Nu mai este un secret faptul că Buzăul ne-a impresionat în cel mai plăcut mod. Am povestit pe larg despre asta aici. Așa că într-una din călătoriile noastre spre Covasna am ales drumul mai scenic în detrimentul celui mai umblat. Am cotit-o așadar iarăși pe Valea Buzăului, pe lângă Siriu. Și cum se impunea și un popas, am ales să facem un ocol pe la Vama Buzăului.
Curios lucru, Vama Buzăului nu se află, din punct de vedere administrativ, în județul Buzău, ci în Brașov. Acesta este motivul pentru care am decis să îi dedic un articol separat. Nu înseamnă că nu puteți lega vizita cu o excursie de week-end prin ținutul Buzăului. Poate vă întrebați totuși de unde denumirea confuză. Ei bine, aceasta provine de la punctul vamal din perioada evului mediu, ce se afla în zona izvoarelor Buzăului, pe trecătoarea dintre Transilvania și Țara Românească.
Încă de cum am virat spre localitate, ne-a surprins peisajul pitoresc, dar mai ales aspectul îngrijit al acesteia. Parca ne-am fi teleportat prin Alpii tirolezi: pajiști întinse, construcții cu linii drepte, curățenie, indicatoare de circulație, nimic prea strident sau prea deranjant. Primul gând a fost că dacă aș fi avut ocazia, cu siguranță l-aș fi votat pe primarul locului. Iar pe măsură ce înaintăm, casele se integrau și mai bine în cadrul natural de o frumusețe aparte, totul fiind învăluit în lumina caldă a sfârșitului de toamnă.
- Cascada Urlătoarea
În capătul opus al localității am oprit și noi. Scopul era să vizităm Cascada Urlătoarea. Am parcat mașina la locul special amenajat și am pornit, la pas, pe drumul forestier. Acesta șerpuiește în paralel cu un pârâu, iar razele ce se strecurau printre frunzele ruginii se reflectau și mai roșiatice pe suprafața apei. Din loc în loc, în câte o poieniță mai largă, erau amenajate mese și băncuțe pentru picnic. Ne-am bucurat să vedem că și la noi se poate! Nu pot avea decât cuvinte de laudă pentru localnicii cu respect pentru natură.
După aproximativ 20 de minute, susurul apei s-a accentuat, semn că ne apropiam de cascadă. Impropriu spus cascadă, căci la Urlătoarea nu veți descoperi o curgere dramatică de ape, cum probabil vă așteptați. Aici veți descoperi un alt fel se curgere, un fenomen hidrologic aparte, mai exact un front liniar de izvoare ale căror ape se preling printre rocile calcaroase, de culoare roșiatică. Un pod de lemn peste pârâu permite accesul direct printre curgerile de ape, doar să țineți cont că aveți nevoie de încălțăminte impermeabilă. Spectacolul oferit de natură ne-a lăsat din nou fără cuvinte și ce pot să vă spun este că locul este mult mai impresionant decât am putut surprinde în cele câteva fotografii.
Pentru că drumul continua, curiozitatea ne-a împins mai departe. Așa că după alte câteva viraje printre arborii îmbrăcați de toamnă, am ajuns și în fața unei cascade ceva mai clasice, cu o cădere puțin mai abruptă de ape. Am observat că majoritatea turiștilor se pozau la primele izvoare și făceau cale întoarsă. Puțini se avânturau dincolo de linia cunoscută. Așa că profit de ocazie și vă recomand să lăsați mereu loc pentru neprevăzut, în sensul bun al cuvântului!
- Gastro Local
Numeroasele mese de picnic de pe traseul de întoarcere ne-au amintit că trecuse de mult de ora prânzului. Prin localitate văzusem câteva case în dreptul cărora erau afișate panouri sub formă de farfurie, cu un cocoș desenat și cu textul Gastro Local. Neștiind despre ce este vorba, l-am întrebat pe Google. Astfel am aflat despre proiectul implementat în localitate, prin care localnicii te găzduiesc la masă.
Am ales și noi o gospodărie care ne-a inspirat mai tare și am trecut pragul, ghidați mai mult după miros. La interior, trei mese din lemn masiv, dintre care una liberă și focul ce trosnea într-un șemineu, creau acel sentiment de „acasă”. Proprietara ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg și ne-a povestit despre meniul zilei. Oaspeții zilei erau omeniți cu afinată de casă, ciorbă ardelenească, tocăniță de ciuperci și plăcintă cu brânză. Văzând dimensiunile porțiilor pe mesele alăturate, am scos din schemă tocănița, dar tare m-aș întoarce pentru o porție, atât de bine mirosea. Totul proaspăt, delicios și ieftin. Așa că dacă aveți drum prin zonă, nu ezitați să degustați produsele locale. Iar la următoarea oprire, la zimbrărie, doamna de la care am achiziționat biletele ne-a arătat că pe spatele acestora sunt trecute toate gospodăriile incluse în proiect, cu adrese cu tot. Cea la care am oprit noi era poziționată într-o curbă, în dreptul unei clădiri arse.
- Valea Zimbrilor
Și că tot am deschis subiectul, ultima oprire am făcut-o la zimbrăria din localitate. Și aici, mai mult decât locul în sine, ne-a impresionat implicarea comunității în dezvoltarea turistică a localității. De la doamna de la care am cumpărat biletele și care ne-a angajat într-o conversație prietenoasă, până la cei care vindeau produse locale la un mic târg amenajat în parcare. Toți amabili, calzi, primitori. Iar lângă ei, salutul de bun venit ni l-a dat cerbul Petrică.
La zimbrii am ajuns după o plimbare de câteva minute pe marginea țarcului. Am mai vizitat zimbrării, am fost și la Bucșani, și la Neamț, dar aici ne-a surprins numărul mare de exemplare. Înființată în urmă cu mai bine de 10 ani, rezervația are un efectiv considerabil de zimbri în semi-libertate, de la viței la mascului de dimensiuni impresionante. Turiștii îi pot observa de la distanță mică, mai ales în zonele de hrănire. Iar pentru confortul vizitatorilor, pe aleile ce înconjoară țarcul au fost amplasate băncuțe și leagăne.
La plecare am mai avut parte de o întâlnire inedită. Ajutoarele lui Moș Crăciun, nemulțumite că au fost scoase de la sanie, aproape că ne-au atacat prin gardul ce ne despărțea. Recunosc, ne-a cam surprins firea violentă a renului cu urme de vopsea verde, precum gardul, pe coarne.
Detalii logistice
La Cascada Urlătoarea intrarea este liberă. În schimb, accesul la rezervația de zimbri se face în baza unui bilet pentru care am plătit 10 lei de persoană. Mai multe detalii despre program și costuri regăsiți aici.
- În cazul în care doriți să prelungiți excursia, în comună există și posibilitatea de cazare.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
