Cu o ultimă gură de cafea, ne luăm la revedere de la Sigiriya şi împrejurimile sale şi pornim la drum. Destinația de astăzi, Kandy, este al doilea oraș ca mărime din Sri Lanka, după Colombo. Acesta a fost ultima reședință a regilor singhalezi. Însă mai presus de toate, Kandy este un important loc de pelerinaj, Templul Dintelui Sacru găzduind, după cum chiar numele sugerează, dintele lui Buddha.
- Pelerinajul la Dambulla
Prima oprire o facem la un alt loc important de pelerinaj pentru budiști şi hinduși, deopotrivă, respectiv Templul din Dambulla. Pentru a ajunge la templu, în fapt un complex monahal budist săpat în stâncă, trebuie să îți câștigi dreptul. Şi o faci urcând câteva sute de trepte! Similar experienței de la Lion Rock, despre care am povestit aici, urcarea implică multe opriri. Nu neapărat pentru a-ți trage sufletul, cât pentru a te bucura de priveliște.
Odată ajuns sus, te întâmpină la intrare o armată de maimuțe şi indicatoarele către locul special amenajat pentru a-ți lăsa încălțămintea la loc sigur. Pășim grăbiți spre poartă, cu tălpile goale pe piatra încinsă. De sub stâncă își face apariția o construcție albă. Intrăm în templu, făcându-ne cu greu loc printre zecile de copii îmbrăcați în alb, veniți în excursie cu școala. Prin semi-obscuritate descoperim o succesiune de încăperi unde se înșiră numeroase statui ale lui Buddha. Aflăm că ar fi 157 la număr, incluzând un Buddha culcat, în lungime de 15 metri. Pereții templului sunt acoperiți cu picturi murale, reprezentând scene din viața lui Buddha. Am citit că ar avea o vechime de aproximativ 2000 de ani şi că acoperă o suprafaţă de 2100 mp, fiind cea mai întinsă suprafaţă cu picturi antice din lume.
După câteva ocheade schimbate cu grupul de copii, care ne privesc curioși, ascunzându-se unul în altul, începem coborârea. La baza șirului de trepte ne așteaptă un Buddha auriu, în poziția lotus. Acesta strălucește puternic în soare, deasupra unui templu pe al cărui fronton stă scris mare: Templul de Aur. Ne simțim mici în fața lui și parcă ne-am așeza în șir indian, alături de călugării împietriți care îi aduc ofrande.
- Matale și momentul ayurvedic
Drumul continuă spre Matale, iar în apropierea acestuia, mai mult pentru a ne dezmorți, oprim la o grădină de condimente. Mai văzusem grădini de condimente și cu alte ocazii și știam cum crește nucșoara sau vanilia. Jerry, șoferul nostru, ne spune că specificul locului este altul și se axează pe utilizarea condimentelor pe post de tratamente medicale ayurveda. Vizitarea grădinii este gratuită şi include o scurtă descriere a beneficiilor anumitor condimente comune asupra sănătății, o degustare de ceai de condimente îndulcit cu extract de vanilie și o demonstrație de vreo 10 minute de masaj ayurvedic.
Ştiaţi că scorțișoara este originară din Sri Lanka? Sau că ceea ce consumăm noi, de cele mai multe ori, nu este scorțișoară adevărată ci un înlocuitor mult mai ieftin, dar fără aceleași efecte benefice? Scorțișoara adevărată este moale, se desprinde ușor în fâșii subțiri. De asemenea, știați că uleiul de scorțișoară este folosit în tratarea răcelilor și a durerilor de dinți? Toate acestea și multe altele le-am aflat în timpul vizitei la grădina de condimente, iar la final ne-am aprovizionat pentru acasă din farmacia lor.
În Matale, un oraș majoritar tamil, ne trezim fix în mijlocul principalului festival hindus. Contrastând cu albul întâlnit la templele budiste, mulțimea de la templul din Matale este una viu colorată. Aceasta se miscă cu agitație în jurul unui car alegoric, purtat de patru bărbați la bustul gol. Dincolo de curiozitatea stârnită de festival în sine, Matale ne lasă o impresie neplăcută de oraș îmbâcsit, neîngrijit și ai cărui locuitori nu amintesc nicio secundă de singhalezii zâmbitori pe care i-am întâlnit la tot pasul în zilele precedente. Jerry ne spune că este o caracteristică a populației tamil aceea de a nu zâmbi, de a fi veșnic încruntați.
- Kandy. Aglomerație mare, mon cher!
În Kandy este ora de vârf. Jerry găsește cu greu un loc de parcare și grăbim pasul pe strada de pe malul lacului. Ne oprim în fața unei clădiri vechi, fost sediu al Crucii Roșii. În sala arhaică, cu ventilatoare uriașe atârnând din tavan și rânduri peste rânduri de scaune, turiștii se înghesuie pe rândurile din față. Mai este puțin până când va începe spectacolul de dans tradițional kandyan. Găsim câte un loc liber mai la capătul sălii și așteptăm resemnați să se așeze toate grupurile de ruși, chinezi și americani, întrebându-ne cum am ajuns printre ei.
Am mai văzut spectacole de dans tradițional și în Thailanda, Bali sau Cambodgia. Ideea este în mare parte aceeași, diferă mai mult costumele. Comparativ cu alte spectacole de gen, dansatorii din Kandy nu ne-au impresionat prea tare. Totuși, diversitatea numerelor, care includeau unul de acrobație cu mai multe farfurii pe care o tânără reușește să le învârtă ca pe niște buchete de titireze și unul de înghițit flăcări și mers pe cărbuni încinși, salvează situația. Totul culminează la final, când doi dintre protagoniști se pun pe post de obstacol în calea spectatorilor, cu tip box-ul la înaintare. Nu mai aveam bani schimbați, dar am reușit să găsim în portofel o bancnotă de un dolar, împăturită bine. La vederea hârtiei verzi, unul dintre protagoniști o înhață din gaura decupată la partea superioară a cutiei și o face nevăzută în buzunar. Și ei au excesele lor de colegialitate!
Procesiunea de seară de la Templul Dintelui Sacru seamănă izbitor cu spectacolul de dans kandyan. Patru bărbați, purtând costume aproape identice cu cele ale ansamblului de pe scenă, acopaniază la percuție credincioșii veniți să se roage și să depună ofrande. Este foarte aglomerat și abia ne facem loc pe urmele lui Jerry, prin diversele încăperi ale templului, fără a reuși să înțelegem mare lucru. Zărim din mijlocul mulțimii urna foarte mică în care se consideră că este închis dintele.
O dată pe an, în luna iulie sau august, Kandy găzduiește unul dintre cele mai vechi și mai mari festivaluri budiste. La acesta iau parte dansatori, jongleri, muzicieni, mulțimi de adepți și elefanți decorați cu generozitate. Parada durează zece zile, urna ce adăpostește Dintele Sacru fiind purtată prin oraș pe spatele celui mai frumos dintre elefanți.
Într-una dintre încăperi, o serie de picturi murale “subtitrate” relatează întreaga poveste a dintelui sacru. Le citim cu interes pe toate, încercând să vizualizăm traseul prin timp și spațiu al dintelui. Mai aruncăm o privire spre statuia lui Buddha, ce se ridică impunătoare pe o latură a sălii, înainte de a părăsi incinta. La ieșire, descoperim un muzeu dedicat lui Raja, elefantul care timp de 37 de ani a purtat Dintele Sacru pe străzile orașului, în timpul paradei anuale. Elefantul, declarat comoară națională de fostul președinte al țării, a fost împăiat. Trupul lui poate fi văzut în interiorul muzeului. Privind colosul din spatele geamului de sticlă, nu puteam decât să mă întreb cum oare or fi reușit să îl împăieze…
Seara se poate rezuma într-un singur cuvânt: globalizare! Iată-ne la un pahar de vorbă: 2 români, un singhalez, un francez și prietena sa de origine spaniolă, adunați întâmplător într-un bar din Sri Lanka, deschis de un britanic căsătorit cu o chinezoaică. Pe fundal răsună versurile lui Phil Collins, cântate live și într-o engleză perfectă de către o trupă de localnici. Aș conchide simplu, pe același ritmuri: „it’s another day for you and me in paradise”!
Detalii logistice
Pentru cetățenii străini, intrarea la complexul de temple din Dambulla, inclus pe lista Patrimonioului Mondial UNESCO, costă 1500 rupii, echivalentul a aproximativ 8 USD. Biletele se achiziționează de la intrare. Suplimentar, am mai plătit 25 de rupii pentru depunerea încălțărilor la locul special amenajat.
Grădina de condimente vizitată de noi se numea Luckgrove. Pe traseu sunt nenumărate astfel de locuri, unele dintre acestea oferind și demonstrații de gătit cu prânz inclus.
De asemenea, sunt mai multe săli unde au loc spectacole de dans tradițional. La cel la care am asistat noi, biletul de intrare a costat 1000 de rupii, echivalentul a aproximativ 5 USD. Asta dacă nu punem la socoteală și dolarul rătăcit în buzunarul protagonistului cu tip box-ul.
Pentru intrarea la Templul Dintelui Sacru din Kandy, inclus pe lista Patrimonioului Mondial UNESCO, am plătit tot 1500 rupii. Biletele le-am luat de la automatele amplasate la intrare. La acestea s-au adăugat cele 25 de rupii, pentru depunerea încălțărilor la locul special amenajat. Pe baza biletului de intrare, am primit un mini CD de prezentare pe post de suvenir. Acesta poate fi ridicat de la ghișeul de informații, situat lângă automatele de bilete.
Cina sub efectul globalizării am servit-o la Slightly Chilled Lounge Bar and Restaurant.
- Din respect pentru cultura şi religia locale și pentru a evita eventualele neplăceri, la temple este recomandat să purtați haine care acoperă umerii şi genunchii.
- Farmacia adiacentă grădinii de condimente practică niște prețuri destul de mari. Vă recomand să evaluați corect necesitățile și să nu aruncați banii pe pachetele cu condimente. Le puteți găsi la prețuri net inferioare în supermarket-uri.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
