- Grădina botanică din Peradeniya
Ne-am făcut un obicei şi ori de câte ori apare pe hartă o grădină botanică, hop şi noi! Nu suntem mari cunoscători în ale botanicii, dar nu trebuie cine știe ce studii ca să te lași impresionat de armonia culorilor şi a miresmelor ce caracterizează orice grădină. Ne-am minunat, spre exemplu, de frunzele nuferilor uriași, atingând 3 metri în diametru, la grădina botanică Pamplemousses din Mauritius, am inventariat fiecare orhidee dedicată diverselor personalități ale lumii, la grădina de orhidee din Singapore și am privit tăcuți spectacolul dramatic al treptelor mărginite de flori, care păreau că la orizont se împreunează cu marea, la grădina botanică Marimurtra din Blanes, Spania.
Cu asemenea antecedente, trebuie să recunosc că nu aveam așteptări prea mari de la grădina botanică din Peradeniya, o localitate limitrofă orașului Kandy. Dar citisem că nu ar trebui ratată dacă ajungi prin împrejurimi, așa că am decis să îi dăm o șansă.
După micul dejun, servit pe terasa hotelului situat pe una dintre colinele ce înconjoară orașul şi după o baie în piscina panoramică cu o vedere fabuloasă spre oraș, pornim spre grădină. Pe drum, Jerry, șoferul nostru, face un ocol şi ne oprește la Templul Bahirawakanda. Templul, situat pe o altă colină, poate fi ușor identificat prin statuia uriașă şi strălucitor de albă a lui Buddha, ce se profilează pe fundalul unui cer albastru închis. Statuia a fost inaugurată la 1 ianuarie 1993, construirea sa fiind începută în anul 1972 şi finanțată din donații. Templul, extrem de simplu în esență, te încărca pozitiv prin priveliștea cuprinzătoare asupra orașului.
Ne întipărim bine pe retină priveliștea, mai inspirăm o dată fumul parfumat de la bețișoare și, luând iarăși în piept traficul kandyan de la ora de vârf, pornim spre grădina botanică.
Cu o istorie datând de pe la 1371, grădina își primește funcționalitatea de astăzi abia în secolul 19, pe timpul britanicilor. Fiind bine întreținută şi având suprafețe întinse acoperite cu un covor verde de gazon, alternând cu zone umbrite, grădina este locul perfect unde localnicii își petrec timpul liber.
Ne-am plimbat și noi alături de cuplurile de localnici îndrăgostiți care se retrăgeau, rând pe rând, la umbra câte unui copac. Am zăcut întinși la soare pe covorul verde. Am privit cu mirare pomii cu coroană de lilieci – la propriu – amintindu-ne de tocănița delicioasă de liliac din Seychelles. Ne-am amuzat pe podul suspendat deasupra râului, pe care era permis accesul a maximum șase persoane concomitent. Vorba unui indian care își aștepta, la fel ca şi noi, rândul să vadă minunea: “De ce ai construi un pod care să susțină maximum 6 persoane?” Chiar aşa, de ce? Ne-am mulțumit cu priveliștea şi nu am încercat să aflăm răspunsul…
- Ținutul dealurilor
Pe la prânz, goniți de soarele din ce în ce mai arzător, am pornit spre acel ținut al dealurilor învăluite într-o ceață delicată, prin care se întrevăd, din loc în loc, plantații întinse de ceai sau cascade dramatice. Locul unde pe timpul zilei poți merge până la capătul lumii sau pe urmele lui Buddha, iar seara te cuibărești lângă șemineu.
De regulă, nu am anumite așteptări de la zonele pe care le vizitez. Încerc să fiu cât mai rezervată, ca să îmi dau mai degrabă șansa de a fi plăcut surprinsă decât dezamăgită! Ei bine, în cazul ținutului dealurilor din Sri Lanka am avut așteptări mari – pornind de la acea fotografie despre care povesteam aici. Sunt fericită că nu mi-au fost înșelate!
După un tronson parcurs printre sate tamil, drumul începe să șerpuiască printre plantații și verdele acela atât de pătrunzător începe să te răscolească. Oricât de mult ai fi umblat prin zone de deal sau de munte, nu ești pregătit pentru cadrele care încep să se succeadă repetitiv, pe măsură ce drumul avansează. Verde crud, ceață, o rază de soare, culegătoare de ceai în sari-uri viu colorate şi iarăși verde, mult verde! Iar din când în când toată această armonie este perturbată de câte o cascadă.
Oprim şi noi la cascadele Ramboda. După un traseul de aproximativ 20 minute prin pădure, treptele se opresc în fața căderii spectaculoase de ape. Câțiva localnici se hârjonesc gălăgioși sub stropii reci. Regret că nu am costumul de baie la mine, dar mă mulțumesc cu peisajul! Stăm aşa, cocoțați pe o stâncă şi captivați de zgomotul apei, un timp nedefinit. Şi parcă nu am pleca încă!
- “If man has no tea in him…”
Unii spun că ar fi un proverb japonez, alții contestă. Eu l-am găsit scris pe o bucată de zid, la una dintre zecile de fabrici de ceai din apropiere de Nuwara Eliya. Probabil că cel care a rostit aceste cuvinte a stat cu o ceașcă de ceai aburindă în mână, în fața unei plantații de ceai, la orele asfințitului, ascultând povești despre viața simplă a culegătorilor.
Ceaiul a jucat un rol major în Sri Lanka de-a lungul anilor. Totul a început cu o singură plantă Camellia sinesis, adusă de britanici din China cu scopul de a fi expusă în grădina botanică din Peradeniya. Între timp, s-a transformat într-o industrie de 1,5 miliarde de dolari, Sri Lanka devenind a patra mare exportatoare de ceai din lume.
Inițial, în preajma anului 1860, Sri Lanka era cel mai mare producător de cafea din lume. Puțini au acordat atenție proprietarului de plantații de cafea de origine scoțiană, James Taylor, atunci când acesta a plantat lângă Kandy, la o altitudine de aproximativ 500 de metri, 19 acri de teren cu ceai. În următorii 10 ani lucrurile aveau să se schimbe, atunci când o boală afectează plantațiile de cafea, ducând la ruină proprietarii de plantații. Este momentul în care o parte dintre aceștia, mai curajoși, urmează exemplul scoțianului şi aleg să își încerce norocul cu ceaiul, în loc să se întoarcă în Anglia. Până în 1890, când Thomas Lipton a venit să își adjudece plantațiile care i-au adus notorietatea, 23000 de tone de ceai erau exportate la Londra. Ceylonul devenise o insulă sinonimă cu ceaiul.
Însă povestea ceaiului din Sri Lanka are şi o latură mai întunecată. Compania Indiilor de Est a adus femei tamil din sudul Indiei pentru a munci ca şi culegătoare pe plantații, inițiind astfel un nou capitol de suferință umană pe aceste suprafețe verzi, care continuă şi în zilele noastre.
După cum ne confirmă şi Jerry, populația din această zonă este dintre cele mai sărace din Sri Lanka, femeile care lucrează pe plantații fiind prost plătite. Culegătoarele câștigă în medie echivalentul a 3 USD pe zi, fiind lipsite de alternative. Şi povestea este mult mai complicată! De altfel, plantațiile de ceai au fost singurele locuri unde am întâlnit femei care își trimiteau copii să facă poze contra-cost sau să le vândă căpșuni turiștilor. Jerry condamna aceste practici, considerând că în acest mod părinții le răpesc copiilor șansa la educație. Perfect de acord, dar până la educație, oare nu trebuie şi o lingură de orez?
Încercăm să ștergem cu buretele realitatea tristă şi să ne bucurăm de ceașca noastră de ceai, în fața plantației, la orele asfințitului…
- Bine ați venit în Mica Anglie!
Intrăm în lobby-ul somptuos al hotelului din Nuwara Eliya, o relicvă ce amintește de vremurile de mult apuse, când britanicii transformaseră orășelul într-o mică Anglie. Construit în anul 1891, hotelul a servit inițial ca reședință a guvernatorului Ceylonului, Sir Edward Barnes. Câteva lemne trosnesc în șemineu şi chelnerul ne aduce prosoape parfumate – calde de data aceasta – şi băutura de întâmpinare – supă fierbinte de ciuperci.
Când oare am lăsat în urmă soarele tropical? Să fi fost pe la ora cinci, atunci când l-am băut într-o ceașcă de ceai orange pekoe? Afară începe să plouă…
Detalii logistice
În Kandy am fost cazați la The Theva Residency, pe care l-am ales exclusiv pe baza imaginilor de pe Instagram cu piscina sa panoramică. În cazul unui buget mai redus, există numeroase variante alternative în Kandy şi pe dealurile din împrejurimi.
În Nuwara Eliya am fost cazați la The Grand Hotel. Dincolo de farmecul colonial, hotelul nu reflectă neapărat raportul calitate-preț, camerele fiind destul de simple și ușor învechite.
Pentru biletul de intrare la Grădina Botanică Regală din Peradeniya am plătit 1500 de rupii, echivalentul a aproxmativ 8 USD. Am citit că prețul biletului ar fi, în prezent, de 2000 de rupii.
Din câte îmi amintesc, am plătit o sumă modică şi pentru intrarea la Ramboda Falls.
Ceaiul l-am servit la Bluefield Tea Gardens. Aici vă puteți plimba nestingheriți pe plantația de ceai, puteți vizita fabrica unde vi se explică procesul de producție, puteți savura o ceașcă de ceai de cea mai bună calitate sau vă puteți aproviziona pentru acasă cu câteva kilograme. Noi am ratat vizita fabricii, ajungând după orele de program. Am avut însă ocazia să vizităm astfel de fabrici în trecut, cunoscând în mare parte diferența dintre tipurile de ceai şi ce pași parcurg frunzele până ajung în cană.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
