Dacă tot sărbătorim Anul Nou Chinezesc, vă invit să trecem împreună în Anul Dragonului printr-o călătorie virtuală (sau retrospectivă, în cazul nostru) prin Hong Kong. Însă pentru a-l înțelege, se cere să facem o scurtă trecere în revistă a istoriei acestuia. Considerat unul dintre cele mai dezvoltate centre urbane din lume și renumit pentru costurile exorbitante în domeniul imobiliar, acest oraș – port cu statut special are o istorie aparte. Astfel, în anul 1842, Regatul Unit a preluat teritoriul Hong Kong-ului de la China în urma victoriei din Primul Război al Opiului. Britanicii au făcut în scurt timp, din acesta, un important nod comercial. Ulterior, în urma unui tratat cu China, Regatul Unit concesionează orașul pentru o perioadă de 99 de ani. La încheierea perioadei, în 1997, orașul este redat Chinei, după lungi negocieri, cu condiția păstrării un anumit grad de autonomie manifestat prin sistemul economic capitalist, independența sistemului judiciar, libertatea comerțului și libertatea de exprimare.
De atunci și până acum au urmat tot felul de momente fierbinți între China și Hong-Kong-ul devenit Regiune Administrativă Specială a Republicii Populare China, însă nu despre acestea sunt eu în măsură să vă povestesc. Eu vă voi spune ce puteți înghesui în 48 de ore de plimbare, pentru a simți cel mai bine pulsul orașului, aflat încă la intersecția culturală a britanicilor și chinezilor. Să pornim la drum!
Insula Lantau
Hong Kong-ul împrumută din spiritualitatea cantoneză, suprapusă peste modernismul britanic. Iar noi ne începem explorarea orașului cu o incursiune pe Insula Lantau, unde dominantă este latura spirituală a locului. Ne-am îndreptat, așadar, spre Piața Ngong Ping, care face legătura cu obiectivele religioase de pe vârful muntelui, ca o punte între umanitate și divinitate. Singurul regret este că la data călătoriei noastre, telecabina panoramică Ngong Ping 360 nu funcționa, astfel că experiența ne-a rămas pentru o proximă ocazie. Însă croaziera matinală spre Lantau a compensat, cu o imagine interesantă a liniei de zgârie-nori înșirați de-a lungul Portului Victoria.
Revenind la Piața Ngong Ping, aceasta include o serie de elemente care fac introducerea în atmosfera mistică a locului. Fiecare element este proiectat special pentru a completa întregul ansamblu religios. Spre exemplu, figurile celor doisprezece Generali Divini, care reprezintă cele 12 semne ale zodiacului, te urmăresc cu privirea pe măsură ce înaintezi pe Calea Bodhi, o potecă ce se întinde pe o lungime de 120 de metri între intrarea Pai Lau spre centrul pieței, ca pentru a se asigura de intențiile tale bune.
De aici, 268 de trepte te poartă spre figura uriașă a lui Buddha, ce străjuiește deasupra orașului, în vârful muntelui. Ascensiunea către Tian Tan Buddha (sau Big Buddha, cum este cunoscută statuia de 34 de metri înălțime) poate fi privită ca o formă de meditație, de găsire a păcii în mijlocul unei mulțimi de turiști și de pelerini. Odată ajuns sus, te copleșește deopotrivă măreția statuii, cât și priveliștea care se întinde în zare, către Marea Chinei de Sud. Și indiferent de apartenența religioasă, parcă resimți și tu, până în străfunduri, gestul de binecuvântare a lui Buddha.
Însă sentimentul de liniște lăuntrică te acaparează cu adevărat pe măsură ce lași aglomerația în urmă și pornești în drumeție, pe cărările lăturalnice, spre Wisdom Path (Calea Înțelepciunii). Aceasta este o instalație de 38 de coloane din lemn, inscripționate cu versiunile complete ale Sutrei Inimii – una dintre cele mai cunoscute rugăciuni din lume venerate de către adepții confucianismului, budiști și taoiști deopotrivă. Coloanele prezintă versiunea chineză a rugăciunii, bazată pe caligrafia celebrului savant contemporan, profesorul Jao Tsung-I. Acestea sunt dispuse astfel încât să respecte topografia locului, păstrând astfel armonia. Mai mult, coloanele sunt aranjate în așa fel încât formează cifra opt, simbol al infinitului, iar coloana din punctul cel mai înalt a fost lăsată goală pentru a exprima conceptul de goliciune, un gol care reprezintă nu pierderea, ci claritatea minții.
Ngong Ping, cu peisajul său înverzit și cu clima sa răcoroasă, a atras încă din 1906 un grup de călugări budiști, care au ridicat aici o mănăstire, actuala Mănăstire Po Lin. Mănăstirea Po Lin a fost un refugiu obscur până când statuia lui Buddha a fost edificată, în 1993. Însă în ciuda creșterii spectaculoase a numărului de vizitatori, mănăstirea continuă să fie un sanctuar important pentru călugării budiști. Iar tu, cititorule, dacă nu vii aici pentru meditație, o poți face pentru a degusta bucatele vegetariene de la cantina mănăstirii. Până la urmă, și trupul are nevoie de hrană, nu numai sufletul!
Orașul zen
Cea de-a doua zi în Hong Kong am început-o tot într-o armonie desăvârșită. De data aceasta ne-am căutat zen-ul pe aleile Grădinii Nan Lian și în incinta Mănăstirii Chi Lin. Situată lângă clădirile rezidențiale ce tind parcă spre cer într-un mod brutal, mănăstirea de maici și grădina adiacentă te transport într-o oază de calm.
Grădina Nan Lian prezintă tehnici tradiționale chinezești de amenajare a spațiului verde, cu poteci întortocheate mărginite de vegetație luxuriantă, cu roci ornamentale, iazuri pline de crapi koi și chiar o cascadă. De asemenea, structurile clasice din lemn, inclusiv podurile de un roși izbitor, sunt construite fără un singur cui. Iar pe măsură ce avansezi pe aleile guvernate de vechi principii estetice, privirea ți se îndreaptă spre pavilionul central, Pavilionul Perfecțiunii Absolute.
Mănăstirea de călugărițe Chi Lin, înființată în 1934, a fost supusă în anii 1990 unui amplu proces de renovare, cu respectarea metodelor stricte de construcție tradiționale chinezești, ghidate de principiile Fung Shui. Curtea complexului este împodobită cu arbori bonsai, felinare ornamentate și iazuri cu lotuși, iar clopoțeii de vânt, ce atârnă de fiecare acoperiș, completează cu sunetul lor delicat întreg acest cadru armonios.
Ansamblul Mănăstirii Chi Lin și Grădinii Nan Lian nu este singurul loc din Hong Kong unde îți poți regăsi tihna. Parcul Urban Kowloon Walled City Park, amplasat chiar pe locul fostului Kowloon Walled City, amintește astăzi de un tărâm al crimei și desfrânării. Deși orașul zidit a rămas teritoriu chinez prin tratat, după cedarea Hong Kong-ului Marii Britanii, trupele și oficialii chinezi au fost forțați să îl părăsească. În urma lor au lăsat un vid de putere, iar acest teritoriu s-a umplut de criminali și a devenit o enclavă fără lege în interiorul orașului. Mai mult, zona s-a transformat într-un labirint de alei umede și întunecate și de clădiri construite ilegal, unde totul, de la traficul de droguri și prostituție până la stomatologia fără licență, a înflorit. În 1987, cu acordul Chinei, guvernul colonial a preluat în sfârșit controlul asupra zonei, a relocat locuitorii și a înlocuit mahalaua cu un parc. Astăzi, parcul în stil chinezesc păstrează urme ale orașului zidit, însă oferă vizitatorilor șansa de a aprecia frumusețea naturii într-un loc în care partea întunecată a naturii umane a înflorit cândva.
Contraste urbane
Într-o antiteză deplină cu locurile descrise mai sus, adevărata esență a Hong Kong-ului stă în blocurile înalte, construite cu schele de bambus, în reclamele luminoase, transformate în adevărate opere de artă și în agitația specifică unei metropole. Încă de la primii pași prin cartierul Sheung Wan, unde eram cazați, ne-a frapat amestecul de modern și tradițional. De la fereastra camerei ne minunam de condițiile locative, locuitorii înghesuindu-și întreaga viață în garsoniere cât o debara de-a noastră. Am rămas profund surprinsă de modul ingenios în care aceștia își organizau spațiul atât de restrâns. Pe de altă parte, cu greu am putut să înțeleg cum niște zgârie-nori atât de înalți și moderni, oferă atât de puțin spațiu util rezidenților. Apoi, pășind pe străzile din preajma hotelului, mirosul puternic de pește uscat și magazinele cu ceaiuri medicinale tradiționale ne-au transpus instant din orașul modern, cu accente vestice, în China cunoscută din filmele istorice.
Contrastul s-a adâncit și mai tare, pe măsură ce ne croiam drum printre clădirile de sticlă din Central ori pe măsură ce le admiram de pe Promenada Tsim Sha Tsui, situată pe malul opus. De altfel, promenada oferă o perspectivă amplă asupra întregului Port Victoria, fiind o atracție turistică populară, cu o mulțime de restaurante, muzee și magazine. Promenada este, totodată, un loc grozav de unde puteți urmări spectacolul zilnic Simfonia luminii. Mai mult, de-a lungul acesteia regăsiți versiunea locală a Hollywood Walk of Fame. Avenue of Stars aduce un omagiu celor mai mari vedete de film din Hong Kong, între care Bruce Lee și Jackie Chan. Majoritatea „stelelor” sunt doar plăcuțe cu numele celebrităților pe ele, însă unele includ amprente ale mâinilor și semnături.
În capătul promenadei, Turnul cu ceas amintește de terminalul feroviar Kowloon-Canton, care a fost ultima oprire de-a lungul căii ferate Kowloon-Canton. Construcția gării a fost finalizată în 1916, iar după demolarea acesteia în 1977, turnul a fost păstrat ca o amintire a erei trenului cu abur și a numeroșilor imigranți chinezi care au trecut prin această stație pentru a începe o nouă viață în Hong Kong. În ceea ce ne privește, Turnul cu ceas ne-a amintit monumentul similar din Seychelles, de asemenea fostă colonie britanică.
Atmosfera modernă a orașului se schimbă radical odată ce te aventurezi pe aleile bazarului plin de culoare de la Temple Street Night Market. Piața se deschide la 14.00-16.00 după-amiaza, dar acțiunea reală începe abia pe la ora 18.00 și continuă până la miezul nopții. Trebuie să vă înarmați cu răbdare pentru a rătăci printre tarabele cu îmbrăcăminte, electronice, jucării, alimente și aproape tot ce vă puteți imagina. La final, vă puteți reculege la un spectacol stradal, pe Nathan Road.
Locul perfect pentru a încheia cum se cuvine scurta vizită în Hong Kong este Victoria Peak. Aici, platforma panoramică Sky Terrace 428 oferă probabil cea mai renumită imagine a orașului.
Detalii logistice
Am zburat către Hong Kong cu Qatar Airways, iar cazarea am avut-o la Ibis Hong Kong Central And Sheung Wan. În oraș ne-am deplasat cu mijloacele de transport în comun, iar o experiență de neratat este călătoria cu autobuzul și, mai ales, cu tramvaiul etajat. Mărturisesc că am rămas impresionată de sistemul lor futurist de transport urban, cu stațiile cu platforme electronice care îți permiteau să îți configurezi traseul și nu numai.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!