Întotdeauna am fost atrasă de viața la țară. Bine, să ne înțelegem, nu să sap pe ogor, doar să mă bucur de peisaje și de roade. M-am visat administrând o pensiune în Toscana, mai apoi în Provența, înconjurată de lanurile de lavandă, iar acum mă visez retrasă pentru o perioadă indefinită într-un sat din Cotswolds. Regiunea aceasta extrem de pitorească a Angliei, cu câmpurile sale verzi, cu oile pufoase așezate peste verde ca norii pe cer (de unde și denumirea, căci „Cotswolds” este o combinație a două cuvinte englezești foarte vechi, respectiv „wolds”, care sunt dealuri blânde și „cots”, ce s-ar traduce drept adăposturi pentru oi), cu casele ca mierea și cu energia sa bună, m-a cucerit la prima vedere!
Mă și văd în gradina unui “cottage”, undeva la umbra, ascunsă printre trandafiri, savurând un ceai și “scones” (un soi de fursecuri pe care le servesc britanicii la ceai, alături de smântână și dulceață) în timp ce îmi caut cuvintele pentru un nou articol. Dar până atunci vă invit să îl parcurgeți pe acesta și să vă lăsați inspirați pentru următoarea călătorie!
- Castle Combe
E trecut de orele amiezii și o lumină caldă se lasă peste sat. Se contopește cu nuanța gălbuie a caselor și piatra pare să se transforme în miere. Doar trandafirii cocoțați pe pereți îi mai susțin, să nu se prelingă cu totul la vale.
Apropo, “combe” chiar asta înseamnă, vale. Într-acolo pornim și noi, până la podul de unde poți cuprinde cu privirea, ca-ntr-un tablou, întreg acest ansamblu fermecător.
Premiat cu distincția de “cel mai frumos sat din Anglia”, Castle Combe a servit ca decor pentru multe filme celebre. Și nici nu e de mirare, căci o plimbare pe aleile sale e ca o călătorie în timp!
- Bibury
Titlul de “cel mai frumos sat din Anglia” și-l dispută deopotrivă Bibury. Și pe bună dreptate! Dacă farmecul lui Castle Combe crește progresiv pe măsură ce te apropii de apele pârâului din vale, Bibury pare că își ia seva din apele reci ale râului Coln și se ramifică apoi în toate zările. Ici se înalță pitorescul han The Swan, colo se înșiră ineditele case cunoscute drept Arlington Row și hăt, în depărtare, se încheagă vatra satului, în jurul Bisericii St. Mary. Dar să le luăm pe rând!
Arlington Row, deținut de National Trust, este unul dintre cele mai emblematice și mai fotografiate locuri din Anglia. Construit în 1380 ca depozit monahal pentru lână, clădirea a fost transformată ulterior, prin secolul al XVII-lea, într-un șir de căsuțe ale țesătorilor. Astăzi, imaginea încremenită în timp a complexului stârnește admirația oricărui vizitator, chiar și a celor mai excentrici. Astfel, se spune că Henry Ford a fost atât de impresionat de Arlington Row încât, într-o călătorie în Cotswolds, a încercat să cumpere întregul rând de case pentru a le trimite în Michigan.
Fix în fața căsuțelor se întinde Rack Isle, o mlaștină al cărei nume amintește de faptul că, odinioară, aici era atârnată la uscat lâna, pe rafturi, după ce era spălată în Arlington Row. Astăzi, mlaștina oferă un habitat propice pentru fauna și flora locale, iar cu Arlington Row ca fundal, creează una dintre cele mai autentice scene pe care le veți vedea în Cotswolds.
Continuând de-a lungul râului, privirea îți va fi atrasă de turla Bisericii St. Mary și vei simți cum pașii se îndesesc, mânați de curiozitate. Biserica este de origine saxonă și a fost fondată, cel mai probabil, la mijlocul secolului al VIII-lea. Dincolo de construcția impozantă și de senzația de pace pe care o resimți așezat pe băncile acesteia, ne-a impresionat modul de colectare de fonduri pus în practică. Astfel, la interiorul bisericii, într-un bufet, erau așezate tot felul de farfurii, pahare, tacâmuri și alte mici comori vechi, pe care le puteai lua acasă contra unei donații. Știam că stăm prost cu spațiul în bagaj, căci altfel tare m-aș fi înfruptat din acele porțelanuri!
Și dacă tot vorbim de veselă, poate nu ar strica să vorbim și despre mâncare. Căci Bibury se mai mândrește cu un loc specific, și anume Ferma de păstrăvi. Noi am vizitat satul dimineața devreme, dar dacă vă nimeriți pe acolo la prânz, nu ezitați să faceți un popas pentru un dejun pe care mi-l imaginez tare delicios.
- Bourton-on-the-Water
Bourton-on-the-Water, cunoscut și drept „Veneția Cotswolds-urilor”, este un sat extrem de popular, ce se întinde de-o parte și de alta a râului Windrush. Nucleul satului îl reprezintă cele cinci poduri elegante din piatră, ce se arcuiesc deasupra râului în încercarea de a ține unite, parcă într-o îmbrățișare, elegantele case din piatră gălbuie.
Fie că te oprești pe iarbă, urmărind cu privirea rațele, fie că poposești la unul din pub-urile locale sau că rătăcești prin magazine, Bourton te va cuceri negreșit cu aerul său boem!
Se pare că satul nu a avut dintotdeauna înfățișarea aceasta. Cursul râului a fost deviat prin centrul satului abia în secolul XVII, pentru a alimenta trei mori de apă, dintre care una găzduiește astăzi Motor Museum (Muzeul auto). Bineînțeles că am vizitat și noi muzeul, cu colecția sa de mașini, biciclete și tot felul de accesorii vintage. Între exponatele care mi-au atras atenția se numără cele două rulote de pe la începutul anilor 1900. Acestea mi-au stârnit nostalgii, amintindu-mi de prima noastră călătorie cu autorulota.
- Upper și Lower Slaughter
La puțin peste o milă de Bourton-on-the-Water se află satele gemene Upper și Lower Slaughter. În ciuda numelui care pare să te invite la o baie de sânge („slaughter” se traduce prin “a sacrifica, a omorî, a măcelări”), cele două sate te învăluie cu o energie caldă, pozitivă. În realitate, denumirea provine de la o pronunție greșită a cuvântului arhaic „slothre”, care înseamnă loc mocirlos. Poate că în vremurile trecute Râul Eye, ce curge prin cele două așezări vecine, le transforma într-un loc mocirlos, dar satele de astăzi sunt departe de acele vremuri. În fapt, aș putea spune că acestea au devenit simbolul așezărilor idilice, dar deopotrivă civilizate, din Cotswolds, autenticitatea fiindu-le sporită prin faptul că de la 1906 nicio construcție nouă nu a fost ridicată pe teritoriul lor.
Odată ce pășești pe aleile celor două sate, te copleșește senzația că te-ai transpus într-un tablou atârnat pe peretele unei galerii de artă. Râul ce unduiește alene, cu sălciile ce se apleacă asupra sa, atrase de strălucirile apei, moara veche ce macină parcă timpul, casele ce și-au însușit nuanțele apusului și parfumul trandafirilor îmbătați de atâta lumină, alcătuiesc decorul aproape ireal al celor două așezări.
Abia la The Slaughters Country Inn, cu un desert în față și un ceai cald în ceașcă, am început să ne revenim la realitate. Și chiar și-așa, greu ne-am dat duși de acolo!
- Broadway
Broadway l-am perceput ca definiție a entuziasmului liniștit. Dacă îmi permiteți să mă exprim astfel. Pe de o parte simțeam cum inima dădea să îmi iasă din piept de atâta exaltare la vederea acelor case superbe, împodobite cu trandafiri, care de care în nuanțe mai stranii sau cu perdele de glicină. Pe de alta, mintea contempla în tihnă, încercând să înmagazineze acele imagini în sertarele cele mai adânci, astfel încât să nu poată fi date uitării.
În Broadway puteți petrece câteva ceasuri, admirând în liniște arhitectura caselor sau zăbovind la o cafea pe terasa Hotelului The Lygon Arms, un fost conac cu rezonanță istorică. Ori puteți extinde excursia pe parcursul întregii zile, completând-o cu o vizită la muzeele locale, precum Muzeul de Design Gordon Russell și chiar cu o ascensiune la Turnul Broadway, de unde vă puteți bucura de cele mai frumoase priveliști asupra împrejurimilor.
- Chipping Campden
Cu Chipping Campden trecem de la statutul de sat la cel de orășel. Păstrăm însă aceeași arhitectură specifică regiunii și aceeași frumusețe atemporală și aproape ireală.
Istoria orășelului este strâns legată de comerț, în special cel cu lână. De altfel, chiar în centrul său stă martoră, de secole, o frumoasă structură deschisă unde funcționa celebra Piață.
Și în ciuda sumei de contraste între vechi și nou, orășelul pare viu, autentic. Tânărul care pornește la manivelă mașina din 1933, parcată lângă un bolid contemporan, vecinele octogenare de la masa de alături, care savurează aceeași plăcintă cu friptură și bere ca și noi, localnicii ascunși de arșița zilei în sufrageriile ample, dar și puținii turiști ce au luat cu asalt cele câteva pub-uri locale, creionează personalitatea orașului.
- Stow on the Wold
La Stow on the Wold am ajuns prea târziu ca să mai prindem ceva deschis. Asta nu ne-a împiedicat însă să rătăcim puțin pe străzile din jurul pieței centrale. Și de această dată arhitectura vechilor clădiri ne-a lăsat gură-cască. Și când vorbesc despre vechile clădiri, mă refer și la The Porch House, care pretinde a fi „cel mai vechi han din Anglia, cu părți ale clădirii care datează din anul 947 d.Hr.”.
Însă piesa de rezistență rămâne Biserica Sf. Eduard, cu ușa flancată de trunchiurile bătrânei perechi de tisă, din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea..
- Chipping Norton
Chippy’, cum este abreviat de către localnici, este un orășel negustoresc, renumit pentru piața sa, pentru magazinele de antichități și pentru oferta diversă de cumpărături. Centrul plin de viață al orașului este mereu ticsit de cumpărători și vizitatori. Însă imediat ce cotești printre casele pitorești, spre Biserica Sf. Maria, vei fi cuprins de același sentiment de pace care te însoțește prin întreaga regiune Cotswolds, iar curțile cu trandafiri sau camelii și întreaga atmosferă boemă ce le învăluie te vor cuceri.
Biserica, a cărei istorie este strâns legată de producția și comerțul cu lână, activități ce au dus la prosperitatea orașului, este situată la poalele dealului pe care s-a dezvoltat, ulterior, așezarea modernă.
În ansamblu, deși un popas agreabil, Chipping Norton nu se ridică la farmecul celorlalte sate și orășele vizitate. Însă merită ocolul, mai ales dacă în drum vă abateți și pe la Rollright Stones, un grup de monumente megalitice preistorice construite din bolovani cu forme extraordinare. Legenda spune că un rege și armata lui mărșăluiau peste Cotswolds când au întâlnit o vrăjitoare, care s-a adresat regelui:
„Șapte pași lungi vei face și/Dacă Long Compton poți vedea/Regele Angliei vei fi”
Regele a pășit înainte, dar la al șaptelea pas, pământul s-a ridicat într-o movilă lungă, ascunzând vederii satul din vale. Întrucât nu a putut duce la capăt provocarea, vrăjitoarea l-a transformat pe rege și pe cavalerii ce-l însoțeau în piatră. Așa s-ar explica originea cercului de pietre, dar și a monumentelor similare din apropiere. În realitate, se presupune că ar fi vorba despre un cimitir din epoca bronzului.
Indiferent de originea sa practică sau mistică, locul este unul inedit, cu o energie aparte, care merită inclus în itinerariu.
Iar dacă plimbarea v-a istovit și simțiți nevoia de relaxare, vă recomand să vă bucurați de pauză la hanul Falkland Arms situat în satul pitoresc Great Tew, la marginea Cotswolds.
- Stratford-upon-Avon
Situat pe malul râului Avon, după cum sugerează și numele, Stratford-upon-Avon este unul dintre cele mai vizitate locuri din Anglia, atrăgând în fiecare an milioane de turiști din întreaga lume.
Succesul turistic de care se bucură orășelul se datorează lui William Shakespeare, despre care se crede că s-a născut în Henley Street, în anul 1564. Așadar, orice vizită a orașului pornește de la Shakespeare’s Birthplace, casa unde se presupune că celebrul dramaturg s-ar și născut și ar fi petrecut primii ani din viață. Proprietatea a fost cumpărată la licitație de Shakespeare Birthplace Trust în 1847, pentru 3.000 de lire sterline, în urma unei campanii publice susținute de Charles Dickens.
Câteva străzi mai încolo, aflat în administrarea aceluiași Turst, se regăsește locul unde Shakespeare și-ar fi petrecut ultimii ani din viață, Shakespeare’s New Place. Clădirea propriu-zisă nu mai există, dar parcul amenajat în memoria dramaturgului merită cu prisosință o vizită. O adevărată oază unde să te retragi și să citești câteva dintre sonetele sale celebre.
O plimbare ușoară și plăcută, la vest de Stratford, te va purta până la satul Shottery, care găzduiește ceea mai renumită și inedită proprietate a Shakespeare Birthplace Trust, respectiv Anne Hathaway’s Cottage.
Aceasta a fost prima casă a soției lui Shakespeare, Anne Hathaway, care provenea dintr-o familie de fermieri prosperi. „Cabana” este de fapt o fermă elisabetană cu douăsprezece camere, construită pe mai multe niveluri. Părți ale casei datează dinainte de secolul al XV-lea și demonstrează cele mai vechi tehnici englezești de construcție a caselor. Acoperișul din paie, pereții cu cherestea și ferestrele cu zăbrele oferă o imagine atrăgătoare pentru oricine dorește să aibă o perspectivă asupra lumii lui Shakespeare. Bineînțeles, parcul și livada de pe proprietate te vor îmbia la reverie. Abia dacă vei simți cum trec ceasurile…
Interesant este faptul că proprietatea a aparținut descendenților lui Anne până în 1838, când a fost vândută. Chiar și ulterior, familia a continuat să locuiască aici, cu chirie. Mary Baker, una dintre urmașe, a început să ofere tururi ale casei turiștilor, pe care îi invita chiar și la ceai. Ea a contribuit la romantizarea locului, chiar și după achiziționarea de către Shakespeare Birthplace Trust.
Detalii logistice
Pentru a vizita Cotswolds, ai mai multe variante de zbor. Ryanair, spre exemplu, are curse directe la Birmingham (aici am aterizat noi), Bristol sau chiar Londra Stansted. Ideal este ca apoi să închiriezi mașină, dar ține cont că în Anglia se conduce “pe partea greșită a drumului”.
Zona abundă în hanuri unde vă puteți caza, alegând în funcție de buget. Noi am optat pentru The Frogmill și am regretat doar că nu am avut mai mult timp la dispoziție să ne lungim la cafea pe terasa căsuței noastre sau să cinăm în grădina cu lavandă a hanului.
Pentru a vizita obiectivele legate de viața lui William Shakespeare aveți posibilitatea să achiziționați un bilet combinat, în valoare de 25 de lire. Dacă intenționați să călătoriți în plin sezon, luați în considerare rezervarea prealabilă. De asemenea, vă recomand parcarea din afara orașului, legată de centru printr-un traseu de drumeție de aproximativ 15 minute, mărginit de râul patrulat de rațe și lebede și de lanuri întregi cu flori sălbatice.
- Călătoria în Cotswolds nu este completă dacă nu vizitați cel puțin unul dintre castelele ce împânzesc ținutul, cu fabuloasele grădini adiacente! Dar despre acestea într-un articol distinct!
Dacă ți-a plăcut articolul, încurajează-mă să scriu și altele, distribuindu-l pe oricare dintre rețelele de mai jos!
