Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine mă chinuie foarte tare disconfortul termic din ultima perioadă. Nici în Vietnam, la 46 de grade, nu mi s-a părut atât de sufocant. Aşa că în week-end ne-am gândit să evadăm puțin dintre betoane şi am pornit la drum spre locuri mai înverzite.
De data aceasta am ales ca destinație Câmpulung Muscel. Ne-am propus să dăm câte o șansă şi micilor orașe să ne surprindă. Şi bine am făcut, căci acesta s-a dovedit neașteptat de ofertant din punct de vedere turistic. Este drept, mai este loc de îmbunătățiri. Spre exemplu, ne-am fi bucurat să ne putem plimba pe un bulevard “Pardon” în stare mai bună, nu printr-un șantier ce părea abandonat. Dar nu ne-am împiedicat de astfel de detalii, ci am încercat să privim dincolo de aspectele superficiale. Grădina publică “Merci”, cu tihna pe care o inspira, a mai atenuat și ea din nemulțumiri.
- City-break în Câmpulung
Situat pe drumul ce lega Piteștiul de Brașov, municipiul Câmpulung a constituit, de-a lungul veacurilor, un punct de legătură între Țara Românească şi Transilvania, în special în ceea ce priveşte schimburile comerciale. Poziția sa privilegiată a venit la pachet cu o serie de avantaje politice şi culturale. Astfel, potrivit legendei populare, aici ar fi fost întemeiată prima Curte Domnească, alături de Mănăstirea “Negru Vodă”, întemeietorul orașului fiind considerat Radu Negru Voievod.
Reconstruit în 1635 pe aceeași temelie și cu pietrele inițiale de către Matei Basarab, ansamblul a fost refăcut în forma actuală în anul 1832, cu o parte din materialele originale. În prezent, acesta cuprinde turnul-clopotniță, înalt de 35 de metri, paraclisul domnesc, casa domnească și o anexă, biserica bolniță, cu picturi semnate de Gheorghe Tătărăscu și chiliile. Din păcate, noi am găsit construcțiile în plin proces de restaurare, iar biserica bolniță era închisă. Am putut arunca totuși o privire în interiorul bisericii mănăstirii, ce păstrează cea mai veche lespede de mormânt voievodal din țară, aparținând lui Nicolae Alexandru Basarab.
Parcursul istoric al orașului este puternic reflectat în arhitectura clădirilor. Fie că vorbim de casele țărănești realizate în stilul specific muscelean, de vilele aristocratice înconjurate de grădini sau de clădirile administrative ce găzduiesc şi în prezent instituții publice, Câmpulung ascunde o adevărată comoară. Diversitatea stilurilor arhitecturale, variind de la Art Nouveau la Art Deco sau neoromânesc, ne-a impresionat şi ne-a determinat să privim cu admirație micul oraș de provincie. Printre bijuteriile arhitecturale care ne-au impresionat aș numi, dar fără a mă limita la acestea, fosta prefectură a județului Muscel, astăzi sediu al Primăriei Municipiului Câmpulung, clădirea fostei primării, ce astăzi adăpostește Palatul Culturii ori Tribunalul.
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară, organizat în incinta Vilei Gică Ștefănescu, este un alt exemplu remarcabil al arhitecturii locale. Colecția expusă în cadrul muzeului nu pot spune că s-a ridicat la nivelul clădirii propriu-zise. Excepție au făcut o serie de costume populare în stare foarte bună. Ce ne-a impresionat însă cu adevărat a fost biroul fostului proprietar, la care am tras cu ochiul pe ușa ce dă spre micul magazin de suveniruri. În stilul românesc, una dintre cele mai frumoase încăperi a clădirii deservește birourile administrative şi nu este accesibilă publicului. Ce păcat!
Mai mult din considerente arhitecturale, am decis să vizităm şi Muzeul Municipal de Istorie. Acesta prezintă, cum este de așteptat, istoria municipiului în contextul istoriei naționale. Poate că eram prea amețită din pricina căldurii, dar nu pot spune că m-a impresionat în vreun fel. Ba din contră, mi s-a părut un muzeu ce necesită actualizarea modului de prezentare a exponatelor în raport cu vremurile moderne. Cât despre colecția de științe naturale organizată la subsol – în realitate niște diorame cu animale împăiate – aceasta mi s-a părut de-a dreptul groaznică.
- O noapte la muzeu şi o cafea atemporală
Piesa de rezistență a călătoriei noastre a reprezentat-o însă Vila Golescu cu parcul dendrologic aferent, unde ne-am petrecut noaptea. Inginerul silvic Vasile Golescu a creat la Câmpulung un ansamblu arhitectural şi peisagistic ce surprinde prin echilibru şi rafinament. Construită la început de secol XX, vila nu a fost naționalizată şi vandalizată. Interiorul păstrează astfel mobilierul şi obiectele de decor originale, constituind un adevărat muzeu ce redă viața cotidiană a burgheziei din perioada respectivă. Atent restaurată, vila servește astăzi ca spațiu de cazare ori găzduiește diferite evenimente culturale, fiind administrată de Fundația Pro Patrimonio.
Noi am primit cheile vilei şi pentru o noapte ne-am simțit proprietarii unui domeniu superb. L-am împărțit doar cu patrupedele ce s-au refugiat pe aleile parcului. Şi dacă vă întrebați cum a fost experiența, confirm! De-a dreptul inedită! În ciuda faptului că am adormit cam greu, cu gândul la fantomele care ar putea bântui vechiul conac.
Ca pentru a păstra nota de călătorie în timp, cafeaua de dimineață am băut-o în alt loc special, Cafeneaua Coloniale. Amenajată într-o altă clădire veche şi păstrând mobilierul şi obiectele dintr-o altă epocă într-o ordine sau o dezordine firească, ca şi cum ar fi rămas încremenite în eternitate, cafeneaua ne-a surprins prin concept. Iar clienții păreau și ei desprinși din același film.
Doamna Rodica ne-a făcut cea mai bună cafea, pe care am servit-o alături de o tartă delicioasă şi o limonadă răcoritoare. Şi ne-a dat o energie bună, pozitivă!
- Muzeul Automobilului Românesc
Alături de Mioveni, situat în apropiere, Câmpulung are o istorie bogată în ceea ce privește industria automotive, aici fiind construite mașinile de teren românești, marca ARO. Deși fabrica în sine nu mai există, prin grija unui grec stabilit în zonă a luat naștere muzeul privat ce expune o colecție bogată de automobile românești, între care se disting, evident, cele ARO.
Dincolo de parcul auto, muzeul propriu-zis cuprinde o mulțime de cărți și obiecte dedicate autovehiculelor ori mașinilor utilitare produse în România, adunate de proprietar de la prieteni ori donate de către terțe persoane.
Fie că sunteți pasionați de mașini, fie că doriți să aflați mai multe despre istoria națională recentă, vizita la Muzeul Automobilului Românesc merită inclusă în itinerariu.
- Castrul roman Jidava
După cucerirea Daciei de către romani, pe granița noii provincii romane au fost construite o serie de fortificații cu rol de apărarea împotriva atacurilor barbare. Cea mai mare și mai bine păstrată dintre acestea, Castrul Jidava (cunoscut și ca Jidova), se distinge prin faptul că era construit din piatră și cărămidă. Astăzi se mai păstrează ruinele zidului de incintă, cu porțile și turnurile adiacente, dar și cele ale clădirilor precum comandamentul, barăcile soldaților sau magazia de cereale. Se pot vedea, totodată, urmele sistemului de încălzire prin pardoseală și pereți. De asemenea, una dintre porți a fost reconstruită, fiind zona cea mai fotogenică la acest moment.
În cadrul muzeului dedicat sit-ului, o machetă vă ajută să vă faceți o idee despre organizarea militară a acelor vremuri. Tot aici sunt expuse și o serie de obiecte recuperate din incinta castrului, precum accesorii vestimentare și bijuterii, vase din ceramică, componente ale sistemului de conducte ce asigurau încălzirea spațiilor și chiar fragmente de cărămidă cu amprente de picior de copil sau de câine.
- Mănăstirile rupestre Nămăieşti, Corbii de Piatră și Cetățuia
Dealurile subcarpatice sunt presărate cu mai multe așezări monahale rupestre, precum cele din zona Buzăului, despre care vă povesteam aici. În apropiere de Câmpulung se disting alte trei astfel de așezăminte, respectiv Mănăstirile Corbii de Piatră, Nămăieşti și Cetățuia.
La Nămăiești, un important centru de pelerinaj creștin, am ajuns în urmă cu vreo doi ani. Nu găsesc în arhivă fotografiile de atunci, dar asta nu mă împiedică să vă povestesc despre loc. Biserica integrată în stâncă a Mănăstirii se spune că ar adăposti o importantă icoană considerată făcătoare de minuni. Chiar și dacă nu credeți în minuni, locul merită vizitat pentru încărcătura sa istorică. Iar nota gravă se atenuează fix vis-a-vis de lăcașul de cult, pe prispa Casei Memoriale „George Topîrceanu”. Aici vă puteți destinde cu poeziile copilăriei.
În ceea ce privește mănăstirea rupestră de la Corbii de Piatră, aceasta este unică la noi în țară, nu numai din considerente constructive, fiind săpată integral în stâncă, cât și datorită faptului că aceasta prezintă două sfinte altare pe un singur naos. Atestată documentar în anul 1512, așezarea de cult datează din timpuri mai vechi. Totodată, pictura ce împodobește pereții bisericii este considerată ca fiind cea mai veche din Țara Românească. Însă se impune restaurarea acesteia.
Așadar, motivele pentru a face un ocol la Corbii de Piatră sunt nenumărate. Și nici nu am deschis subiectul festivalului Stonebird, ce urmează să aibă loc în imediata apropiere a mănăstirii chiar săptămâna următoare.
Cât despre Mănăstirea Cetățuia – Negru Vodă, pe aceasta o avem încă pe listă. Am să revin cu detalii îndată ce reușim să o vizităm.
- Cula Racovița
Pe drumul spre Câmpulung am făcut un scurt popas la Mioveni, cu intenția de a vizita Cula Racovița. Cum mare parte dintre obiectivele turistice din România au un program greu de înțeles, și aici ne-am lovit de o ușă zăvorâtă. E drept, nu ne-am informat suficient. Google ne-ar fi spus că este deschisă publicului numai duminica, în intervalul orar 10 – 14.00. Nu ne-am imaginat însă că vizitarea este atât de restrictivă. Ne-am minunat totuși de lingura de lemn uriașă din curtea muzeului, intrată în Cartea Recordurilor drept cea mai mare din lume.
Despre culele boierești din Oltenia și Muntenia v-am mai pomenit și aici. Regret însă că nu am avut ocazia să aflu istoria celei de la Racovița. Dar nu este timpul pierdut, doar ne trebuie întotdeauna un motiv să revenim într-un anumit loc.
Detalii logistice
Așa cum vă spuneam, la Câmpulung ne-am cazat în Vila Golescu, rezervarea fiind făcută prin intermediul platformei Experience Transylvania.
Mesele le-am servit la restaurantele Amada și Tonic Lounge Musceleanca, situate în centrul orașului, dar și la Păstrăvăria Brătioara. Experiența a fost una decentă, dar nu pot spune că vreunul dintre localuri a excelat în vreun fel, deși păstrăvul a fost chiar bun.
Turul Castrului Roman Jidava ne-a costat 7 lei de persoană și am beneficiat și de un soi de ghidaj. Am aflat totodată că urmează să aibă loc noi săpături arheologice, pentru a se pune în valoare și alte detalii arheologice. Pentru vizitarea Muzeului Automobilului Românesc nu se percepe taxă de acces. Recomand totuși să faceți o mică donație pentru întreținerea acestuia. Nu mai rețin exact, dar cred că la Muzeul de Etnografie și Artă Populară a costat 6 lei biletul. Cât despre vizita la Muzeul Municipal de Istorie, nu o recomand decât dacă aveți suficient timp la dispoziție.
Într-una din zile ne-am avântat spre munte, de-a lungul Lacului Râușor, până la Cabana Voina.
Deși peisajul este chiar frumos, experiența a fost una de genul „Așa nu!”. Pe malul lacului nu am găsit locuri amenajate unde să te poți bucura de apa răcoroasă, cu excepția unei mici porțiuni unde un pârâu de munte deversa în lacul turquoise cantități impresionante de noroi. Nu am putut să nu facem comparația cu Lacul Sainte-Croixe din sudul Franței. Cât despre cabană și vecinătățile acesteia, aici am găsit o mare de oameni adunată în dezordine pe terasă ori în niste campinguri improvizate sau, mai rău, lângă mașinile urcate direct pe coama muntelui. Iar natura părea ascunsă dincolo de fumul dens al grătarelor.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
