Cu gând să mai profităm de vremea încă frumoasă, am pornit la drum într-un circuit de week-end prin centrul țării. Intenția a fost să vizităm cât mai multe dintre cele șapte sate cu biserici fortificate, înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
La Prejmer ajunsesem de curând și cetatea restaurată ne-a convins că este cazul să le vedem sau să le revedem și pe celelalte. Am reușit astfel să bifăm încă cinci. Dacă nu ar fi fost traficul atât de dificil spre Brașov sau Sibiu, cu siguranță am fi ajuns și la Câlnic. Am ales totuși să privim lucrurile într-o manieră optimistă și să considerăm că avem un motiv în plus să revenim. Mai ales că ne-a plăcut foarte mult prin satele săsești și ne-am simțit ca într-o vacanță în Germania. Asta până în ultima zi, când o serie de întâmplări nefericite ne-au reamintit că suntem în România, în drum spre casă. Să revenim totuși la partea frumoasă a lucrurilor!
Știm cu toții că poziția geo-politică a teritoriilor locuite de români a fost dintotdeauna una mai puțin favorabilă. Începând cu perioada medievală, provinciile istorice ale României au fost deseori atacate de populațiile nomade sau de oastea otomană. Pentru a se apăra, comunitățile de sași din Transilvania au început să fortifice bisericile construind în jurul lor ziduri de apărare. În caz de atac, zidurile le asigurau sătenilor adăpost și protecție. Astăzi, peisajul rural din centrul țării este presărat cu astfel de biserici fortificate.
Cum spuneam mai sus, șapte dintre aceste sate, cu bisericile fortificate aferente, sunt recunoscute de UNESCO ca fiind repere culturale ale umanității. Într-o ordine aleatorie, acestea sunt: Prejmer, Viscri, Saschiz, Dârjiu, Biertan, Valea Viilor și Câlnic. Iar dacă vă gândiți că este suficient să vizitați doar una, aflați că lucrurile nu stau tocmai așa. Fiecare dintre ele are un farmec aparte, diferențele identificându-se atât sub aspect constructiv și funcțional, cât și sub aspect decorativ.
Dacă timpul vă permite, ideal ar fi să vizitați și câteva dintre bisericile fortificate care, din diverse motive, nu au fost înscrise pe lista UNESCO, dar care vă vor surprinde la fel de plăcut ca suratele lor mai norocoase. Spre exemplu, Biserica Evanghelică Fortificată din Hărman merită cu certitudine un popas!
- Prejmer
Dintre bisericile fortificate vizitate, aș putea spune că Prejmer este cea mai impresionantă la nivel structural. Construcția cetății a început încă dinaintea anului 1300, ridicarea bisericii Sfintei Cruci fiind începută de Ordinul Cavalerilor Teutoni. După alungarea Ordinului din Transilvania, înălțarea construcției a fost continuată în stilul goticului timpuriu, introdus în regiune de către călugării cistercieni. Adevărații constructori ai cetății sunt însă țăranii și meseriașii sași, care au început fortificarea cetății pentru a-și asigura protecție împotriva năvălitorilor turci. Astfel, cetatea se distinge între cetățile bisericești din Transilvania prin faptul că are zidurile cele mai puternic fortificate. În partea sudică a cetății a fost instalat un sistem de apărare a zonei de intrare, compus din grilaje culisante și porți din lemn de stejar.
Ceea ce distinge însă Prejmerul între celelalte biserici fortificate sunt cele peste 270 de camere de refugiu și provizii amenajate între zidurile fortificate, câte una pentru fiecare familie din comunitate. Acestea sunt așezate pe două până la patru nivele și comunică între ele printr-un sistem de podețe și scări de lemn. O parte dintre încăperi sunt deschise publicului, exemplificând modul de trai al sătenilor în perioada în care se refugiau în cetate. Spre exemplu, una dintre încăperi a fost amenajată pe post de școală veche. De asemenea, turul permite urcarea în podul zidurilor de apărare, o activitate incitantă pentru cei mai mici dintre vizitatori.
Ni s-a părut interesantă și educativă vizita la ansamblul fortificat și, deși mai este loc de îmbunătățiri, cetatea a fost destul de bine restaurată. Din păcate, satului nu am avut timp să îi acordăm atenția cuvenită. La prima vedere ne-au cucerit căsuțele pictate, amintind de localitățile bavareze, așa că am promis să revenim cât de curând!
- Viscri
Cu siguranță Viscri este vedeta în rândul satelor cu biserici fortificate din Transilvania. Notorietatea micii așezări este legată de Alteța Sa Regală Prințul Charles care, pe lângă casele de oaspeți din Valea Zălanului, deține o proprietate și aici. Atmosfera boemă a satului și promovarea turistică legată de numele prințului, a reușit să atragă un număr mare de vizitatori și a contribuit la o mai bună dezvoltare a facilităților turistice comparativ cu celelalte așezări similare.
Am ajuns la Viscri la orele prânzului și am parcat pe lotul special amenajat undeva la limita satului. De aici, se poate ajunge în centru în câteva minute, fie pe drumul comunal, fie urmând un traseu mult mai pitoresc, improvizat prin gospodăriile localnicilor. Am ales cea de-a doua variantă și cărarea ne-a purtat până în dreptul curții Viscri 32, unde mirosul de mâncare caldă, mesele așezate la umbră și hamacele colorate ne-au hipnotizat de-a dreptul. Am început astfel vizita cu o binemeritată pauză, delectându-ne cu bucate alese. Din meniu fac parte specialități locale reinterpretate, cum a fost, de exemplu, deliciosul desert inspirat din rețeta de colivă. Deja oboseala de pe drum începea să se piardă și să facă loc senzației de vacanță. O toropeală dulce a pus stăpânire pe noi, mai ales după lichiorul de nuci.
Imediat ce ne-am mai întremat, am pornit la pas prin sat, admirând arhitectura specifică a caselor colorate. Câte o pisică leneșă, întinsă la soare ori câte un cârd de gâște anima, din loc în loc, peisajul rural deosebit de pitoresc.
Așa cum era de așteptat, traseul se încheie la Biserica Evanghelică Fortificată, situată pe o mică colină, la marginea satului. Din datele istorice afișate la intrare, aflăm că în jurul anului 1185, coloniștii sași stabiliți pe locul așezării de astăzi, preiau o biserică de mici dimensiuni construită la începutul secolului respectiv. În anul 1494, așezarea primește din partea orașului și provinciei Sibiu un ajutor financiar pentru construcții și fortificații la biserică. De-a lungul anilor ce au urmat, edificiul a fost extins, deteriorat ori consolidat în diverse etape, până în zilele noastre.
Astăzi, la interior sunt amenajate diverse expoziții și sunt prezentate aspecte istorice din viața cotidiană a sașilor, unele dintre acestea fiind chiar interesante ori amuzate. Spre exemplu, ni s-a părut hilară informația despre recensământul de la 1500. Astfel, potrivit acestuia, la acele vremuri populația așezării număra 51 de gospodării, 1 învățător, 3 ciobani și 2 săraci. Chiar dacă nu este cea mai spectaculoasă dintre bisericile fortificate, vizita acesteia ni s-a părut cea mai edificatoare cu privire la obiceiurile și stilul de viață ale sașilor din evul mediu. Iar priveliștea de sus, din turn, este printre cele mai pitorești.
- Saschiz
Prin Saschiz am trecut de nenumărate ori, în drum spre Sighișoara, dar până acum nu ne-am învrednicit să facem un popas pentru a vizita biserica fortificată.
Istoria acesteia este similară celei de la Viscri. Aflăm astfel că a fost construită între anii 1493 – 1521, pe locul unde se afla o bazilică romanică, cu sprijin financiar oferit de provincia Sibiu. Biserica închinată Sfântului Ștefan a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor. Deși pe colina satului a fost înălțată o impunătoare cetate țărănească, acum în proces de restaurare, distanța acesteia față de vatra satului îi determina pe localnici să caute apărare dincolo de zidurile defensive ale bisericii în cazul unor atacuri iminente.
Pe lângă biserica masivă, construită în stil gotic, ansamblul impresionează și prin Turnul Clopotniță. De altfel, acesta este primul element care atrage privirile trecătorilor și a devenit simbol al localității. În trecut, construcția avea dublă funcționalitate, pe lângă rolul de clopotniță îndeplinind și funcțiuni defensive. Ne-am cocoțat și noi până în vârful său și, chiar dacă micile orificii de supraveghere sunt astăzi acoperite cu grilaje, am putut intui scopul lor inițial.
La plecare, am poposit câteva minute în magazinul amenajat lângă intrare, de unde ne-am aprovizionat cu produse locale precum gem și chiar și un soi de gin din fructe de soc.
- Dârjiu
Biserica Unitariană din Dârjiu este, incontestabil, preferata mea între bisericile fortificate incluse în traseu. Atestată documentar pentru prima data la 1334, biserica a fost supusă în secolele ce au urmat unor lucrări de extindere și fortificare. În starea sa actuală, sistemul defensiv cuprinde cinci bastioane și turnul clopotniță.
Deși de dimensiuni mai reduse, edificiul ne-a cucerit prin decorațiunile viu colorate. Pictura murală medievală, restaurată de curând, scoate cu certitudine din anonimat mica cetate bisericească. Se pare că unele inscripții de pe frescele aflate pe pereții biserici menționează că pictura ar fi fost realizată în anul 1419. Imaginile înfățișează atât scene biblice, cât și o legendă răspândită în a doua parte a evului mediu pe teritoriul Regatului Ungariei și în arta religioasă transilvăneană, respectiv legenda Sfântului Ladislau.
Ansamblul ni s-a părut fermecător prin culoare și ne-a dat o senzație de intimitate, justificată poate și prin faptul că eram singurii vizitatori.
- Biertan
Am revenit la Biertan după 15 ani și l-am regăsit cu bune și cu rele. Satul pare că se adaptează bine vremurilor. Ne-au impresionat casele cu fațade restaurate, parcul cochet amenajat în centrul satului, unde este amplasat și monumentul ce amintește de faimosul artefact de bronz descoperit în zonă, respectiv Donariul de la Biertan, căsuțele cu suveniruri produse de meșteri locali, dar mai ales parcarea prevăzută cu automate de plată. Ce mai, a fost o surpriză de-a dreptul plăcută!
În ceea ce privește biserica fortificată, una dintre cele mai spectaculoase de altfel, am găsit-o neschimbată, în ciuda faptului că ar mai necesita unele lucrări de punere în valoare. Ansamblul defensiv grandios, cu trei rânduri de ziduri de apărare, cu turnurile și bastioanele sale și cu scara de acces acoperită, diferențiază în mod vizibil biserica fortificată între construcțiile de gen.
Cu toate acestea, interiorul are un aspect neîngrijit, informațiile despre obiectiv sunt listate pe niște foi îngălbenite de timp, lipite într-un loc abia vizibil, iar doamna care părea să supravegheze vizitatorii a fost de-a dreptul neprietenoasă. Am rugat-o să ne ofere câteva detalii despre istoria locului și ne-a spus, vizibil deranjată, că anii construcției (1490-1524) îi vedem pe stâlp și că steagurile breslelor, altarul pictat și ușa cu 19 zăvoare datează “de pe la 1600”, după care s-a ridicat și a plecat brusc. Am reușit totuși să citim, pe cele două pagini șterse, că în secolul al XVI-lea, după construirea zidului exterior al cetății, Biertanul, cu cele 9 turnuri și bastioane ale sale, a devenit cea mai vastă și mai puternică dintre bisericile fortificate săsești, dar și că timp de 300 de ani, acesta a adăpostit sediul episcopatului săsesc.
- Valea Viilor
În topul preferințelor personale, biserica fortificată de la Valea Viilor ocupă cam ultimul loc. Deși cu un potențial incontestabil, aceasta mi s-a părut cea mai puțin pusă în valoare. Curtea mai puțin îngrijită, interiorul sărăcăcios al bisericii și scările șubrede ale turnului clopotniță ne-au trezit din nou sentimentul acela de regret că nu știm să ne păstrăm și să ne valorificăm reperele culturale.
Cu toate acestea, am preferat să privim și de data aceasta cu ochi îngăduitori și să vedem partea frumoasă a lucrurilor. Am identificat-o în blândețea doamnei care ne-a permis accesul în ansamblu și care mi-a oferit cu un zâmbet larg mărul căzut din pomul din 8curte, în priveliștea frumoasă asupra satului, de sus din turn, în sentimentul de liniște din fața altarului.
- Hărman
Un an mai târziu, iată-ne din nou pe meleaguri transilvănene. Și cum Biserica Fortificată din Hărman ne rămăsese pe listă, nu puteam trece pe lângă ea fără să oprim pentru o vizită. Nu numai că popasul a meritat din plin, dar am găsit aici probabil cea mai bine întreținută biserică fortificată.
La intrare, am fost întâmpinați de torsul prelung al unui motan cu aer ștrengăresc. Am aflat că este unul dintre cei 26 de reprezentanți ai neamului pisicesc ce patrulează prin incintă. Ulterior, ne-am întâlnit și cu alte câteva surate. Am primit apoi toate indicațiile despre traseul turistic și am pornit la explorat.
Ansamblul ni s-a părut că semăna izbitor cu cel de la Prejmer, dar la o scară mai mică. De altfel, istoria celor două este similară, fiind strâns legată de Ordinul Cavalerilor Teutoni și stăpânirea temporară a acestora asupra Țării Bârsei. Se presupune că Hărmanul a fost fondat de coloniștii germani aduși de Cavalerii Teutoni. Ulterior, în 1240, printr-un act de donație al Regelui Ungariei, patronatul unor biserici, între care Hărman și Prejmer, a fost acordat Ordinului Cistercian, care și-a adus aportul asupra construcției, dotând-o cu un masiv turn-clopotniță în jurul anului 1300. Abia în decursul secolelor XV – XVII au fost ridicate fortificațiile din jurul bisericii, pentru a proteja locuitorii de atacurile mongole sau otomane.
Ne-am cățărat și noi pe scările de lemn și am făcut turul parțial al zidului circular, iar apoi am explorat în detaliu toate „cămările” ce serveau drept camere de locuit în timpul asediilor. Astăzi, acestea adăpostesc un soi de muzeu etnografic al comunității locale.
Interesantă ni s-a părut capela din secolul XIV, integrată în zidul circular. Aceasta mai păstrează o serie de fresce, între care am identificat cu ușurință „Judecata de Apoi”.
Am urcat apoi în turnul clopotniță, iar efortul ne-a fost răsplătit cu priveliștea amplă asupra împrejurimilor. În final, ne-am recules preț de câteva minute în fața altarului baroc al bisericii. Cu adevărat un loc cu energie bună!
Detalii logistice
Prețul biletelor de intrare la bisericile fortificate incluse în circuit variază între 8 și 12 lei*. Unele dintre ele au program de vizitare fix, funcționând ca și muzee, altele se vizitează la cerere, pe ușa de intrare fiind afișat numărul de telefon al persoanelor care se îngrijesc de loc și care vor veni să vă deschisă și să vă permită accesul. La Valea Viilor, spre exemplu, era un afiș potrivit căruia duminica biserica nu ar fi deschisă publicului, decât cu anunțare prealabilă. Am îndrăznit să sunăm totuși și o doamnă foarte amabilă a venit în aproximativ 10 minute și ne-a deschis.
*Pentru vizitarea Bisericii Fortificate din Hărman, un an mai târziu, am plătit 15 lei de persoană. Tind să cred că prețurile biletelor de acces s-au majorat și în cazul celorlalte biserici.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
