete. Sunt puțin reticentă când văd locul – niște bârne și podețe de lemn pe care umblă libere o adunătură de găini, iar la intrare stau înșirate mai multe ligheane de plastic pline cu moluște de toate felurile, udate constant cu un furtun cu apă rece. Înaintez puțin și odată ce descopăr foișoarele de pe plajă, îmi revine curajul și merg pe mâna șoferului, comandând neapărat o porție de stridii proaspete! Ne familiarizăm astfel o altă latură a bucătăriei vietnameze. Stridiile, creveții și un pește proaspăt, stropite din belșug cu limes, atât de simple în esență, completează într-un mod fascinant paleta de arome din primele zile petrecute în Hoi An.
Ultima parte a drumului către Hue este un amestec de toropeală şi încântare după un prânz atât de savuros…
- Hue
Hue este un oraș plin de povești. Regii dinastiei Nguyen și-au construit capitala feudală de-a lungul malurilor fertile ale Râului Parfumului și pe vârful dealurilor împădurite din împrejurimi, dar moștenirea lor imperială este doar unul dintre multele motive pentru a vizita orașul. Bucătăria rafinată a lui Hue este legendară, iar străzile orașului, mărginite de pagode, conace art déco și piețe uimitoare, contribuie la desăvârșirea experienței. Până și arcadele metalice ale podului Truong Tien, proiectate de Gustave Eiffel și care amintesc de influența franceză, conferă orașului o anumită distincție.
Am început explorarea orașului chiar din centrul său spiritual, Citadela. Orașul Imperial ne-a impresionat apoi cu suita sa de palate și temple, între care Orașul Interzis Purpuriu, incluse și ele pe lista Patrimoniului Mondial Cultural UNESCO.
O mențiune specială o merită decorațiunile pline de culoare ale Pavilionului Hien Lam, construit în anii 1820 în memoria mandarinilor care au servit dinastiei Nguyen. Chiar în fața pavilionului stau înșirate nouă urne dinastice, turnate în bronz în anii 1830 și dedicate câte unui împărat Nguyen. Urnele au fiecare nume propriu și sunt decorate unic cu motive și modele vietnameze, care includ stele, râuri, munți și oceane.
La amiază, pe o arșiță de nedescris, la 47 de grade Celsius, ne-am croit drum pe aleile a trei dintre cele șapte morminte regale din Hue. Cel mai impunător dintre ele, mormântul împăratului Minh Mang este o reflectare a forței militare și a cuceririi reușite, dar și a conservatorismului cultural. Imperiul lui Minh Mang s-a întins peste Vietnamul actual și în Cambodgia și Laos.
Împăratul Tu Duc avea o afinitate puternică pentru artă și poezie, pasiune pe care a canalizat-o pentru a-și crea mormântul romantic. Tu Duc a vrut ca locul său de odihnă să se îmbine armonios cu natura, astfel că mormântul să este cel mai verde dintre toate mormintele. Interesant este însă că Tu Duc și comorile lui nu au fost depuse aici, ci într-o altă locație necunoscută. Toți cei 200 de servitori care au construit adevăratul mormânt al lui Tu Duc au fost decapitați, iar secretul locației sale a murit odată cu ei.
Mormântul împăratului Khai Dịnh surprinde prin amestecul său izbitor de stiluri orientale și occidentale. Khai Dinh a fost cel mai excentric și neobișnuit împărat al dinastiei Nguyen, care ar fi îmbrățișat colonialismul francez. Amator de lux, acesta ar fi cheltuit sume uriașe de bani pe mormântul său, cu ale sale picturi murale complexe și opulente.
Și dacă tot am vorbit despre influențele colonialismul francez, Palatul An Dinh oferă o imagine neașteptată în peisajul orașului. Reședința privată în care împăratul Khai Dinh a trăit, înainte de a deveni al doisprezecelea împărat al dinastiei Nguyen, își surprinde vizitatorii cu aerul boem.
În fine, ultimul popas din Hue l-am făcut la un târg tradițional, organizat pe esplanada de pe malul râului.
- Laguna Lang Co
După atâta colindat prin orașe istorice, se cuvine și puțină relaxare. Iar pentru asta am ales complexul Laguna Lang Co, ce cuprinde trei resorturi hoteliere din lanțul Banyan Tree. Complexul exclusivist, cu grădina sa tropicală și o plajă amplă, aproape pustie, a fost refugiul perfect pentru câteva zile de liniște!
- Ba Na hills
Podul de Aur, susținut de două mâini uriașe, dincolo de o minune arhitecturală a devenit o imagine emblematică a Vietnamului. Îl veți regăsi în majoritatea broșurilor care promovează destinația. Însă până să îl vizităm, nu am știut că este parte dintr-un amplu complex de agrement, deținut de grupul local SunWorld.
Situat la înălțimea de 1.487 m de la nivelul mării, SunWorld Ba Na Hills este un soi de sat artificial de inspirație franțuzească, care se mândrește cu o climă ideală și un peisaj natural încântător. O rețea de telecabine, clasată de CNN drept una dintre cele mai impresionante 10 rețele de infrastructură de telecabine la nivel mondial, te poartă spre acest parc inedit. Fie că alegi pur și simplu să te plimbi pe aleile animate, fie că optezi pentru puțină adrenalină și lași sângele să ți se încingă pe toboganul ce se întinde la vale, Ba Na Hills te va transpune într-o lume a fanteziei!
Ah, în incinta complexului veți găsi chiar și un templu. Oricând e un moment bun pentru reculegere spirituală, nu?
- Ninh Binh
Ninh Binh cu peisajului său magic, ca o acuarelă, cu râul ce șerpuiește leneș printre munți de calcar abrupți, care par să se ridice din mijlocul orezăriilor, a rămas locul meu de suflet din întregul periplu prin Vietnam. Fie că alegi să dai o tură cu bicicleta printre orezării, fie că faci un tur cu barca de-a lungul râului ori că pornești într-o ascensiune pe cele 500 de trepte sculptate în fața abruptă a muntelui, până la punctul de belvedere Hang Mua, Ninh Binh te va seduce iremediabil cu farmecul său rustic și dramatic deopotrivă.
Și pentru ca pachetul să fie complet, se cere și puțină spiritualitate. Iar o vizită la Pagoda Bich Dong, cu ale sale temple săpate în stâncă și cu poarta frumos ornamentată, este locul ideal pentru câteva momente de reculegere.
La finalul unei zile pline, nu îți rămâne decât să te refugiezi pe marginea piscinei, într-un decor idilic.
- Golful Ha Long
S-ar putea spune că peisajul atipic din Golful Halong este sinonim cu Vietnam. Frumusețea mistică a golfului, cu vasele de croazieră care navighează alene printre mulțimea de insule și insulițe, a devenit un simbol al țării și un real magnet pentru turiști.
Constrânși de timpul limitat, i-am acordat golfului doar câteva ceasuri. Suficient însă cât să ne uimească în cel mai plăcut mod. Iar vasul luxos a încununat experiența, făcându-ne să ne simțim, pentru scurtă vreme, ca doi milionari răsfățați. Rămâne între noi faptul că bugetul alocat călătoriei era spre sfârșite! 😊
Și dacă tot am ajuns să vorbim despre finaluri, călătoria prin Vietnam am încheiat-o chiar în capitala agitată a țării, Hanoi. Dar despre aceasta într-o altă poveste!
Detalii logistice
Am zburat către Vietnam cu Qatar Airways, zborul fiind unul combinat. Astfel, dacă la dus am aterizat în Da Nang, returul l-am avut din Hanoi.
În ceea ce privește viza, am optat pentru achiziționarea sa online.
În Hoi An ne-am cazat la Almanity Hoi An Wellness Resort, care în prețul camerei oferea şi tratamente wellness zilnice. Serviciile au fost ireproșabile, iar piscina superbă, unde ne răcoream în fiecare seară, a fost cireașa de pe tort.
La Hue ne-a fost gazdă luxosul hotel Indochine Palace, în timp ce Angsana Lăng Cô ne-a fost refugiu pentru câteva zile de relaxare totală. Preferatul meu rămâne însă micul hotel din Ninh Binh, Tam Coc Garden Resort.
În Hoi An, la capitolul restaurante, cele mai alese bucate – evident, exceptându-le pe cele gătite de noi, le-am descoperit la Morning Glory, Mango Mango şi Miss Ly. Fructele de mare delicioase le-am devorat la Bien Ngoc Restaurant (îl recunoașteți ușor după foișoarele de pe plajă). Iar meniul de degustare de la Madam Thu, un mic bistro din Hue, ne-a familiarizat cu modul corect de servire al preparatelor tradiționale. Deși o notă de zece merită și restaurantul unor expați din Hue, Nook Eatery.
Cursul de gătit l-am rezervat de acasă, în urma recenziilor citite pe TripAdvisor, de aici, în timp ce croaziera în Golful Ha Long am rezervat-o de la Jade Sails Cruise, cu transfer din Hanoi.
Pentru transferurile între obiective am optat fie pentru serviciile oferite de hoteluri în acest sens, fie am colaborat cu agenții locale precum Hoian Transfer sau Hue Friendly Cars. Și dacă vorbim despre transferuri, vorbim și despre trafic. Ca și pasager, totul a fost în regulă. Însă, ca și pieton, Vietnamul mi s-a părut un infern. Asta până când am înțeles tactica ce trebuie aplicată la traversarea străzilor. Astfel, indiferent câte benzi are bulevardul și câte semafoare sau treceri de pietoni, nu vei reuși să ajungi pe partea cealaltă decât dacă te înarmezi cu încredere (a se citi “închizi ochii și spui o rugăciune în gând”), ridici mâna, astfel încât să îți semnalizezi prezența și înaintezi fără oprire și fără să faci mișcări ezitante. Vei vedea că sutele de scutere te ocolesc fără probleme și vei ajunge în siguranță pe sensul opus.
La capitolul inconveniente, aș menționa engleza precară pe care o vorbesc localnicii, inclusiv cei din turism. Cu unii șoferi nu am putut schimba niciun cuvânt, spre exemplu, în afară de salut. Și ca să vă faceți o idee mai clară despre nivel, la unul dintre hoteluri am vrut să mergem la piscină. Încercam să ne dumirim asupra zonei SPA, când un angajat a venit în grabă și, făcând gesturi disperate, spunea ceva ce pentru noi a răsunat drept „It’s police hour!”. Ne-am uitat cruciș la el, apoi unul la altul, încercând să înțelegem ce se petrece. Ne-am gândit că, fiind într-o țară comunistă, poliția are prioritate și ne pregăteam să facem cale întoarsă. Până la urmă omul, realizând că nu pricepem ce vrea, ne-a condus să ne arate „locul faptei”. Ceea ce spunea, de fapt, era: „Please, shower!”…
- Hoi An oferă un sistem în care puteți achiziționa un bilet unic, pe baza căruia puteți vizita 5 din cele 22 de obiective turistice (muzee, case vechi, etc.). Biletul se poate achiziționa de la oricare dintre locurile pe care intenționați să le vizitați. Păstrați o intrare pentru Podul Japonez, unul dintre cele mai consacrate obiective.
