Sunt convinsă că romanele lui Alexandre Dumas ori ecranizările acestora au făcut parte din adolescența multora dintre voi. Așadar, locurile despre care am ales să vă povestesc astăzi nu vă vor fi nici pe departe străine. Și dacă tot am inițiat un nou trend cu articolul despre Sintra și Queluz, unde vă invitam să descoperiți palatele și castelele din jurul Lisabonei, vă propun să continuăm pe aceeași linie, cu palatele și castelele din apropierea Parisului. Mergând mai departe și pornind de la faptul că “Parisul este întotdeauna o idee bună”, aș extrapola expresia și către împrejurimile acestuia, mereu surprinzătoare și fascinante. Ne-am întors la Paris trei ani consecutiv, de fiecare dată încântați și de fiecare dată evadând și în afara acestuia. Ce anume ne-a determinat să vrem să descoperim mai mult, aflați din rândurile și imaginile de mai jos!
- Versailles
Când vorbești despre Palatul Versailles, cuvintele sunt de prisos. Împreună cu grandiosul domeniu ce îl înconjoară, acesta a devenit o definiție a luxului și a opulenței de-a lungul istoriei și un reper arhitectural și peisagistic către care tindeau majoritatea monarhilor Europei atunci când își construiau ori modernizau reședințele. Inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO de mai bine de 40 de ani, palatul este una dintre cele mai mari realizări ale artei franceze din secolul al XVII-lea și unul dintre cele mai vizitate monumente ale Franței. Este suficient să vă spun că totalizează 2300 de camere, întinse pe o suprafață de peste 63 de mii de metri pătrați, ca să vă faceți o idee despre extravaganța locului.
Istoria Versailles-ul a început atunci când vechiul pavilion de vânătoare al regelui Ludovic al XIII-lea a fost transformat și extins de fiul său, Ludovic al XIV-lea. Astfel, în 1682, “Regele Soare” – cum a fost supranumit Ludovic al XIV-lea – a convertit Versailles-ul în reședință oficială și a mutat aici Curtea și guvernul Franței. O succesiune de regi a continuat să înfrumusețeze domeniul până la Revoluția Franceză, când soarta acestuia a fost pecetluită, domeniul fiind mai târziu transformat în muzeu.
Apartamentele regale, cu decorațiunile lor remarcabile, impresionează și pe cei mai apatici dintre vizitatori. Iar Sala Oglinzilor, cea mai renumită încăpere a palatului, este o adevărată capodoperă ce aduce un omagiu succesului politic, economic și artistic al Franței. Incontestabila valoare artistică a sălii este dublată de rolul său istoric, aici fiind semnat Tratatul de la Versailles, la 28 iunie 1919, care a pus capăt primului război mondial. De atunci, președinții Republicii Franceze au continuat să primească aici invitați oficiali.
Orice tur al Palatului de la Versailles se continuă, în mod firesc, cu o plimbare prin grădinile ce păstrează aceeași linie a opulenței. Ne-am aventurat și noi pe aleile mărginite de verde, dar și de tot felul de statui ori fântâni, până la Micul Trianon.
Dacă tot am atins subiectul, în opinia mea Micul Trianon este cel mai romantic loc de pe domeniu. Finalizat în 1768, acesta le-a oferit lui Ludovic al XV-lea și noii sale amante, contesa Du Barry, intimitatea care le lipsea atât de mult la Curte. Palatul este înconjurat de o grădină superbă, la definitivarea căreia și-a adus aportul și celebra Marie-Antoinette. Aceasta primise Micul Trianon în dar de la Ludovic al XVI-lea, în 1774, și a dezvoltat un mare atașament față de proprietate. Amprenta feminină se resimte din plin în detaliile delicate ale Micului Trianon și ale spațiului ce îl înconjoară.
- Chenonceau
Unul dintre cele mai frumoase castele vizitate de noi în Franța, Castelul Chenonceau, este rezultatul aportului unei succesiuni de femei puternice, care l-au construit, împodobit, protejat, restaurat și salvat. Castelul, în forma sa actuală, a fost ridicat între anii 1513 și 1517 de Thomas Bohier și mai ales de soția sa, Catherine Briçonnet, pe ruinele unei cetăți medievale fortificate din care a fost păstrată doar temnița: Tour des Marques. Începând cu anul 1535, regele François I a preluat castelul în proprietatea Coroanei, ca parte a unei datorii. Ulterior, regele Henric al II-lea a hotărât să îl ofere favoritei sale, Diane de Poitiers. Însă după moartea lui Henric al II-lea, regina Catherine de Medici, devenită regentă a Franței, a cerut restituirea castelului și și-a instalat autoritatea la Chenonceau. De aici, din Cabinetul Verde, a condus Regatul Franței.
Amprenta feminină, dar și personalitatea fiecăreia dintre femeile ce au marcat istoria castelului, se reflectă în eleganța detaliilor. Mobilierul sculptat, tapiseriile, tablourile semnate de pictori celebri precum Rubens, Tintoretto, Veronese ori Van Dyck, decorațiunile felurite fac din Chenonceau un obiectiv ce nu trebuie ratat.
Dacă castelul în sine surprinde prin grandoare și rafinament, esteticul atinge cote maxime și în cadrul grădinilor adiacente. Combinația de arbuști, flori, fântâni, statui, dar și labirintul italian realizat din dorința Catherinei de Medici, vor transforma orice vizită într-o dulce reverie.
- Chambord
Castelul Chambord este una dintre cele mai uluitoare construcții renascentiste, stârnind admirație și fascinație în întreaga lume. Dincolo de rolul său de reședință regală ori de simplă cabană de vânătoare, cum fusese gândit, castelul este o operă de artă uimitoare. Imaginat de regele François I și inspirat de arhitectura renascentistă italiană, extravagantul castel, a cărui construcție a început în anul 1519, include 426 de camere și 282 de șeminee. În ciuda dimensiunilor sale, castelul se înfățișează ca o construcție grațioasă și armonioasă. Regele nu a apucat să își vadă visul finalizat, așa că aspectul actual al castelului se datorează urmașilor acestuia, regii Henric al II-lea și Ludovic al IV-lea.
Interesul pentru vânătoare al celor trei regi ce au marcat destinul castelului este evidențiat în detaliile decorative, dar mai ales în dimensiunea domeniului ce înconjoară castelul. Proprietatea se întinde pe aproximativ 5500 de hectare și este înconjurată de un zid perimetral în lungime de 32 de kilometri, fiind astfel considerat cel mai mare parc forestier îngrădit din Europa.
- Fontainebleau
“Adevărata casă a regilor”, cum era descris de Napoleon I, castelul de la Fontainebleau a servit drept reședință regală în mod continuu, din secolul al XII-lea și până la căderea lui Napoleon al III-lea, în anul 1870. Transformarea castelului de la forma sa medievală la aspectul de palat italian se datorează tot regelui François I care, sedus de loc și mai ales de pădurea plină de vânat, a comandat reamenajări spectaculoase.
Succesorii săi au continuat lucrările de continuă transformare, începând cu Henric al IV-lea, cel care a adus schimbări majore construcției. Nașterea viitorului Ludovic al XIII-lea în apartamentul regelui va face din castel leagănul dinastiei Bourbon. Tânărul Ludovic al XIV-lea și-a afirmat acolo puterea absolută, în timp ce Ludovic al XVI-lea și Marie-Antoinette, în ajunul Revoluției Franceze, au amenajat aici încăperi pentru a se refugia, departe de fastul de la Versailles. Devenit palat imperial după Revoluție, Fontainebleau poartă inclusiv amprenta renovărilor lui Napoleon I și găzduiește singura sală a tronului napoleonică care se mai păstrează. Este lesne de înțeles că preferințele în materie de decor ale întregii succesiuni de monarhi se vor regăsi în detaliile interioare ale castelului.
Nicio vizită la Fontainebleau nu este completă fără o plimbare prin splendidele sale grădini. Noi le-am descoperit într-o toamnă târzie și chiar și așa am fost încântați de eleganța firească a acestora, în ciuda faptului că vremea nu a fost cea mai prietenoasă.
Dacă tot ați ajuns la Fontainebleau, recomand să ne urmați exemplul și să vă abateți și prin orășelul de-a dreptul fermecător. Plimbarea pe străduțele cochete și porția de foie-gras savurată la unul din bistro-urile locale ne-au desăvârșit escapada!
- Vincennes
Amplasat fix la porțile Parisului, Castelul Vincennes poate fi considerat un simbol al statului francez modern. Vincennes fost centrul monarhiei franceze, dar și un loc de refugiu al monarhilor din calea revoltelor, până în 1682, când Ludovic al XIV-lea a ales să se stabilească la Versailles. După ce a pierdut statutul de reședință regală, castelul a avut diverse roluri, în general de apărare. Spre exemplu, turnul a fost folosit ca închisoare din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, între prizonierii închiși aici numărându-se marchizul de Sade și Mirabeau. Sub Napoleon I, clădirea a fost transformată în cazarmă și arsenal.
Trecut adesea cu vederea de turiști, Castelul Vincennes constituie o importantă pagină de istorie și un edificiu remarcabil, a cărui vizită o recomand cu convingere.
Detalii logistice
Am zburat la Paris fie cu Air France, fie cu Tarom. De fiecare dată ne-am cazat la același hotel, ibis Paris 17 Clichy-Batignolles (ex Berthier), având în vedere raportul decent calitate – preț. Judecând după recenziile actuale de pe platformele de rezervări, tind să cred că dacă aș reveni la Paris, aș căuta în mod cert altă variantă pentru cazare.
De menționat că prima dată am vizitat Parisul și împrejurimile în cadrul unui pachet turistic achiziționat de la Interra Travel, Paris Mon Amour. Astfel, trebuie spus că Domeniile de la Chenonceau și Chambord le-am vizitat în cadrul excursiei opționale puse la dispoziție de agenție, deși acestea sunt accesibile și individual, cu mașina închiriată. În ceea ce privește domeniile de la Versailles, Fontainebleau și Vincennes, acestea sunt ușor accesibile prin intermediul mijloacelor de transport în comun (metrou și/sau tren).
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
