Se apropia aniversarea căsătoriei și noi nu aveam niciun plan unde să sărbătorim. Și nici din punct de vedere financiar nu stăteam prea bine. Dar ceva trebuia făcut! Și cum lucrurile bune se întâmplă când te aștepți mai puțin, cu doar o săptămână înainte, am primit un newsletter de la o agenție de turism. Mai aveau disponibile două locuri la ultimul charter spre Santorini din anul respectiv, iar prețul era imbatabil. Și, pe deasupra, se putea achita în 6 rate! E de la sine înțeles că nu am mai stat pe gânduri, a doua zi rezervarea era confirmată. Am făcut repede bagajele, am pus rochia de mireasă în valiză și duși am fost! Iar când vă zic că uneori lucrurile sunt făcute să se întâmple, ca un dar din partea divinității, ce credeți? Am avut și upgrade gratuit la business class. Ah, poate vă întrebați de ce am cărat rochia de mireasă. Am să vă răspund: ne-am propus ca în fiecare an, fie că aniversarea ne găsește acasă sau în deplasare, să facem o mini ședință foto. De cele mai multe ori și Claudiu folosește costumul său, dar la 30 de grade în Santorini nu se preta, așa că el a sărbătorit în pantaloni scurți, asortat cu peisajul insulei.
Cazarea am avut-o la un hotel de familie, situat pe un câmp, în apropiere de Akrotiri. Nu era cel mai luxos hotel, dar era curat, avea piscină și un mic dejun decent. Nici nu puteam spera la mai mult! Autobuzul oprea fix în fața intrării. Noi ne-am dorit mai multă libertate de mișcare, așa că am închiriat imediat o mașină de la un centru de închirieri din Akrotiri. Ce a urmat în zilele petrecute pe insulă a fost o avalanșă de simțiri și trăiri și bucurie. Am să vă spun și vouă ce poți face 7 zile pe o insulă atât de mică și totuși să simți că nu ți-a ajuns timpul.
- Să te pierzi printre satele cicladice
În Akrotiri ajungeam la pas, de la hotel. Așa că nu e de mirare că primul apus de pe insulă ne-a găsit pierduți în labirintul de străduțe pietruite, de multe ori în trepte, ale acestuia. Satul, destul de modest, ne-a introdus în viața de zi cu zi a locuitorilor insulei. Casele albe, în total contrast cu rufele colorate întinse la soare, pisicile lenevind pe câte un zid scorojit, bătrânele strânse la taclale la un colț de uliță, toate ne dezvăluiau o imagine diferită de cea din cataloagele agențiilor de turism! Una autentică, plină de viață! Iar în ceea ce privește spectacolul oferit de soare, pe acesta l-am urmărit de pe o mică terasă amenajată lângă Castelul Venețian. Mai corect spus, ruinele unui castel medieval, în incinta căruia era amenajată o mică expoziție cu instrumente muzicale rare. Prima impresie nu a fost deloc rea și am decis să sărbătorim cu un pahar de Assyrtiko, uimitorul vin născut din solul vulcanic, la o tavernă de la marginea satului.
În zilele următoare am luat la rând satele idilice de pe insulă. Am colindat ceasuri întregi pe străduțele înguste și sinuoase din Megalochori, Emporio, Episkopi, Exo Gonia sau Pyrgos – fosta capitală a insulei. Casele văruite în alb și cu tușe albastre, frumoasele bougainvillea curgând în culori pastelate sau intense, aceleași pisici întinse la soare, toate conturau o lume de poveste. Din când în când, ne opream să ne tragem sufletul în câte o piațetă umbrită sau la poalele unui castel medieval, unde două-trei măsuțe așteptau să îți ocupi locul. Ne răcoream cu câte o bere Volkan sau un vin local, ne bucuram de priveliștea spre marea infinită, iar apoi o luam din loc, pe drumurile mărginite de podgorii, spre satul următor.
Însă vedetele incontestabile ale insulei sunt satele înșirate pe marginea Calderei. Atmosfera acestora este pur și simplu magică și nu poate fi redată aidoma simțirilor. Fie că te intersectezi cu măgarii pe străduțele întortocheate ale capitalei Fira sau că ciocnești eternul pahar de vin la o terasă din romanticul Imerovigli ori că rămâi mut în fața frumuseții apusurilor privite de pe pantele cosmopolitei Oia, vei înțelege de ce Santorini este una dintre cele mai apreciate destinații turistice din lume. Ne-am plimbat în neștire prin labirintul aleilor pavate, bucurându-ne de imaginile spectaculoase ce se dezvăluiau privirii și parcă nu ne mai săturam. Suita de case albe așezate ca într-un amfiteatru, cu verandele scăldate în soare și cu piscinele infinite, cupolele albastre ale bisericilor, restaurantele stilate ce te așteptau cu porțile larg deschise și acea priveliște ireală asupra Calderei reprezintă chintesența insulei. Iar la asfințit, totul se transformă în aur pur!
În Imerovigli mi-am lăsat o parte din suflet. Satul pitoresc și liniștit, situat în cel mai înalt punct al Calderei, a fost fără îndoială preferatul nostru. Ne-am învârtit pe aleile sale cu orele și de fiecare dată ni se înfățișa diferit, parcă mai frumos, parcă alt detaliu ne atrăgea atenția. Ne-am promis ca data viitoare să ne cazăm, măcar pentru o noapte, la unul din hotelurile de lux de aici. Cred că să te trezești cu imaginea albastrului profund al Calderei, în lumina suavă a dimineții, este o senzație căreia nu îi poți pune preț.
- Să vânezi cel mai frumos apus
Goana după cel mai frumos apus este una dintre principalele atracții din Santorini. Fie că îl privești de pe terasa unei taverne din Fira ori din suburbia sa Firostefani, fie că te abați până la ruinele castelului venețian din Imerovigli ori că escaladezi stâncile de lângă Farul din Akrotiri sau, de ce nu, că privești prin sticla ușor neclară a paharului pe jumătate gol, în timpul unei degustări de vinuri de la Santo Wines, spectacolul solar din Santorini te va lăsa fără suflare.
Însă apusurile din Oia sunt cele mai renumite și au devenit un fel de cult. La ceasul de aur, aleile înguste ale satului devin neîncăpătoare în fața afluxului de turiști dornici să capteze momentul magic în care soarele se pierde în apele întunecate ale Mării Egee. Cocoțați pe stânci, atârnați pe marginea teraselor ori pe acoperișurile hotelurilor, cu aparatele foto sau telefoanele ațintite în aceeași direcție, toți așteaptă cu sufetul la gură ca astrul să iasă din scenă, cu cea mai frumoasă reverență. Nu știu să zic ce te emoționează mai tare, dacă asfințitul în sine sau energia mulțimii de gură-cască, ce se înghesuie pentru a prinde un loc în față la spectacolul naturii. Dar știu clar că Santorini nu ar fi la fel fără apusurile sale memorabile!
- Să cauți plaja perfectă
Între noi fie vorba, Santorini nu excelează la capitolul plaje. În Santorini mergi pentru peisajele sale unice, nu pentru plaje cu nisip auriu. Dar asta nu înseamnă că nu vei găsi unde să te scalzi sau să trândăvești la soare. Spre exemplu, pe partea de sud – sud-est a insulei vei găsi o mulțime de plaje, în majoritatea lor cu pietriș de diferite granulații, de culoare închisă. Unele dintre ele sunt amenajate, cu șezlonguri și terase unde te poți adăposti de soare în miezul zilei, altele sunt mai sălbatice. Cele amenajate le veți găsi în zona Kamari – Perivolos, unde se regăsesc și cele mai multe hoteluri de buget mai redus.
Plaja perfectă pentru noi a fost Red Beach. Fiind amplasată în apropiere de cazarea noastră, plaja cea roșie ne-a primit în fiecare dimineață tăcută, aproape pustie. Plaja constituie ea în sine un obiectiv turistic, cu stâncile gata să se prăbușească, ce o mărginesc și cu nisipul brun-roșiatic ce se pierde sub valurile turquoise. Astfel, după un scurt traseu accidentat pe marginea unui versant, plaja se dezvălui privirii în toată splendoarea sa, amintind de frământările vulcanice ale insulei. Nu este o plajă amenajată și majoritatea turiștilor vin doar pentru o poză. Așa că o aveam, mai mereu, doar pentru noi.
În jurul orei 10:30, apa voia să pună stăpânire pe fâșia roșiatică de nisip. Te trezeai brusc cu un val furios, care îți căra pe sus prosopul. Am pățit-o și noi în prima zi, iar în celelalte ne-am amuzat privind ceilalți turiști, luați prin surprindere în ciuda faptului că îi avertizasem să se retragă mai lângă sfoara ce delimita accesul pe plajă. Au plătit corespunzător pentru locul în primul rând!
De la Plaja Roșie puteai lua un taxi-boat, care circula frecvent dinspre portul din apropiere spre White Beach și Black Beach și invers. Traseul, de scurtă durată, îți permite să vezi dinspre mare suita de stânci roșii, apoi mai albicioase și în final brune, de unde puteți intui și proveniența denumirilor plajelor. Plaja Albă este accesibilă doar pe mare, iar Plaja Neagră, accesibilă și de pe uscat, este ceva mai amenajată, cu șezlonguri și o mică terasă. Am oprit pe fiecare dintre ele, cât bărcuța a făcut un traseu complet și doar ca să ne convingem că tot Plaja Roșie este cea mai frumoasă de pe insulă!
- Să participi la lecția de istorie
La o simplă căutare pe Google puteți afla despre bogata istorie a insulei, care a găzduit, alături de Creta, una dintre cele mai dezvoltate civilizații ale lumii antice, civilizația minoică. Ba mai mult, se consideră că Santorini este tărâmul de unde pornește mitul Atlantidei. Că a fost sau nu scufundată în mare de zeii mânioși, probabil nu vom afla niciodată. Dar, lucru cert, insula poartă urmele unor timpuri de mult apuse.
Descoperirea cetății Akrotiri, în 1967, a scos la iveală o așezare foarte bine organizată, datând din Epoca Bronzului. Orașul pierdut sub cenușa vulcanică, asemeni mai cunoscutului Pompei, uimește prin infrastructura sa dezvoltată, dar și prin frescele foarte bine păstrate. Se pare, spre exemplu, că locuitorii aveau acces atât la apă rece, cât și la apă caldă, aceasta din urmă fiind asigurată de vulcanul care, cel mai probabil, a dus la dispariția întregii civilizații.
Așadar, vă puteți pierde și voi printre ruinele unui oraș milenar. Iar dacă acest lucru nu este suficient, poate vă va mulțumi cafeaua băută la baza unuia dintre castelele medievale, construite de venețieni pe insulă.
- Să descoperi cea mai bună tavernă
Bucătăria grecească este una dintre preferatele noastre. Nu am spune niciodată nu unei porții de tarama, acea salata de icre cum numai grecii știu să o pregătească, unei feta Saganaki, unei porții generoase de creveți la grătar sau celebrei moussaka. În Santorini le găsești pe toate, ba chiar și în plus. Aici am mâncat pentru prima data fava, un fel de fasole bătută, obținută dintr-un soi de păstăi crescute în solul vulcanic al insulei.
Ne-a plăcut să mâncăm în Akrotiri, la o tavernă umbrită de viță-de-vie, ne-a plăcut la restaurantele elegante cu priveliști nemărginite asupra Calderei, dar ne-a încântat și peștele proaspăt servit la o tavernă din pitorescul port Ammoudi, așezat la poalele renumitei Oia.
- Să închini un pahar în cinstea lui Dionis, zeul grec al vinului
Vă vine sau nu să credeți, Santorini are o istorie de mii de ani și în ceea ce privește producerea vinului. Așa se face că și enoturismul a luat amploare pe insulă, numeroase crame oferind pachete complete pentru turiști, cu tururi ale podgoriilor, ale cramei și cu degustări de vinuri. Noi am preferat să îmbinăm experiența în sine cu peisajul unic al insulei, așa că am optat pentru o degustare de vinuri la Santo Winery. Ne-am răsfățat în acest mod simțurile, atât vizual, cu apusul deasupra Calderei, cât și gustativ, cu diferitele soiuri încercate, unele mai acide, altele mai dulci. Și am luat și pentru acasă câte o sticlă din vinul preferat…
Detalii logistice
Pachetul “last minute” l-am achiziționat de la agenția Cocktail Holidays și a inclus zborul în regim charter cu compania Tarom și cazarea la hotelul Adamastos. Am călătorit la sfârșit de septembrie – început de octombrie. Bineînțeles că pe insulă se poate ajunge și pe cont propriu, având la dispoziție mai multe variante. Vara aceasta, spre exemplu, Wizz Air are săptămânal câte două zboruri spre și dinspre insulă. Se poate ajunge chiar și cu mașina personală, până la Atena, iar de acolo cu ferry.
Pe insulă, așa cum vă spuneam, am închiriat o mașină de clasă mică, contra sumei de 25 euro/zi.
În ciudat miturilor, cheltuielile locale nu au fost cu mult mai mari față de alte insule grecești vizitate. În medie, plăteam cam unul sau doi euro în plus pentru un fel de mâncare.
Pentru o experiență totală, încearcă să te cazezi măcar pentru o noapte la unul din hotelurile cu piscine panoramice asupra Calderei, fie că alegi Fira, Firostefani sau Imerovigli.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
