România ascunde multe regiuni idilice, dar puțin promovate din punct de vedere turistic. Noi avem o mulțime astfel de locuri pe listă. Recunosc însă că timpul îndelungat petrecut pe drumuri aglomerate ne determină să amânăm vizitele. Însă în Covasna am revenit de multe ori, de fiecare dată cu plăcere. Iar la fiecare incursiune în regiune, am încercat să combinăm atmosfera rustică cu eleganța nobiliară. Sau ce a mai rămas din ea! Căci, în cazul în care nu știți deja, Covasna este împânzită de vechi conace secuiești, ceea ce i-a atras supranumele de “Ținutul Conacelor”. Este drept, o parte dintre acestea se află în ruină, însă câteva au fost restaurate și transformate fie în muzee, fie în case de oaspeți. Haideți să le descoperim împreună!
- Castelul Mikes – Zabola Estate
Am bătut prima dată la poarta Domeniului Zabola într-o dimineață ploioasă de iunie. La fix cât să ne încălzim lângă șemineul din Salonul de ceai, amenajat lângă grajduri. Ceaiul aromat și prăjiturile ce l-au acompaniat ne-au dat impulsul pentru a neglija frigul și a porni pe aleile vastului domeniu. Ploaia încetase și ea, astfel că ne-am putut bucura în voie de aerul proaspăt, de foșnetul pădurii și de ciripitul păsărilor. Ba chiar ne-am încântat maxim de fiecare dată când întrezăream, dincolo de trunchiurile copacilor bătrâni, siluetele căprioarelor ce patrulau în voie pe domeniu. Părea că ne-am teleportat undeva în Anglia…
Amintirea acelei zile ne-a determinat să revenim de curând la Zabola, de data aceasta pentru a rămâne peste noapte. Deși tot încântător, parcă locul nu a mai avut același farmec. Parcul l-am găsit mai neîngrijit, iar accesul spre pădure a fost limitat. Cu toate acestea, la Zabola te simți ca un aristocrat. Castelul nou, cu spațiile de cazare și restaurantul elegant, Castelul vechi – proprietate privată a familiei, pe care îl întrezărești printre crengile mișcate de vânt, Casa Mașinăriei, în care am fost noi cazați și Manejul Contelui Mikes, care funcționează începând cu secolul al 17-lea și de unde chiar și împărăteasa rusă, Elisabeta, ar fi cumpărat cai, te transpun într-o lume a romantismului de mult apus.
Fie că optezi pentru o simplă plimbare prin parcul domeniului, fie că alegi să prânzești la castel sau chiar să te răsfeți la SPA ori la sauna din pădure, Zabola este locul ideal unde poți să te încarci cu energie!
- Conacul Mikes-Szentkereszty din Zagon
La mică distanță de Zăbala, o altă proprietate importantă edificată de familia Mikes își așteaptă vizitatorii. Este vorba despre Conacul din Zagon. Acesta datează din secolul XVII, fapt atestat de grinda pe care se află inscripționat anul 1632 și monogramele proprietarilor. Despre aceasta doar am citit, căci conacul l-am găsit cu porțile ferecate. Poate vom avea mai mult noroc să îl vizităm data viitoare când ajungem în zonă, mai ales că la interior este amenajat un mic muzeu dedicat personalităților care i-au scris istoria.
- Conacul Damokos Gyula din Cernat
Construit între secolele XVII-XIX, Conacul din Cernat este astăzi piesa centrală a Muzeului Haszmann Pál. În fapt, tocmai pentru salvarea conacului folosit în vremea comunismului ca grânar, locuință pentru lucrători temporari și chiar ca fermă de porci, profesorul Haszmann Pál a venit cu ideea restaurării edificiului și transformării acestuia într-un muzeu etnografic.
În conac expoziția găzduiește, printre altele, costume tradiționale, mobilă pictată și alte artefacte secuiești. Iar în pivnița boltită există o colecție rară de sobe din fontă, absolut fabuloase.
În ceea ce privește curtea conacului, acesta găzduiește atât cea mai mare colecție de mașini agricole vechi din Transilvania, cât și un mini muzeu al satului, cu case și porți secuiești și chiar cu o moară de apă reamplasată.
Dacă tot ați ajuns la Cernat, aflați că în imediata apropiere un alt obiectiv, înconjurat de legende, așteaptă să fie descoperit. De data aceasta nu este vorba de un conac, ci de un turn misterios. Cetatea Ika sau Turnul Ciunt, singura parte rămasă în picioare dintr-o veche fortificație medievală, se înalță semeață deasupra unei culmi împădurite. Chiar dacă nu se cunosc prea multe despre trecutul său, iar ușa masivă din lemn este ferecată cu un lacăt, turnul îți va aminti de poveștile copilăriei. Aflat la poalele acestuia, parcă te aștepți ca Rapunzel să își coboare pletele pentru a te invita în al său iatac.
- Castelul Daniel din Tălișoara
La aproape 400 de ani de când a început construcția sa, fosta reședință a familiei Daniel din Tălișoara își așteaptă oaspeții pentru a le dezvălui povestea sa, de la strălucirea balurilor și ospețelor date odinioară de membrii familiei, până la perioada tristă a comunismului, când frumoasele fresce care împodobeau pereții au fost acoperite de cereale, conacul servind atunci ca un umil depozit.
Despre familia Daniel nu auzisem până să ajungem la castel. Dar astăzi vă pot spune că ascensiunea acesteia se leagă de numele lui Mihaly Daniel, care a ocupat funcții din ce în ce mai importante, fiind numit în cele din urmă, de către principele Gabor Bethlen, jude regal suprem al celor Trei Scaune (ținut ce cuprindea teritoriile actualului județ Covasna). Ba mai mult, prin anul 1638, acesta conduce chiar o solie la Poarta Otomană, cu tributul anual al principelui. Iar povestea familiei o găsiți gravată pe perete, în cele câteva fresce care au învins timpul.
Așadar, evoluția castelului este strâns legată de parcursul aristocratic al familiei, până la venirea comunismului, când cunoaște o perioadă de degradare. După retrocedarea către familie, conacul a fost vândut. Noii proprietari i-au scos la iveală parfumul de epocă și l-au deschis publicului larg, pentru ca oricine dorește să poată scrie, prin șederea sa, o nouă filă în istoria acestuia. Ne-a plăcut să ne simțim, pentru o noapte, oaspeți la castel.
- Castelul Kalnoky din Micloșoara
Într-o după-amiază de decembrie, în drumul nostru spre Balvanyos, am făcut o oprire la unul din castelele din zonă și anume la Micloșoara. Un lacăt mare atârna pe poarta din fier forjat, dincolo de care se întrezărea silueta nobilă a fostului conac de vânătoare al familiei Kalnoky. Undeva, într-un colț al gardului, am zărit un anunț care îndemna călătorii dornici de vizită să se adreseze personalului de la Casele de oaspeți ale Contelui Kalnoky, situate în apropiere. Ceea ce am și făcut.
Un tânăr s-a grăbit să vină să ne deschidă porțile. L-am urmat pe aleea mărginită de arbori seculari. Iar mai apoi într-un tur prin odăile castelului, astăzi transformat în Muzeu al Vieții Transilvănene. Exponatele sunt diverse obiecte de mobilier și decorațiuni recuperate de proprietar de pe vechile moșii ori achiziționate la târguri și licitații. Acestea încearcă să redea sumar viața foștilor nobili transilvăneni.
Ne-a plăcut arhitectura cu linii destul de simple a castelului și ne-a încântat povestea locului, redată cu har narativ de tânărul cu accent unguresc. Dar mai ales ne-a impresionat căldura cu care am fost primiți. Atât de mult încât am decis să revenim pentru o ședere la casele de oaspeți al contelui.
- Casele de oaspeţi ale Regelui Charles al III-lea
Fie vorba între noi, casele de oaspeți ale Alteței Sale Regale Regele Charles, din Valea Zălanului, nu pot fi încadrate în categoria conacelor. Însă stabilimentul cu renume regal nu poate fi trecut cu vederea și merită un ocol odată ajunși prin Covasna. De fapt, Valea Zălanului în sine merită un ocol, pentru autenticitatea sa!
Așadar, se face că într-o zi, pe la asfințit, am virat pe drumul neasfaltat, ce te poartă spre cătunul uitat de lume. Ne întrebam reciproc cum l-or fi purtat pașii pe rege tocmai prin acele locuri. Claudiu, mai sarcastic din fire, se întreba cum de l-or fi păcălit alții să își asocieze imaginea cu acele locuri pierdute în timp, la care poți ajunge făcând slalom printre gropi și bălți. Am început să îi dau dreptate când am ajuns în cătun și, pentru că întunericul pusese stăpânire peste împrejurimi, am avut dificultăți în găsirea caselor. Iar semnalul la telefon era aproape inexistent.
Într-un final, mai mult am nimerit decât am găsit poarta domeniului, dar aici altă surpriză. Zona de recepție nu era semnalizată în niciun fel, totul era cufundat în întuneric și în liniște. Nu știam la ce ușă să batem fără să trezim alți oaspeți. Am reușit să găsim o zonă cu puțin semnal și am sunat. Așa se face că ni s-a deschis ușa fostului hambar, în care era amenajat restaurantul și recepția.
O tânără a ieșit zâmbind și, după salutul de bun venit, ne-a condus către căsuța noastră. Imediat ce ne-a deschis ușa, căldura și mirosul de lemn ars ne-au conferit acel sentiment de acasă. Nu a contat nici praful de pe noptieră, nici dușul la care a trebuit să facem o improvizație pentru a-l putea folosi. Soba împrăștia în jur acel sentiment de bine și o bucurie inexplicabilă a pus stăpânire pe mine. Nu știu ce să zic despre Claudiu, care a trebuit să se trezească de două ori, în miez de noapte, pentru a reaprinde focul. Tind însă să cred că nu i-a displăcut!
Dimineața, soarele ce pătrundea prin perdeluța croșetată, aerul cald ce persista încă în cameră, curtea acoperită de chiciură, mirosul de pământ înghețat amestecat cu cel de grajd, lătratul unor câini din depărtare și nechezatul unui cal undeva mai aproape, mi-au dat acea energie capabilă să mute munții din loc. Simțeam că viața abia începe, acolo, în acel cătun izolat de lume. Este greu de descris sentimentul, mai ales pentru cineva care a trăit aproape toată viața la bloc. Trebuie încercat!
Astfel, pentru o experiență autentică, de viață la țară, recomand o vizită la casele de oaspeți de la Valea Zălanului. Însă vă previn, nu asociați numele regelui cu luxul, căci nu veți găsi așa ceva aici. Din contră, veți găsi câteva căsuțe bătrânești, mobilate cu mobilier sătesc vechi, dar fără prea multă atenție la detalii. Și un restaurant mic, unde produsele ce vă vor aștepta pe masă sunt locale, gustoase, simple. Este unul dintre acele locuri unde merită să ajungi atunci când liniștea nu te sperie, când vrei să stai singur cu gândurile tale ori când vrei să intuiești puțin viața bunicilor și a străbunicilor. Încă ne întrebăm cum a ajuns regele tocmai acolo!
- Ce alte obiective poți vizita prin Ținutul Conacelor?
Dacă te întrebi ce altceva poți face prin Ținutul Conacelor, află că o mulțime de alte obiective, de la minuni naturale la creații ale omului, așteaptă să fie descoperite. Spre exemplu, pentru o cură de verde, poți face o mică drumeție prin Mestecănișul de la Reci, cea mai întinsă arie protejată din județul Covasna. Frumusețea rară a sitului este data de pădurea de mesteceni, dar și de mlaștinile ce oferă habitat unui număr mare de specii de plante și animale.
Noi am ajuns la mestecăniș în plin potop, așa că nu ne-am putut bucura pe îndelete. Abia spre seară am făcut o plimbare scurtă. Dar liniștea, mireasma de salcâm în floare și verdele înconjurător ne-a încântat și ne-am propus să revenim cât de curând pentru un traseu mai extins. Poate chiar spre iarnă, să ne simțim ca în „Cold Mountain”, celebrul film ale cărui cadre s-au filmat în mare măsură aici.
Dealul Pivnițele Mari sau „Oriáspince-tető” este un loc aproape mistic. Legenda spune că aici ar fi trăit un uriaș. Când au apărut oamenii, uriașul a fost nevoit să părăsească locul însă, înainte de a pleca, a construit o pivniță gigantică sub deal, ca să-și ascundă comorile pe care nu le putea lua cu el. Se spune că uriașul și-a îngropat comoara atât de adânc, încât în ciuda tuturor eforturilor omenești, aceasta nu a putut fi încă găsită.
În prezent, 12 porți de lemn te conduc către altarul din bârne, amplasat fix în vârful dealului. Traseul pare unul inițiatic, iar în mijlocul altarului se aprinde focul la datele înscrise pe plăcuțele de la bazele celor 12 porți. În jurul altarului, o serie de poteci din piatră cubică reprezintă limbile unor flăcări orientate spre orașele secuiești importante. Deși nu îi cunoaștem întocmai însemnătatea pentru secui, locul are o energie aparte.
Un alt popas interesant îl constituie Muzeul Depresiunii Baraolt, care găzduiește cel mai complet schelet de mastodont din lume. Vechi de aproximativ 2,5-3 milioane de ani, scheletul a fost descoperit în cariera de la Racoșul de Sus, în cursul anului 2008.
În fine, într-o incursiune prin județul Covasna nu poate fi ocolită nici reședința de județ, Municipiul Sfântu Gheorghe. Iar Muzeul Național Secuiesc, care și-a deschis porțile din 1875, fiind unul dintre cele mai vechi muzee din Europa Centrală, este primul obiectiv de pus pe listă. Însă mărturisesc că, mai mult decât colecția muzeală, ne-a impresionat clădirea recent restaurată ce găzduiește muzeul.
Și dacă tot vorbim despre clădiri recent restaurate, Biserica cetate din Sfântu Gheorghe, singura construcție medievală păstrată a orașului, merită și ea un loc pe listă.
Detalii logistice
Sejurul la Zabola Estate îl puteți rezerva aici. Iar odată ajunși pe domeniu, trebuie să încercați preparatele “indo-maghiare” servite la restaurantul amenajat în Castelul Nou. În cazul în care intenționați doar să vizitați parcul sau să luați prânzul la castel, trebuie să vă anunțați în prealabil sosirea. De menționat că, în prezent, se percepe și o taxă de vizitare, respectiv 50 RON/adult și 25 RON/copil (în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 6 și14 ani).
Detalii despre Castle Hotel Daniel găsiți aici. Dincolo de spațiile de cazare, domeniul pune la dispoziția vizitatorilor un restaurant cu preparate delicioase, un centru SPA amenajat într-o fostă pivniță, dar și o expoziție interactivă pe care sperăm să o putem vizita cu următoarea ocazie, căci aparent se deschide doar în week-end.
Despre organizarea vizitei la Castelul Kalnoky din Micloșoara, ce găzduiește, așa cum am spus, Muzeul Vieții Transilvănene, puteți citi mai multe aici.
Cazarea la Casele de oaspeți ale Prințului Charles am rezervat-o aici. La casele de oaspeți, mesele pot fi servite la restaurantul propriu, cu meniu fix. Tot ce am încercat a fost delicios. Ba chiar a fost prima data când am mâncat și mi-a mai și plăcut ciorba cu păstăi de fasole. Trebuie să menționez că este singurul fel de mâncare pe care nu îl agreez!
Informații extinse privind colecțiile și programul de vizitare al Muzeului Național Secuiesc, incluzând secțiile externe precum Muzeul Haszmann Pál sau Muzeul Depresiunii Baraolt, găsiți aici.
În Sfântu Gheorghe ne-am cazat la un boutique hotel tare cochet, Isabella Boutique Hotel, al cărui punct forte a fost micul dejun absolut delicios!
Latura culturală a Covasnei o puteți combina cu puțină relaxare, la unul dintre hotelurile cu centre SPA renumite. Câteva sugestii găsiți în acest articol.
Mă pregăteam să închei, dar mi-am dat seama că nu v-am pomenit despre preparatele culinare secuiești absolut delicioase, precum gulașul sau tocana de vânat. Iar unul dintre locurile unde revenim să mâncăm de câte ori avem ocazia este chiar Restaurantul Secuiesc din Târgu Secuiesc.
- Alte conace pe care le aveam pe listă, dar pe care nu le-am putut vizita din diverse motive (nu au avut disponibilitate în perioada călătoriei, le-am găsit în ruină sau sunt proprietăți private): Conacul Gaal Kuria din Dâlnic, Castelul Daniel din Vârghiș și Castelul Szentkereszty din Arcuș.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
