Când ne găsește week-end-ul fără planuri, dar parcă nici nu am vrea să treacă neobservat, ne urcăm în mașină și pornim în jurul Bucureștiului, în căutarea de comori mai mult sau mai puțin ascunse. O astfel de comoară s-a dovedit a fi Ploieștiul și împrejurimile sale. Despre Drumul vinului nu încape îndoială, este încântător, o adevărată Toscană autohtonă. Am revenit în zonă în repetate rânduri pentru peisaje, pentru crame, dar și pentru câte un prânz delicios stropit cu vin din belșug. De data aceasta am ales să vă povestesc și despre alte atracții ale orașului și zonei limitrofe. Astfel, dincolo de casele cu șarm istoric, absolut superbe și de parcurile verzi, Ploieștiul surprinde și cu unele dintre cele mai interesante muzee.
- Muzeul „Casă de Târgoveţ din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea”
Duminică, printre reprizele de ploaie, am reușit să facem o scurtă vizită la “cea mai veche casă din Ploiești”, după cum ne-a precizat, încă de cum am trecut pragul, custodele Muzeului Casă de Târgoveț. Construită în jurul anului 1785 de un negustor înstărit, casa este un adevărat monument de arhitectură românească, ce poartă vizitatorul într-o călătorie imaginară în trecut. Casei i-a fost asociat numele Hagi Prodan la începutul secolului XIX, când acesta, membru al elitei negustorilor ploieșteni, se căsătorește cu Marița, fata primului proprietar.
Dacă la exterior clădirea amintește de stilul brâncovenesc, cu foișorul mărginit de ghivece cu mușcate, la interior ne-a surprins modul de dispunere al încăperilor, pe care l-am considera funcțional și în ziua de astăzi. Bucătăria, sufrageria și dormitorul sunt dispuse radial, în jurul unui salon decorat în stil oriental, cu divanul semicircular și pernele ce invită la odihnă și cu măsuța pentru cafea și desert. Bucătăria, la rândul ei, este dotată cu cele necesare, atenția căzând pe blidarul cu vase de secol XVII și XVIII, fie din argint, fie din ceramică pictată. În dormitor ne-a amuzat patul matrimonial, din lemn atent sculptat, dar de dimensiuni foarte mici. Doamna muzeograf ne-a explicat că patul trebuia să permită apropierea dintre soți, atât din rațiuni romantice, cât și pentru a menține căldura corporală în iernile mai friguroase.
Însă piesa de rezistență a muzeului este sufrageria, cu plafonul din lemn sculptat și cu icoana de dimensiuni impresionante, expusă în încăpere. Se pare că Hagi Prodan, proprietarul casei, ar fi adus icoana tocmai de la Ierusalim. Mai mult, chiar în urma pelerinajului său la Mormântul Sfânt, negustorul Prodan ar fi primit titulatura de hagiu. Pe noi ne-a surprins aspectul icoanei, cu scene biblice variate și de un colorit aprins, o reprezentare atipică pentru stilul ortodox român. Sunt convinsă că și voi veți fi plăcut surprinși de eleganța simplă și familiară a casei de târgoveț.
- Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”
Trecerea timpului este un subiect delicat pentru oricare dintre noi. Însă Ploieștenii au mers mai departe și au dedicat un întreg muzeu măsurării timpului. Găzduit într-o casă istorică cu o arhitectură ce atrage de departe atenția oricărui trecător, muzeul prezintă evoluția mijloacelor de măsurare a timpului pe o perioadă de peste 400 de ani. Noi l-am vizitat în urmă cu mulți ani și îmi amintesc că am fost copleșiți de varietatea de ceasuri și instrumente similare, de la ceasuri de buzunar, la ceasuri de masă ori pendule de diverse dimensiuni, unele piese fiind adevărate opere de artă.
Dacă ticăitul scurgerii timpului ascunde și ceva muzical, aflați că și muzeul se laudă cu o zonă destinată unui domeniu conex orologeriei, respectiv acela al muzicii mecanice. Cutiile muzicale, gramofoanele, patefoanele sunt doar câteva dintre piesele cu o vechime de peste 100 de ani pe care le puteți admira în colecția muzeului.
Fie că sunteți pasionați de arhitectură ori de muzică sau pur și simplu sunteți curioși să aflați mai multe despre interesul umanității asupra curgerii timpului, o vizită la Muzeul Ceasului va răspunde cerințelor celor mai exigenți dintre voi. Iar vestea bună este că minunata clădire a fost restaurată recent. Chiar plănuim să revenim și noi cât de curând să vedem rezultatele lucrărilor.
- Muzeul „Conacul Pană Filipescu”
În Filipeștii de Târg, la scurtă distanță față de Ploiești, o altă comoară istorică așteaptă cu timiditate să fie descoperită. Conacul Pană Filipescu este un monument de arhitectură brâncovenească. Acesta a fost ridicat în jurul anului 1650 și a servit drept reședință marelui logofăt Pană Filipescu și soției acestuia, Maria Cantacuzino, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino. Construcția cu ziduri groase de un metru, cu foișor, parter înalt și pivniță amplă, se încadrează perfect în stilul tradițional românesc.
Interiorul conacului ascunde câteva piese interesante, de la mobilier vechi, la cărți și documente sau alte obiecte care redau atmosfera vremurilor când era locuit, precum veșmântul de domniță expus într-una dintre încăperi.
Ne-a plăcut curtea cu livadă, ne-a plăcut contrucția în sine, dar cel mai tare ne-a încântat Alexandra, ghidul. Încă o dată s-a dovedit că „omul sfințește locul”. Aceasta a făcut din tur o experiență de-a dreptul amuzantă, atât pentru adulți, cât și pentru vizitatorii mici, redând pentru aceștia istoria conacului în termeni de „prinți și prințese”. Ne-a povestit despre ghețăriile din spatele conacului, despre cele 4 tainițe (camere secrete de depozitare a bunurilor de valoare) din pivniță, dar și despre posibilul tunel secret care lega conacul de Palatul Postelnicului Constantin Cantacuzino, situat în apropiere.
La final, ne-a îndemnat să facem o plimbare până la ruinele Palatului Postelnicului Constantin Cantacuzino, pentru a vedea fostul sistem de încălzire prin pereți și pardoseală. Cei mici au alergat în voie pe pajiștea din jurul fostului „castel”, iar cei mari au încercat fascinați să identifice canalele de aer cald și urmele de funingine ale sistemului ingenios de încălzire de la mijloc de secol XVII.
- Mănăstirea Turnu și situl arheologic de la Târgșoru Vechi
Se anunța o zi perfectă de primăvară și era păcat să o irosim, astfel că am pornit la drum spre Ploiești, cu gând să facem un popas la Târgșoru Vechi. Îl aveam de ceva timp pe listă, deși trebuie să recunosc faptul că nu îmi amintesc să fi învățat la lecțiile de istorie despre Curtea Domnească de la Târgșoru Vechi. De altfel, nici despre cea de la Brebu nu auzisem până de curând. Nu degeaba insist asupra faptului că cea mai bună educație se face călătorind și cunoscând locuri și oameni!
Târgul medieval şi reşedinţa domnească de la Târgșoru Vechi sunt atestate documentar încă din anul 1413, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Situat pe drumul Brașovului, Târgşoru Vechi a devenit un important centru comercial şi politic, a cărui activitate s-a desfăşurat mai ales în secolele XV-XVI. Acesta concura cu alte târguri similare, precum Curtea de Argeș, Târgoviște ori București. După cum am citit, Curtea Domnească, aşa cum se păstrează astăzi, datează din primul sfert al secolului XVI – probabil din epoca voievodului Neagoe Basarab, care vorbeşte despre Târgşor ca fiind „scaunul domniei sale”. Incinta, frumos restaurată, funcționează astăzi ca mănăstire, cunoscută drept Mănăstirea Turnu. Biserica din interiorul zidurilor, ctitorită de Vlad Țepeș, a fost restaurată ulterior de către Antonie Vodă, iar frescele din interior sunt realizate pe timpul lui Constantin Brâncoveanu.
În perimetrul sitului, care coincide, în linii mari, cu cel al vechiului târg medieval, se regăsesc urmele a alte trei biserici. Una dintre acestea a fost ridicată pe locul unui castru roman, lângă ruinele termelor, peste care se suprapune parțial.
Dintr-o altă biserică, ctitorită de Mâhnea Turcitul la 1579, se păstrează peretele de sud şi, parţial, absida altarului. În apropierea acesteia se află o altă construcţie, de dată mai recentă, Conacul Morutzi-Creţianul, ridicat la începutul secolului XX de familia Morutzi. Din păcate, conacul este victima abandonului și necesită lucrări de restaurare.
Ne-a plăcut liniștea de la Mănăstirea Turnu și modul în care au fost restaurate și puse în valoare o parte dintre obiective. Sperăm ca și celelalte să aibă același noroc!
- Lacul Verde Resort
Cum orice escapadă culturală trebuie temperată și cu ceva mai lumesc, la scurtă distanță de Târgșoru Vechi puteți poposi pentru prânz într-un loc de-a dreptul verde. Lacul Verde Resort este o adevărată oază de liniște. Pe noi imaginea clădirilor din cărămidă aparentă, ce se reflectă în apele verzui ale lacului pe care plutesc alene lebedele, ne-a transpus pentru câteva clipe pe un domeniu nobiliar din Marea Britanie. Este drept, la desăvârșirea cadrului a contribuit major și ploaia monotonă.
În casele cochete te poți caza și am văzut că pe domeniu se pot organiza și evenimente private. Noi ne-am limitat la o plimbare pe aleile ce mărginesc lacul și la un prânz copios, încununat la plecare cu o delicioasă înghețată. Iar pentru Gloria, însoțitoarea noastră de numai 2 ani, întâlnirea cu lebedele cele elegante s-a dovedit o reală bucurie.
- Casa Seciu
Situat într-un varf de deal, deasupra podgoriilor întinse, Casa Seciu este un complex ce oferă posibilități de cazare și servire a mesei, dar mai ales una dintre cele mai frumoase panorame asupra împrejurimilor Ploieștiului. Noi am profitat de o zi însorită de iarnă și am făcut un popas la restaurant. Oferta de preparate tradiționale, inclusiv cele cu specific vânătoresc, vinul casei și priveliștea încântătoare de la apus ne-au convinsă să revenim și la primăvară, pentru a ne bucura de explozia de verde din jur. Atât doar că vom încerca să rezervăm masa la The Hill Lounge, un salon modern, cu ferestre ample.
Detalii logistice
Muzeele menționate în articol reprezintă, de fapt, secții ale Muzeului Județean de Istorie şi Arheologie Prahova. Detalii despre programul de vizitare, tarife și evenimentele publice ce au loc în cadrul acestora, regăsiți aici.
Chiar dacă nu i-am acordat atenția cuvenită în cadrul articolului, un alt loc pe care îl recomand în apropierea Ploieștiului este restaurantul Ziba din Păulești. Tot ce am degustat a fost savuros, iar produsele cu specific iranian au fost absolut minunate! Neapărat să încercați limonada persiană și budinca de șofran!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
