În urmă cu mulți ani am pornit pe Valea Doftanei, cu gândul la un picnic pe malul râului. Am pregătit păturica și coșul de picnic, ne-am urcat în mașină și am plecat încrezători și nerăbdători la drum. Am găsit numai pajiști îngrădite și pline de gunoaie, iar Lacul Paltinu ne-a întâmpinat cu cea mai dezolantă imagine: o întindere nesfârșită de deșeuri. Am făcut atunci o fotografie cu care am câștigat un concurs cu tema tristă a mediului afectat de acțiunile umane.
Abia târziu, urcând spre Secăria, am găsit pajiști mai curate și priveliștile pentru care am plecat la drum.
Vă întrebați de ce am decis să scriu despre o astfel de destinație? Pentru că întotdeauna este bine să acorzi o a doua șansă, ceea ce am făcut și noi. Și nu am regretat! Astfel, în urmă cu doi ani ne-am încumetat să revenim pe Valea Doftanei, la Câmpina. Am găsit un oraș liniștit și verde, departe de imaginea ce persista în mintea noastră. De atunci am prins curaj și revenit în zonă cu diverse ocazii și de fiecare dată am găsit locuri interesante și priveliști încântătoare.
- Câmpina. Artă și spiritism
Prima oprire la Câmpina, la Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, a avut ca element central culoarea. Născut la Pitaru, în județul Dâmbovița, unde vă povesteam că recent a fost amenajată o casă memorială, pictorul a petrecut la Câmpina ultimii săi ani de viață. Casa de la Câmpina, construită chiar de artist, a ars în timpul Primului Război Mondial. Din fericire, o parte dintre obiecte au putut fi salvate. A fost astfel posibilă reconstituirea parțială a casei, în special a camerelor de la parter.
Noi am găsit aici o curte plină de flori în mijlocul căreia se înălța clădirea albă, cu balconul de lemn de la care atârnau mușcate în nuanțe roșcate. La interior, piesele de mobilier și obiectele autentice, precum și tablourile marelui pictor, recreau atmosfera vieții de zi cu zi a acestuia. Iar doamna muzeograf care ne-a însoțit în tur a făcut ca povestea să fie ascultată cu multă atenție inclusiv de către cei mai mici dintre vizitatori. Un bun exemplu al omului care sfințește locul!
Câmpina se află pe lista de interes a vânătorilor de fantome datorită unui alt muzeu, unul învăluit în mister. Este vorba despre Castelul Iulia Hașdeu, ridicat de Bogdan Petriceicu Hașdeu și închinat unicei sale fiice, trecută în neființă la vârsta de 19 ani.
O mulțime de legende au fost create în jurul construcției stranii, considerată bântuită de către localnici. Și toate au pornit de la faptul că după moartea fiicei sale, Hașdeu s-a dedicat spiritismului, considerând că aceasta era singura modalitate prin care mai putea comunica cu Iulia. Mai mult, se spune că întregul castel, plin de simboluri mistice, a fost construit la indicațiile Iuliei, transmise din lumea de dincolo. Indiferent că o auziți sau nu pe Iulia cântând la pian ori că îi zăriți faldurile rochiei pierzându-se după colțul camerei, castelul merită vizitat prin prisma ineditului său. Să mai adaug că are și o curte verde și frumoasă unde noi ne-am jucat alături de cei mai mici din grup vreme de vreo două ceasuri?
Dornici de mai mult verde, i-am lăsat pe Iulia și pe tatăl său să își spună mai departe povestea plină de misticism și ne-am retras spre zona de agrement Fântâna cu Cireși. Ne-am strecurat printre grătare și grupuri de localnici întinși la soare și am urcat până sus, pe coama dealului la poalele căruia se întindea întregul oraș.
- Închisoarea Doftana
Nu toate locurile pe unde ne poartă pașii sunt frumoase. Unele sunt stranii, altele sinistre, unele abandonate, iar altele ascund povești întunecate. Închisoarea Doftana este o sumă a acestora. Povestea închisorii începe încă din 1892, iar de-a lungul anilor i-au fost „oaspeți” o serie de deținuți celebri, între care Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Corneliu Zelea Codreanu. După ce și-a încetat activitatea, a fost transformată în muzeu, dar mai apoi, din lipsă de fonduri, a fost lăsată pradă abandonului. Ca, de altfel, multe alte locuri încărcate de istorie de pe teritoriul țării.
Ne-am abătut și noi până la porțile sale, cu gând să o vedem înainte de a dispărea cu totul de pe hartă. Dacă și pe voi vă macină curiozitatea, țineții cont de faptul că accesul în perimetru este interzis, clădirea fiind în pericol de prăbușire. Așadar, nu vă aventurați la interior, riscul de accindente fiind foarte ridicat.
- Casa Domnească de la Brebu
Continuând călătoria de-a lungul râului Doftana, puteți ajunge într-un alt loc încărcat de istorie, respectiv la Complexul arhitectural medieval de la Brebu. Complexul, compus din zidul de incintă, Turnul Clopotniță, Biserica şi Casa Domnească, a fost ridicat din porunca domnitorului Matei Basarab, însă lucrările au fost finalizate abia în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Casa domnească, din cărămidă roșie aparentă, cu loggie şi foișor, adăpostește o colecție mică, dar destul de valoroasă, de cărți și obiecte, între care m-a impresionat cufărul de călătorie cu compartimentul secret pentru bijuterii. Ce e drept, nici bijuteriile ori veșmintele expuse nu erau mai prejos, cu lucrătura lor fină.
Biserica am găsit-o închisă, așa că se impune să revenim. Ne-am consolat cu o plimbare până la lacul din spatele conacului, în acordurile păsărilor ce anunțau Primăvara.
- Atra Doftana
După atâtea obiective interesante, este rândul naturii să intre în scenă. Aceasta surprinde cu ale sale peisaje la Cheile Doftanei. Ceva mai încolo, la Barajul Paltinu, pădurea se oglindește tainic în apele sticloase ale lacului. Drumul unduiește de-a lungul lacului, iar din loc în loc câte o pajiște sau un loc de picnic invită la pauză.
Ne dăm și noi seama că se cade o pauză de prânz, așa că am ales să poposim la restaurantul Atra. Aici, masa de prânz s-a dovedit a fi mai mult decât o simplă experiență culinară. Ingredientele simple erau combinate în preparate cu denumiri sofisticate, dar cu un gust desăvârșit. Și toate erau încununate de priveliștea asupra Lacului Paltinu. O adevărată desfătare a simțurilor!
Dacă doriți să prelungiți momentul și să vă bucurați mai mult de aerul proaspăt și de frumusețea locului, Atra oferă și posibilități de cazare. Vă puteți caza direct la pensiune, într-o vilă și, mai nou, în cadrul resortului Mira, aflat pe malul opus al lacului.
- Cornu
La ultima escapadă în zonă am zis să variem puțin traseul, așa că am făcut un ocol prin comuna Cornu. Am urcat până la Mănăstirea Cornu, pe care am găsit-o în plin proces de renovare. În spatele acesteia, la Fântâna din Piatră, se dezvăluie privirii priveliști dintre cele mai frumoase către colinele din jur. Culorile monotone de iarnă au știrbit din măreția peisajului, pe care am încercat să ni-l imaginăm primăvara, îmbrăcat în verde crud.
Puțin mai la deal am dat de alt loc de unde ne-am putut bucura de o panoramă impresionantă, de această dată asupra Văii Prahovei. Este vorba despre Crucea din Cornu, la baza căreia cele două bănci te îndeamnă la relaxare și la visare, cu ochii ațintiți în zare.
Detalii logistice
În prezent, Castelul “Iulia Hașdeu” este închis pentru restaurare. Sunt curioasă ce surprize ne așteaptă după redeschidere!
În ceea ce privește accesul la Muzeul “Casa Domnească” Brebu, acesta se face contra unei taxe de 8 lei/adult. Pentru copii, elevi sau studenți, prețul biletului este de doar 2 lei.
În Câmpina am servit masa de prânz la Hotelul Restaurant Oscar, care s-a dovedit o opțiune mai mult decât rezonabilă. Dar dacă doriți o experiență culinară aparte, nu ezitați să dați o fugă la Atra. Cred că se impune rezervarea prealabilă, căci locul era aglomerat chiar și în plină pandemie. Și aruncați o privire și pe meniul afișat pe site, ca să pregătiți corespunzător bugetul.
Ultima călătorie pe Valea Doftanei am făcut-o cu prietenii, prilej cu care ne-am și cazat la Cabana Perla Munților, pe care am închiriat-o integral. Pe lângă grădina amplă, cu foișor, grătar și leagăn, unitatea oferă bucătărie dotată cu toate cele necesare, inclusiv mașină de spălat vase și aparat de făcut gheață. Iar camerele, deși simple, sunt foarte curate.
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
